Repede! Mai repede! Măriţi ritmul!
Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.
În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă. De fapt, a medita în scopul de a putea menţine, în numele unor interese existenţiale şi materiale, un ritm de muncă absurd şi abrutizant - fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona – este periculos pentru sănătate.
Mi s-a întâmplat, în cursul unei conferinţe, în care vorbeam despre importanţa „opririi” să fiu calificat drept „reacţionar”. Un antreprenor mi-a zis: „Domnule, am impresia că trăiţi într-o altă lume decât cea în care trăiesc eu zilnic”.
Dragă Domnule, v-aţi pus deja întrebarea: „Pentru ce m-am născut?” Oare pentru ca repede… repede… să murim? Sau – şi de ce nu în mediul de muncă – pentru a încarna şi a celebra valorile fiinţei, ale actului de a fi, printr-o manieră de a fi şi de a acţiona ca fiinţă umană?
Cu ocazia lecţiilor de filozofie pe care le propune la Centru, André Comte-Sponville ne reamintea răspunsul dat de Montaigne unui prieten care se plângea „că nu a făcut nimic din ziua sa”… „Cum aşa? Nu aţi trăit?”Astăzi, cinci secole mai târziu, celui care s-ar plânge „de a nu fi avut o clipă pentru el atât de constrângătoare îi sunt ocupaţiile”, îmi pot imagina că Montaigne i-ar fi spus: „Cum aşa? Nu aţi trăit?”.
„Oprirea”!Ruptură momentană (în momentul prezent) de maniera noastră obişnuită de a fi şi de a acţiona. Mentalul, domeniul proiectelor, al previziunilor, al speculaţiilor, al anticipării, al dorinţelor şi al temerilor, lasă loc adevăratului nostru punct de sprijin în existenţă, actul de a fi: „Eu sunt (şi –eu – nu am nimic de făcut), respir (şi –eu – nu am nimic de făcut), trăiesc (şi –eu – nu am nimic de făcut).
Newsletter noiembrie 2016„Oprirea”!Ocazia de a se destinde: de a se elibera de tensiuni sau, mai exact, de acea stare de a fi încordat care este cauza celor două patologii în care cade omul contemporan atunci când nu are niciodată timp: burnout-ul (sindromul epuizării profesionale) sau depresia.
Jacques Castermane
Sursa în franceză aici: http://www.centre-durckheim.com/