Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp (LeibTerapia)

Leibterapia Personală - practică şi teorie - după Karlfried Graf Dürckheim

Wolfram Helke n. 1942

Site personal: http://www.helke-info.de/11.0.html

Călătoria omului în interiorul corpului său
este adevăratul sens
al prezenţei lui pe pământ.

Wolfram Helke – Toucher l’âme par le corps. 
La Leibtherapie selon K.G. Dürckheim, pag. 317 

Wolfram Helke – Toucher l’âme par le corps. La Leibtherapie selon K.G. Dürckheim,

Detalii carte pe AMAZON.fr aici

Titlul cãrtii în germanã, limba în care a fost scrisã cartea:
Körper - Seele - Geist wahrnehmen:
Praxis und Theorie der personalen Leibtherapie nach Karlfried Graf Dürckheim

Detalii carte pe AMAZON.de aici

Carte de o valoare inestimabilă. Mai ales pentru noi, cei din România, unde vreme de 40 de ani nu a putut pătrunde nici o lumină, nimic din descoperirile despre om făcute în acest timp în lumea liberă.Este vorba de o prezentare a Leibterapiei, terapia prin corp, inventată şi practicată de K.G. Durckheim, care la rândul lui a format mulţi alţi terapeuţi specializaţi, fiecare în felul lui original, în atingerea sufletului prin corp.Wolfram Helke este unul dintre terapeutii formati la Rutte, Centrul de întâlniri si formare în terapie initiaticã, din Pãdurea Neagrã.

A atinge sufletul prin corp

PREFATA

Care sunt obiectivele urmarite în aceasta carte?
Planul meu de a scrie o carte despre terapia corporala s-a nascut acum sase ani, când a început sa se manifeste o cerere imperioasa de scrieri despre Leibarbeit sau Personale Leibtherapie (cele doua concepte fiind sinonime). Aceasta cerere este la fel de actuala si astazi .
Karlfried Graf Dürckheim a elaborat în anii 1950, în cadrul activitatii sale psihoterapeutice, o forma foarte personala de tratament (soin) corporal pe care a numit-o Leibterapia personala. Aceasta este astazi larg raspândira ca o forma de terapie initiatica. Terapia initiatica – dezvoltata de Karlfried Graf Dürckheim si Maria Hippius – se bazeaza pe descoperirile psihologiei analitice ale lui C.G. Jung si ale lui Erich Neumann. Ea se distinge totusi de acestea prin propunerea de forme de lucru practic, ca desenul intuitiv (Geführtes Zeichnen) si Leibterapia personala. Organizarea constienta a cotidianului si meditatia constituie de asemenea elemente importante ale acestei practici terapeutice. Dürckheim nu a consacrat Leibterapiei în special nici una din multele sale publicatii. El o evoca doar în anumite pasaje din Hara, din Mediter, pourquoi et comment si în Ubung des Leibes.
Aceasta carte, care propune mai întâi o baza teoretica, este rodul a 20 de ani de practica a mea ca leibterapeut. Ea se defineste ca un fel de manual în care gasim atât metoda si cadrul Leibterapiei cât si experiente practice individuale.
Într-o epoca în care separarea dintre corp si spirit este atât de marcata, aceasta calatorie (cheminement) constienta spre o traire globala a corpului si a sufletului este de o importanta considerabila pentru individul din societate.

Obiectivele urmarite în aceasta carte sunt urmatoarele:

Este vorba înainte de toate de a prezenta terapia Leibarbeit distingând-o de alte terapii corporale (în special cea a lui Wilhelm Reich). Leibarbeit este un travaliu asupra individuatiei în sensul în care o întelege C.G. Jung. Ea nu vizeaza eliminarea factorilor perturbatori; perturbatiile dau din contra ocazia de a accede la procesul experimental al sufletului nostru. Este pentru prima data când terapia Leibarbeit este prezentata sub aceasta forma.

Al doilea obiectiv consta în a descrie nivelurile la care actioneaza Leibarbeit. Este vorba, din abundenta, de domenii ale trairii care sunt corpul, sufletul si spiritul. Elucidarea anumitor concepte arata ca practica Leibterapiei personale, adesea doar intuitiva, se sprijina si pe o baza diagnostica si metodologica. Derularea structurata a terapiei, cât si diferitele efecte ale sale sunt clar formulate aici prin raport cu conceptele lui Durckheim, iar diferentele lor sunt în mod constient introduse. Conceptele de „Leibarbeit”, „Arbeit am Leib” si de „Leibterapie personala” (aceasta din urma fiind denumirea data de Durckheim) sunt cu toate acestea utilizate ca sinonime .

Al treilea obiectiv al nostru este de a da îndrumari pentru meditatie, menite sa mearga împotriva fascinatiei populare pe care aceasta o exercita din plin în zilele noastre. În Leibarbeit, constientizarea sferelor corporale, psihica si mentala permite pregatirea imersiunii meditative si spirituale.

Ca al patrulea obiectiv, ne propunem sa evocam chestiunile vitale care sunt abordate pe parcursul terapiei. Aceste teme formeaza o curba care merge de la nastere pâna la moarte. Sunt tratate pe scurt, de exemplu, fenomenul nasterii, diferitele forme de întâlnire umana care sunt sexualitatea, erosul, iubirea, sau starile de regresie, de frica, de rezistenta si de agresiune. Sunt de asemenea evocate experientele legate de vise sau de imagini care îsi fac aparitia cu ocazia procesului de terapie. În sfârsit, studiem în acest capitol gradele de constiinta, ale devenirii constiente si ale fiintei constiente, accesibile în interiorul unei experiente foarte profunde a eului. A fi constient la nivelul corpului, al sufletului si al spiritului cere o atentie constanta si o munca zilnica asupra noastra.

Al cincilea obiectiv consta în sfârsit în a completa textul cu imagini si grafice, pentru a face înteles acest continut pe un plan pur simbolic.

...

...

....

3. Fundamentele Leibterapiei Personale

Printre nenumăratele metode terapeutice care există, noi le-am evocat pe cele care au dat un impuls important Leibterapiei Personale. Majoritatea acestor metode s-au dezvoltat adresându-se unor persoane bolnave. Leibarbeit-ul se adresează în mod fundamental insului care caută sensul vieţii. această chestiune se situează dincolo de problematica sănătate / boală. Numeroase persoane au fost, atât fizic cât şi psihic, cutremurate, zguduite pentru prima dată de o efracţie survenită în viaţa lor, la punctul de a se întreba despre ele însele Leibterapia Personală provenită din terapia iniţiatică a lui Durckheim şi Hippius îl caută pe om în crizele existenţei sale şi îl incită să întreprindă un proces de vindecare furnizând unui efort personal. În loc să i se îndepărteze pur şi simplu blocajele de energie, se vor căuta dimpotrivă acestea pentru a le integra în proces. Luând cunoştinţă de blocajele noastre corporale şi psihice, suntem sensibilizaţi cu privire la modul nostru de viaţă. Sistemele de viaţă distructive devin tangibile şi asistenţa acordată de către cel care însoţeşte pacientul (adică terapeutul) fac să apară fundamentele unui mod de viaţă constructiv. Maxima de la Delfi „Cunoaşte-te pe tine însuţi” se află la baza acestui travaliu. De aceea este necesar să se analizeze în detaliu diferitele nivele ale corpului şi ale sufletului. Scena terapeutică  actuală şi literatura aduc din nefericire puţine elemente clare despre obiectul exact al terapiei. Această carte pretinde că descrie de o manieră clarificatoare nivelele la care acţionează Leibterapia Personală şi de care vrea să devină conştient pacientul. 

Karlfried Graf Durckheim a creat conceptul de „Leibterapie Personală” pentru a desemna o formă terapeutică care i-a fost cu totul proprie. Când lucra în şedinţă, i se întâmplă de regulă să intervină şi cu mâinile. Nu erau, uneori, decât scurte contacte, dar cel mai adesea ajungea să trateze pe îndelete corpul în întregime. Durckheim avea intuiţie şi mâini de vindecător. Atitudinea lui interioară era determinantă. Era vorba pentru el de „a lua în mână individul în întregime”. El înţelegea astfel să se refere la esenţă, la nivelul nucleului celui de vizavi. Alegerea personală a termenului „personal” derivat din „personare”, necesita o explicaţie din partea lui Durckheim, întrucât „personal” înseamnă în germană „personal”, adică „referitor la individ”. Durckheim făcea să derive „personal” din „personare”, să sune prin. El a împrumutat, probabil, această etimologie dintr-o interpretare curentă din Antichitate. Este posibil ca ea să-i fi fost sugerată de lucrările lui Jean Gebser (Ursprung und Gegenwart). Acesta a stabilit un raport între „personal”, „personare” şi „persona” – o interpretare deja în vigoare în Antichitate. În drama greacă, persona, individul, este în faţa corului. Acest individ, depersonalizat printr-o mască, trecea drept cineva „prin care Dumnezeu a sunat”. 

Prin corp răsună ceea ce face omul în profunzimea lui existenţială. Durckheim definea Leib-ul drept corpul penetrat de fiinţa veşnică.

Gisela Wendtland, Marianne Muller şi Ruth Peltzer au făcut parte, în anii 1960, la Rutte, din primii leibterapeuţi. Datorită puternicului impuls personal al lui Durckheim, ele au transmis, dând dovadă de un angajament uman absolut, formele de tratament specializat pe care au avut ocazia să-l aprofundeze în preajma lui. Ele au elaborat fundamentele practice al Leibterapiei Personale. 

Jacques Castermane, un fizioterapeut şi profesor de aikido belgian, a adus la Rutte bogăţia experienţei sale de terapeut cât şi practica sa în materie de arte marţiale orientale. Pe parcursul mai multor ani, el a legat acolo un dialog spiritual cu Durckheim, şi a fost format în Leibterapie de către Ruth Peltzer, timp de 5 ani. De 20 de ani, el îşi conduce propriul centru în Franţa.

Hildegund Graubner şi-a dobândit experienţa sa în Leibterapie în cursul sejururilor regulate la Rutte. Ea a lucrat în special, timp de 3 ani, cu Jacques Castermane, înainte de a se instala ea însăşi ca leibterapeută la Munchen. Graţie formării ei iniţiale alături de Schaffhorst-Andersen şi de Ilse Middendorf, ea a elaborat treptat o metodă personală de care au putut să profite elevii săi. În 1978, eu am găsit în persoana lui Hildegund Graubner o învăţătoare care a ştiut să-mi transmită în profunzime atât instrumentele practice ale Leibterapiei cât şi participarea alături de mine pe calea individuaţiei. Ea mi-a oferit o experienţă practică şi teoretică. Hildegund Graubner a creat la Munchen o şcoală în care se continuă să se predea Leibterapia Personală.

Această carte prezintă munca mea , aşa cum am elaborat-o eu pornind de la practica lui Graubner. Abordarea lui Durckheim mi-a servit de impuls. În domeniile în care Durckheim adesea a procedat la experimente, eu caut să aduc o punere la punct clarificatoare, analizând structura şi conţinutul Leibterapiei. Tratând despre efecte energetice, despre arierplanul psihologic şi despre maniera în care se structurează omul, sper să pun în lumină o parte din misterul terapiei. Din motive de comoditate, am utilizat în principal în text termenul de „Leibarbeit”. Tot ca şi „Leibarbeit”-ul, şi conceptul de „Leibterapie personală” nu este înţeles în sensul unei terapii care ar vrea să elimine ceva. este o terapie în sensul profund al termenului, aşa cum a înfăţişat-o Peter Petersen (Der Therapeut als Kunstler), mai exact ca „acţiune de a servi”. Durckheim şi Hippius o numeau „Marea Terapie”. Este vorba de un travaliu comun între terapeut şi pacient  pentru a ajunge la conştiinţa corpului animat. Conceptul de „Leib” este utilizat în sensul în care îl înţelegea Durckheim – „corpul care este o fiinţă umană”.

 Traducerea îmi aparţine, V.J.

CUPRINSUL CARTII:
Table des matières

PRÉFACE

I. QUELQUES NOTIONS D’HISTOIRE CULTURELLE RELATIVES AU CORPS ET A LA TRANSCENDANCE
1.1. Les débuts de l’incorporation
1.2. La mort comme obstacle à la question de la transcendance
1.3. L’intégralité du corps et la sensibilité de l’âme
1.4. Un nouvel ordre spirituel
1.5. La perte de l’intégrité du corps et de l’âme
1.6. Le début de la révolution profane
1.7. Le réveil de l’homme au XXème siècle
1.8. Le réveil de la science au XXème siècle
1.9. La quête religieuse aujourd’hui
1.10. La question du sens

II. LA LEIBTHERAPIE ET LES AUTRES THÉRAPIES CORPORELLES
2.1. Les évolutions dans le monde occidental
2.2. Le travail corporel inspiré du monde oriental
2.3. Les fondements de la Personale Leibtherapie

III. REFLEXIONS SUR LE CORPS - L’ÂME - L’ESPRIT
3.1. Être conscient dans son corps
3.2. Le passage de l’âme sur terre
3.3. L’espace mental

IV. LE CORPS
4.1. Les concepts de Körper et de Leib
4.2. La société et le corps
4.3. Le travail sur le corps visible
4.3.1 Description d’un soin
4.3.2. La respiration
4.4. Le travail sur le corps invisible
4.4.1. Les forces énergétiques du corps
4.4.2. Le Hara
4.4.3. La force vitale
4.4.4. L’aura
4.4.5. Les chakras et leur effet sur le corps
4.4.6. Principes fondamentaux des chakras
4.5. L’âme éphémère
4.5.1. Les divers concepts de l’âme
4.5.2. L’expression de l’âme et la distinction entre affect, émotion et sentiment
4.6. Le travail sur le corps animé : quelques outils de classification
4.6.1. C.G. Jung et l’impact psychologique des chakras
4.6.2. Un aperçu des différentes étapes du travail sur le corps animé
4.6.3. Les six zones énergétiques du Leibarbeit
4.6.4. Les phases de la prise de conscience du corps animé : de l’extérieur vers l’intérieur
4.6.5. Vers la conscience du corps animé – un processus d’incorporation
4.6.6. Le transfert et le problème de la délimitation
4.6.7. Quelques bases de formation au Leibarbeit
4.6.8. L’expression de l’âme éphémère dans le Leibarbeit – désir ou volonté
4.6.9. Dialoguer avec le corps animé – les thèmes psychiques stockés dans le corps
4.6.10. La tonicité comme lien entre le corps physique, le corps subtil et l’âme
4.6.11. Une image du cheminement de l’âme éphémère
4.6.12. Le passage du vécu de l’âme éphémère au vécu de l’âme éternelle

4.7. Les énergies extérieures au corps

V. L’ÂME
5.1. L’âme éphémère
5.2. C’est par la volonté qu’on apprivoise
5.3. La volonté de conversion
5.4. L’unification des forces pulsionnelles
5.5. L’âme éternelle

VI. L’ESPRIT
6.1. Le centre d’énergie spirituelle de l’homme
6.2. La conscience du cœur
6.3. Une histoire issue du bouddhisme zen
6.4. Devant l’autel du cœur

VII. LA MÉDITATION – UNE DESCENTE SPIRITUELLE DANS LE CORPS
7.1. La préparation extérieure
7.2. La préparation intérieure
7.3. Vers la voie zen
7.4. Le chemin occidental de la descente spirituelle sous l’influence de l’Orient
7.5. Vers la voie chrétienne
7.6. Quelques indications pratiques pour se concentrer dans le corps
7.7. Les exercices de concentration pouvant mener dans les régions de l’âme éternelle
7.8. La méditation sans objet

VIII. LES THÈMES VITAUX ABORDÉS DANS LE LEIBARBEIT
8.1. Les blessures de la vie
8.1.1. Grossesse – enfance – puberté
8.1.2. La sexualité
8.1.3. L’éros
8.1.4. La psyché
8.1.5. L’amour
8.1.6. Les troubles alimentaires
8.1.7. La maltraitance
8.1.8. L’approche de la mort

8.2. L’incorporation : le début du travail sur l’ombre
8.2.1. Quelques généralités
8.2.2. La relation thérapeutique : projection et transfert
8.2.3. La régression
8.2.4. La peur et l’angoisse
8.2.5. Le doute – la dépression – l’espoir
8.2.6. L’agressivité
8.2.7. La résistance et la volonté
8.2.8. Comment se développe la résistance ?
8.2.9. L’animus et l’anima

8.3. Vers la guérison
8.3.1. Souffrance et douleur dans le Leibarbeit
8.3.2. La tension entre l’intellect et la conscience
A. L’intelligence – l’émotion
B. L’intelligence – la raison – l’événement
C. La tête de Méduse
D. La pensée – le sentiment – la sensation
E. L’instinct – l’intuition – l’inspiration
8.3.3. Le monde des images dans le Leibarbeit
A. Quelques généralités
B. Un peu d’histoire
C. Le brouillage de notre image idéale
D. les rêves
8.3.4. Le devenir conscient – la conscience – l’être conscient
A. Quelques généralités
B. La conscience dans le corps
C. La conscience de l’âme éphémère
D. Etre conscient dans l’âme éternelle
E. La conscience dans une tendre ouverture est amour
F. La spiritualité au quotidien – la conscience vécue

8.4. La certitude consciente de moi-même

IX. INDICATIONS ET CONTRINDICATIONS CONCERNANT LE LEIBARBEIT

X. LA THÉRAPIE INITIATIQUE À RÜTTE ET SES FONDATEURS

XI. L’EXEMPLE DE MON ÉVOLUTION PERSONNELLE