joi, 1 septembrie 2011

Gândul zilei (20)

Din seria Cotidianul ca exerciţiu

Din momentul în care omul ia cunoştinţă de imaginea lui esenţială şi percepe apelul la realizarea „sinelui”, problema care se pune pentru el va fi aceea de a urma acest apel. Nu este suficient ca el să audă apelul; trebuie să sesizeze impulsul care pune stăpânire pe el, să-i răspundă. Trebuie să dizolve voinţa încăpăţânată a „eului” al cărui centru este lumea; trebuie să accepte ceea ce vine, din „fond”, la el şi să-l ia sub responsabilitatea adevăratei, propriei sale voinţe. Este fals aşadar să spunem că omul care ascultă de Fiinţa lui autentică abdică de la libertatea şi voinţa lui. Dimpotrivă, numai subordonând „eul” existenţial exigenţelor Fiinţei esenţiale, dobândeşte omul, vizavi de lume, această libertate care este apanajul lui.  Voinţa existenţială nu devine rodnică şi salutară decât atunci când nu mai este în slujba dorinţelor micului „eu” orientat spre lume, ci în slujba unei dorinţe care ţâşneşte din străfundul Fiinţei noastre.

K.G. Durckheim Der Alltag als Ubung, Verlag Hans Huber, ediţia a 10-a, pag. 113