Adevărata noastră natură este insesizabilă prin gândire.
Ceea ce nu înseamnă că natura noastră esenţială, propria noastră esenţă este incognoscibilă.
Organul cunoaşterii este corpul-viu în globalitatea şi în unitatea sa. (Corpul-viu, Leib în germană).
„Zenul ne învaţă calea eliberării naturii noastre profunde din lanţurile unui Eu dependent de lume. Este vorba de un exerciţiu care, ca majoritatea exerciţiilor propuse în lumea zenului, este ocazia de a pătrunde în cunoaşterea propriei noastre fiinţe.
Această învăţătură nu utilizează mijloacele unei gândiri analitice, discursive, nici nu ia forma unei credinţe dogmatice sau a unei metamorfoze speculative, ci se prezintă ca o un drum de experienţă şi de exerciţiu”. (K. Graf Dürckheim)
Apropierea de adevărata noastră natură de fiinţă umană nu poate fi abordată prin înţelegere, cuvânt care desemnează facultatea intelectuală de a aborda lucrurile, de a le concepe, de a le înţelege.Înţelegerea este mijlocul cunoaşterii raţionale; este un proces mental.
Adevărata noastră natură este insesizabilă prin gândire. Ceea ce nu înseamnă că natura noastră esenţială, propria noastră esenţă este incognoscibilă. Organul cunoaşterii este corpul-viu în globalitatea şi în unitatea sa. (Corpul-viu, Leib în germană).
Zazen este deci un exerciţiu de transformare a manierei noastre de a fi şi a manierei noastre de a acţiona ca şi corp-viu. Această mişcare de metamorfoză o experimentăm în atenţia deplină la respiraţie.
Aşezat, în postura cea mai justă care poate fi pentru o fiinţă umană, acord atenţia deplină faptului că „în acest moment inspir”! Eu inspir, o acţiune care este percepută graţie senzaţiei. Actul de a inspira nu este un concept, ceva care să aibă nevoie să fie numit, analizat, raţionat, pentru a fi. Inspir, deci sunt! Dacă credeţi că nu e decât ceva subiectiv… opriţi-vă din inspirat!
Eu sunt! Nu este o formă terminată, definitivă. Eu sunt, curg… curg… aşa cum suflul curge. Experienţă care mă bulversează de fiecare dată când mă sesizează: „când eu inspir, nu există – eu sunt – decât în actul de a inspira”.
Acum câteva săptămâni sărbătoream împlinirea a 85 de ani de existenţă. Şi deodată s-a prezentat această întrebare: „Ce vârstă are acest ‘eu inspir’ în acest moment?”
Această chestionare m-a plonjat în înţelegerea acestui avertisment reluat de diferiţi maeştri zen „Dacă nu accepţi legea impermanenţei, nu vei cunoaşte niciodată marele calm interior”.
Zazen înseamnă a ne strecura în această trecere. Actul de a respira ne susţine viaţa care, fără oprire, trece.
În iulie trecut, maestrul zen Hirano Roshi ne spunea „respiraţia este semnătura vieţii!”. Şi adăuga:
Există sute şi mii de moduri de a medita
dar nu există decât un singur mod de a practica zen.
Jacques Castermane
Centre Durckheim, Mirmande, France
http://www.centre-durckheim.com/