duminică, 11 septembrie 2011

K.G. Durckheim - Putere – rang – măreţie

Putere – rang – măreţie
Omul timpurilor moderne a devenit orb faţă de fiinţa lui. Nu întâlnim decât cu rare excepţii această sensibilitate interioară pentru calităţile transcendente ale fiinţei, care sunt Puterea elementară, Rangul şi Măreţia sufletului. Nu se mai acordă valoare decât în funcţie de randamentul cantitativ. Astfel, se crede că se poate înlocui lipsa de plenitudine şi de forţă originară cu valori exterioare ca strădania şi ambiţia; lipsa de structură interioară printr-o capacitate şi o eficacitate materială; lipsa de iubire autentică spontană prin comandamente morale şi printr-o bunătate fondată pe principii. Or această absenţă de putere interioară, care ţâşneşte din fiinţa noastră, această lipsă de rang şi de măreţie înnăscute are consecinţe dezastruoase. Sensibilitatea la aceste valori transcendente trebuie să fie regăsită, căci ea dă „măsura”, „forma” şi „direcţia” vieţii noastre.



1. PARTICIPAREA FIIN
ŢEI LA FIINŢĂ

Fiinţa esenţială din fiecare om este manifestarea FIINŢEI. Prin forma existenţială a omului, fiinţa lui nu se manifestă decât într-un mod condiţionat. Omul în ea nu este decât o oglindă impură, un mediu imperfect, un organ limitat al FIINŢEI. Şi cu toate acestea, graţie fiinţei lui esenţiale, el rămâne deschis FIINŢEI şi este destinat să devină oglinda fără defecte, mediul transparent, organul absolut al FIINŢEI. El este destinat să O reveleze în existenţă, şi el este capabil de aceasta în măsura în care, identificându-se cu fiinţa sa profundă, el conţine FIINŢA în el însuşi.


Prezenţa FIINŢEI variază de la un om la altul. Fiecare participând într-o manieră diferită la „Plenitudine”, la Imaginea originară şi la „Unitatea” Fiinţei; de aici decurg variaţiile de Putere originară, de Formă înnăscută şi de Forţă unificatoare. Aceste diferenţe sunt vizibile la om prin raport cu gradul lui de independenţă originară faţă de pericolele din existenţă, gradul de autenticitate al modurilor şi al formelor din viaţa sa, în cele din urmă prin gradul lui de bunătate umană spontană. Diversitatea fiinţei se manifestă după gradul Puterii lui originare, „înălţimea” Rangului său, Măreţia sufletului său.


Puterea (originară), Rangul şi Măreţia ne pun în contact cu calităţile metafizice. Prin toate limitările din existenţă, aceste calităţi ne vorbesc despre participarea personală la FIINŢĂ a fiecărei fiinţe individuale. Prin „putere”, fiinţa se manifestă în calitatea ei de bază şi de sursă originară, ca şi de principiu vivifiant al oricărei existenţe. Puterea însăşi a Fiinţei este la lucru şi se manifestă prin toate circumstanţele existenţei. Prin intermediul „rangului” transpare Imaginea originară a Fiinţei, care se exprimă prin „forma înnăscută”, pusă la încercare în toate circumstanţele existenţiale. În „Măreţie” străluceşte FIINŢA ca Unitate care îmbrăţişează şi eliberează toate formele diferenţiate; Unitatea care ne atinge prin nobleţea sufletului, şi a cărui amploare, profunzime şi puritate se manifestă în toate circumstanţele existenţei.

2. PUTERE ORIGINARĂ


Omul, prin puterea lui originară, revelează măsura participării lui esenţiale la FIINŢĂ ca plenitudine. Prin Putere, trebuie să înţelegem toate potenţialităţile cu care omul este în mod originar dotat ca posibilităţi de dezvoltare şi de energie faţă de viaţă,  ştiind să se confrunte cu ea şi să-i răspundă. Această Putere nu are nimic în comun cu fermitatea, bogăţia şi forţa pe care un om le cucereşte prin propriul efort, sau datorită unor circumstanţe exterioare favorabile. Una fiind încărcată de mai multă forţă transcendentă decât alta.
Fiecare om îşi are măsura lui proprie de Putere. Aceasta, prin ea însăşi, este iraţională, moralmente neutră şi privată de orientare. Ea este „apriori”-ul vital al oricărei existenţe. Ea este principiul ei misterios, insondabil şi problematic, dar ea este totodată pentru viaţă şi elementul motor, marea rezervă de forţă care poartă, hrăneşte şi conservă.

***
Oamenii se deosebesc unii de alţii după anvergura, bogăţia şi forţa fiinţei lor particulare. Unii au mai multă substanţă funciară decât alţii; ei sunt purtaţi, hrăniţi şi impulsionaţi înainte de toate de ea şi nu de ceea ce le vine din exterior. Viaţa lor este înflorire a ceea ce sunt ei în mod originar, şi nu o încuviinţare a lumii.

Oamenii dotaţi cu Putere originară sunt ca şi copacii cu rădăcini puternice şi adânci, al căror trunchi este de nezguduit şi a cărui coroană poate domina un vast spaţiu – fără efort, şi fără merit. Natura le-a făcut un cadou de o mare soliditate, făcându-i capabili să reziste la avatarurile existenţei cotidiene, aşa încât ei sunt mai puţin în pericol decât alţii.


Oamenii dotaţi cu Putere originară sunt în mod natural curajoşi. Cutezanţa este expresia unei puternice înrădăcinări în FIINŢĂ; ea măsoară, în felul ei, pericolele existenţei, acestea căpătând o atracţie specială; în timp ce coruptibilul este ameninţat de aneantizare, incoruptibilul izbucneşte explicit şi deschis, şi acest fapt de a expune pericolului ceea ce este efemer permite o conştientizare, în bucurie, a imperisabilului.

***
Oamenii dotaţi cu Putere au o bogăţie naturală. Persoana lor întreagă explodează de o arzătoare iubire de viaţă, ca şi cum ea ar fi hrănită de toate sevele pământului. Ei au o puternică şi o sănătoasă senzualitate care îi face să iubească viaţa şi lumea în splendoarea lor palpabilă. Ei nu sunt niciodată secătuiţi, ci, din contră, sunt plini de sevă. Atmosfera din jurul lor şi strălucirea care se degajă din persoana lor sunt încărcate de o vibraţie intensă. Ei se dăruiesc fără să calculeze, fără teamă că vor seca, căci ei pot avea încredere în sursa infinit de bogată din fiinţa lor. Ei sunt dotaţi cu o „anvergură”, cu o dimensiune proprie, care le permite să ia în stăpânire spaţiu şi să se impună în el.
***
Oamenii dotaţi cu Putere îşi trag forţa dintr-un centru vital originar care îi face mai rezistenţei şi mai apţi de mari eforturi: ei sunt anduranţi. Oricare ar fi pierderile pe care le îndură, ei îşi reînnoiesc şi îşi regăsesc mereu forţa la sursa din fiinţa lor care pare a fi invincibilă.
Abundenţa naturală care ţâşneşte din fiinţa lor le dă oamenilor dotaţi cu Putere un elan victorios. În tot ceea ce întreprind, ei pun toată greutatea naturii lor. Ei merg cu naivitate şi cu tenacitate, drept la ţintă, şi arcul voinţei lor posedă amploare.
… va urma …

din volumul K.G. Durckheim – La perc
ée de l’Etre. Les étapes de la maturité, ed. Le Courrier du Livre, pag. 131-134