vineri, 2 septembrie 2011

Gândul zilei(21)

Din seria Cotidianul ca exerciţiu

Corpul omenesc, în odihnă cât şi în mişcare, este suportul, locul şi martorul unei vieţi conforme cu Fiinţa autentică. Această viaţă vrea să se manifeste sub o formă determinată, în funcţie de „imaginea esenţială”. Raţiunea de a fi a corpului este aceea de a „arăta” FIINŢA care aspiră, în el, la realizarea acestei forme. Corpul nu trebuie conceput ca o figură statică, ci ca o entitate de gesturi prin care subiectul se manifestă. Corpul, aşa cum se prezintă, nu este niciodată, totuşi, expresia pură a Fiinţei autentice; imaginea esenţială nu este niciodată realizată pe deplin în el, pentru că el se dezvoltă în mijlocul constrângerii lumii. De aceea el reflectă, în „forma” lui, în fiecare clipă, deformările imaginii esenţiale. Constituţia corporală a unui om, gesturile care o manifestă, exprimă omul într-un mod cert şi puternic nuanţat: ştim, astfel, în ce măsură „el este acolo”, cum „este el acolo” şi „dacă este acolo” în conformitate cu Fiinţa sa autentică, sau nu.


K.G. Durckheim – La Voie interieure. Le quotidien comme exercice, ed. Le Courrier du Livre, Paris, pag. 59