Fragmentul în franceză l-am găsit pe blogul Arigah, aici: https://arigahblog.files.wordpress.com/2020/09/devoilement_extrait.pdf
A sosit timpul pentru om, care s-a construit până astăzi din rădăcinile-pământ ale sale, să efectueze o întoarcere la 180 de grade pentru a merge să scoată apă din rădăcinile-cer ale sale.
”Dumnezeu își ascunde cuvântul său, regelui îi revine să îl descopere” spune Cartea Proverbelor (25,2). Am putea să traducem acest verset prin ”Dumnezeu își voalează cuvântul său”; și astăzi vine vremea dezvăluirii. Ca și cum păstrătorii Tradiției s-ar fi lăsat întemnițați de valorile lumii și ale construcțiilor ei mentale – ceea ce simbolizează sclavia Evreilor în Egipt pentru Biblie.
Plăgile Egiptului pot ele să ne lumineze cu privire la ceea ce trăim noi astăzi?
Ele sunt într-adevăr departe de a fi străine de ceea ce lumea trăiește astăzi pentru că, de o parte, viața poporului evreu este prototipul vieții umanității, cât și a vieții fiecărei ființe umane, pentru Biblie, și de altă parte, sclavia acestui popor în Egipt este simbolul sclaviei umanității – și a fiecărei ființe umane – în propria stare de exil din Dumnezeu. Orice exilat din Dumnezeu este sclavul inconștientului său, Evreii sunt sclavii Egiptului, noi suntem astăzi sclavii valorilor lumii, simple produse ale inconștientului nostru colectiv. În profunzime, ceea ce se petrece într-un caz sau altul are același sens. Ceea ce se petrece în Egipt ne privește așadar pe toți. Numele de Egipt este una din cheile de lectură , Mițraim în ebraică. Eu văd astfel desenându-se un harpon, ideogramă originară a literei Țade, care plonjeayă în inima ”apelor” – maiym. Litera Țade este constituită din uniunea a două litere Yod și Noun, una semnificând Domnul – Yod – și cealaltă peștele – Noun. Acest nume de Egipt spune cu forță că numai în măsura în care vom merge să pescuim energiile din profunzimile noastre, pentru a fi stăpânii lor și a le împlini, noi înșine, ”pești din profunzimile divine”, suntem prinși cu harponul de Domnul din ființa noastră pentru a deveni acest Domn în numele nostru secret.
În calitate de ființe create, totalmente libere, noi nu suntem prinși cu harponul pentru a ieși din submersiune, unde suntem jucăria energiilor animale de multă vreme, decât într-o semnificativă ascensiune de conștiință care ne face să ieșim din confuzia cu lumea peștilor și să dorim cu pasiune un sens... Abia atunci suntem scoși din ape de către stăpânul divin, și aceasta se petrece pentru Evrei înainte de Paștele lor; ”plăgile” care îi ating sunt obiectivarea lucrărilor pe care le care le generează inconștiența lor.
Vreți să spuneți că coronavirusul ar veni să ”ne prindă cu harponul”, să ne scoată din inconștiența în care trăim?
Da, oricât de dureros ar fi de spus aceasta, eu așa cred.
Și aceasta pentru două motive care sunt la îndemâna noastră pentru lectură.
Primul este că a sosit timpul pentru om, care s-a construit bine până astăzi din rădăcinile-pământ ale sale, să efectueze o întoarcere la 180 de grade pentru a merge să bea din rădăcinile-cer ale sale. Adamul biblic este ca ”un arbore plantat la ruptura Apelor”, spune primul psalm, făcând referire la Apele-de-sus, locașul divin, și la Apele-de-jos, creatul.
Adamul care suntem astăzi a epuizat darurile Pământului, și acesta trosnește de peste tot, dar o primăvară se anunță.
Al doilea motiv este că noi trăim interdicția biblică absolută, adică dobândim fructul ”Pomului Cunoașterii” numai pe cale exterioară fără ca noi să fi devenit în același timp – și pentru a ști să-l gestionăm – și din interior. Este clar că noi suntem opriți astăzi acolo unde ne atingem de ”Pomul Vieții”. Astfel este numit cerebelul de către științele tradiționale care numesc, de asemenea, straturile optice din spatele craniului couches nuptiales, amintind de profundul mister al botezului craniului (Luca 12,50). Or, noi ne atingem de Pomul Vieții, în extensia numelui său la creierul întreg, lucrând la inteligența artificială, la ”omul augmentat”, omul traficat, ”eliberat de moarte” chiar, ceea ce vrea să spună eliberat de geamăna sa, viața, căci cele două sunt una.
Ceea ce textul din Geneza confirmă: Adamul tocmai consumase din fructul Pomului Cunoașterii, Dumnezeu spune: ”Iată, omul a devenit capabil de UNU (sau de divin), ajungând la cunoașterea a ceea ce este realizat și nerealizat, și acum s-l împiedicăm să întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții, să mănânce din el și să trăiască în continuu (timp de exil)” (Gen. 3,22).
Nu este de mirare că virusul care ne oprește este numit ”corona”: el este obiectivarea gloriei pe care o scoatem din succesele noastre științifice fără măsură, fără limită, și ucigașe de suflete. Trebuie să ieșim urgent din inconștiența noastră. Tocmai în aceasta încercarea coronavirusului joacă rolul de ”harpon”.
Și mă tem că nu este singurul care trebuie să ne conducă să numim animalele din inconștientul nostru colectiv care se joacă în locul nostru.
Annick de Souzenelle
Extras din articolul ”Devoilement”
Apărut în revista ”Sources” nr. 49 iulie-august-septembrie 2020
Aici: https://sources-vivre-relie.org/accueil.aspx
Traducerea în românește îmi aparține, comme d’habitude, (V.J.)
Karlfried Graf Durckheim (1896-1988), un maestru spiritual al timpului nostru