Scrisoarea de informare - iunie 2017
Atunci când, la începutul unui sejur la Centrul Dürckheim, întreb persoanele prezente dacă, eventual, practică deja exerciţiul meditaţiei, răspunsurile sunt variate.
Cu toate acestea, printre cele şi cei care practică deja o formă de meditaţie, aceste răspunsuri arată mai ales că, în majoritatea cazurilor, ele/ei se servesc de meditaţie pentru a obţine un scop pre-meditat. Motivaţiile sunt numeroase şi diverse: a învinge insomnia…a face faţă stresului din mediul întreprinderii… a-şi lărgi capacităţile mentale… a spera vindecarea de o maladie sau alta sau a scăpa de cancer… sau acea speranţă oleacă imatură şi iluzorie rezumată în această formulă tendinţă: „doar fericire şi atât”.
Dacă meditaţia devine pre-meditaţie este pentru că, în cultura noastră occidentală, nu putem gândi omul altfel decât în raport cu conştiinţa sa despre lucruri. Or, de 25 de secole, în Orient şi în Extremul Orient, exerciţiul meditaţiei are drept sens faptul de a se percepe şi de a percepe lumea prin intermediul conştiinţei interioare, conştiinţa senzitivă care este anterioară conştiinţei care obiectivează şi face din toate… un obiect. Or, meditaţia deplinei atenţii se numeşte: meditaţie fără obiect.
Cunosc bine pericolul de a ne servi de meditaţie pentru a răspunde dorinţelor conştiinţei-ego. A medita pentru a ne garanta nevoia de securitate, de a ne asigura confortul, de a ne asigura dorinţa de permanenţă şi alte speranţe deşarte.
Meditaţia atenţiei depline învăţată la Centru invită persoana în căutare la o ruptură de ego; ruptură de maniera noastră obişnuită de a fi; ruptură de maniera noastră obişnuită de a gândi.
Cei peste 40 de ani de practică a meditaţiei atenţiei depline mă provoacă să spun celor care se angajează pe acest drum de exerciţiu şi experienţă:
”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!”
A practica fără scop nu înseamnă fără efecte. Dar aceste efecte nu au nici o legătură cu dorinţele „eului”, acea parte superficială din noi înşine care nu este adevăratul nostru punct de sprijin în existenţă.
Numai servind meditaţia persoana care meditează se strecoară la un nivel de a fi a ei însăşi care este altul decât egoul; zenul îl numeşte adevărata natură a fiinţei umane, Dürckheim o numeşte propria noastră esenţă.
Adevărata noastră natură este domeniul calmului fundamental, a liniştii interioare, a echilibrului interior; calităţi de a fi pe care nu le putem construi prin exerciţii.
Retragerile şi sesshin pe care vi le propunem în această vară vor avea drept temă:
”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!” Astfel făcând, „Meditaţia atenţiei depline favorizează întâlnirea cu noi înşine într-un mod până atunci refulat sau necunoscut” (K.G. Dürckheim).
Programul centrului pe 2017 aici:
http://www.centre-durckheim.com/Programme2017b.pdf
