Ştim astăzi că o mare parte din bolile fizice sunt înrădăcinate în psihic, şi de asemenea că ele pot fi tratate prin mijloace psihologice. A trebuit să se facă un mare pas înainte pentru a nu mai considera boala numai pe planul fizic şi a ne orienta spre o terapie psihosomatică; tot la fel, astăzi, rămâne de îndeplinit drumul care va conduce de la o terapie pragmatică – doar în slujba eului existenţial – la o terapie iniţiatică în slujba eliberării Fiinţei. Terapia iniţiatică îi deschide omului calea spre o Realitate metafizică şi metapsihică din el însuşi, care nu este rezultatul unei speculaţii şi nici al unei credinţe religioase, ci este rodul unei experienţe, experienţa cea mai profundă care îi este dat omului să o trăiască. Realitatea experimentală despre care este vorba aici nu a fost recunoscută până acum, căci ea se situează în afara câmpului de experienţe naturale şi inteligibile. Totuşi, este vorba, prin aceste experienţe, de a atinge Realităţi pe care se bazează orice religie vie.
...
Omul care are nevoie de o terapie iniţiatică este de fapt fiecare dintre noi. Dar noi nu suntem conştienţi de boala noastră, de lipsa noastră, pentru că noi nu simţim ce suntem în fond cu adevărat, la „ce” suntem destinaţi şi chemaţi. Aici, terapeutul ne va servi de ghid pe cale, ne va învăţa să cunoaştem semnificaţia clipelor în care suntem atinşi de Transcendenţa Imanentă, ne va ajuta să le luăm în serios, să acceptăm misiunea pe care acestea le implică, şi să integrăm calea transformării. Dacă ne îndeplinim această datorie, atunci şi relaţia noastră cu suferinţa se va transforma. A asuma aceasta înseamnă a dobândi dreptul de acces spre Celălalt Ţărm.
[1] Potrivit teologiei creştine, şi experienţa mistică este inclusă în credinţă, ca maniera în care omul poate să-şi interiorizeze relaţia, participarea la Dumnezeu.
[2] Tot aşa, diferenţierea din teologia creştină dintre mistica naturală şi cea supranaturală nu neagă faptul că o experienţă inefabilă a lui Christos este posibilă la baza misticii naturale, cu condiţia ca omul să nu limiteze transcendenţa la experienţa individuală a Sinelui şi a realizării Sinelui.
[3] Cuvântul Yoga derivă etimologic din rădăcina yuj care înseamnă a lega împreună, a şine strâns, a înhăma, a pune sub jug. Vocabula Yoga serveşte în general pentru a desemna orice tehnică de asceză sau orice metodă de meditaţie.
[4] Umkehr – tradus aici metanoia în sensul de bulversare totală, schimbarea modului de a gândi (înnoirea minţii, creştineşte vorbind), o cotitură, o schimbare de direcţie a vieţii n.t.
[5] Termenul german Heil utilizat de autor în această carte are sensul : Vindecare, Salvare, Mântuire, Scăpare, Întregire. Potrivit viziunii autorului toate aceste sensuri sunt la fel de valabile, exprimă acelaşi conţinut. Chiar dacă traducerea în româneşte a termenului Heil s-a făcut în mare parte prin termenul Salvare, sensurile acoperite de acest cuvânt sunt cele de mai sus. N.T.
Sursa: traducere din volumul Karlfried Graf Durckheim - Von der Erfahrung der Transzendenz, Verlag HERDER, Freiburg im Breisgau
Traducerea îmi aparţine, V.J.