(1981 - 2021!)
Calea acțiunii. . . pentru o înțelepciune exersată
D’instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru a practica zazen
Scrisoarea nr. 91 - februarie 2021
Eu practic zazen timp de o jumătate de oră în fiecare zi.
Bun. Dar sunteți sigur că practicarea zazenului așa cum o faceți ... este zazen?
O întrebare provocatoare care ar trebui pusă de oricine practică zazen. Această întrebare este cu atât mai justificată când practicați de mulți ani, deoarece este mare riscul de a cădea într-o practică „pe de rost” care ne poate îndepărta de la rațiunea de a fi a practicii zazen: trezirea omului la adevărata sa natură de ființă umană.
Ce mă separă de la apartenența primordială și profundă la ființă, la actul de a fi care este adevărata mea natură?
Gândesc, prin urmare, sunt ... angoasat!
Este omenesc.
Ce este omul?
Este: "Trăiesc pentru că sunt o ființă vie!" ȘI ”gândesc pentru că sunt o ființă gânditoare” (M. Heidegger)
Gândesc.
Observ că sunt supus unei activități mentale neîncetate. Sunt supus unui festival de gânduri torențiale care, aglomerate, duc la iluzia de a fi un EU.
„Eu, cred, că sunt, ceea ce cred că sunt! "
Această idee dă formă la ceea ce numim identitate; „Sunt eu și vreau să rămân eu!”.
Dar acest „eu” nu are altă realitate decât aceea pe care și-o face și și-o atribuie; ego-ul.
Gândesc pentru că sunt o ființă gânditoare. Până la punctul de a cădea în ignoranța că „trăiesc pentru că sunt o ființă vie”.
ZAZEN este acest exercițiu care are drept sens de a ... pierde ignoranța; este deci o cale de cunoaștere.
Trăiesc! Când si unde?
Trăiesc și nu pot trăi decât în timpul-trăit, momentul prezent; trăiesc și nu pot trăi decât în spațiul-trăit. Dar se pare că la de a fi care este ego-ul, acest adevăr este nesatisfăcător. Mult mai atractiv este să te gândești la viitor. Viitorul care este și nu poate fi decât gând. Viitorul, care va veni ... poate pare mai interesant decât ceea ce este cu adevărat în momentul prezent. Viitorul (care nu este încă), precum și trecutul (care nu va mai fi niciodată) este și nu poate fi decât gând.
Existența mea umană a devenit o existență mentală, sursă de imagini, sursă de gânduri. Obsesia oricărei persoane identificate cu nivelul de a fi care este ego-ul este de a da formă imaginii pe care și-o face despre sine. Contează nu forma care corespunde acestui „eu sunt” ci forma care ar trebui să corespundă cu ceea ce „cred eu că ar trebui să fiu” (sau, mai rău, forma pe care alții cred că ar trebui să o am).
Mulți oameni vin la Centrul Dürckheim cu intenția de a-și construi un eu idealizat. Cu așteptarea ca stăpânul casei să valideze acest proiect (altfel, cu siguranță nu este un maestru).
Stăpânul casei este un maestru în domeniul tehnicii.
„Calea este tehnica; tehnica este Calea ”.
ZEN-ul ne învață calea eliberării adevăratei noastre naturi blocată în eul nostru mundan. Ego-ul nu este adevărata noastră natură.
Calea de eliberare propusă la Centrul Dürckheim este o învățătură care nu folosește mijloacele gândirii analitice sau discursive și nici nu ia forma unei credințe dogmatice sau ale unei metafizice speculative. Învățătura se prezintă ca O CALE DE EXPERIENȚĂ ȘI de EXERCIȚIU.
În centrul practicii se află exercițiul numit ZAZEN. Nu practicăm zazen cu mentalul! Zazen este un exercițiu strict fizic!
Inseparabil de acest exercițiu fundamental este ceea ce se numește: practicarea Căii în cotidian. Despre ce e vorba ?
Persoane care vin pentru prima dată la Centrul Dürckheim par uimite când le invit să exerseze - pe tot parcursul zilei - o atenție deplină la ceea ce maestrul Zen desemnează drept „cele patru atitudini corporale demne”: actul de a merge (gyô), actul de a sta în picioare (jyu), actul de a sta așezat(za), actul de a sta întins (ga)!
Aceste acțiuni, la care este supus fiecare nou-născut, dezvăluie intențiile actului de a fi; ale ființei care este adevărata noastră natură. Cuvântul natură desemnează: „ceea ce este pe cale de a se naște”. Eu cred că trebuie adăugat la aceste patru atitudini demne: actul de a respira. Respir, deci sunt; și nu am nimic cu asta. "
Trăiesc pentru că sunt o ființă vie.
Trup viu sunt eu! Este vorba despre corpul viu în totalitatea și în unitatea sa. „Corpul viu (Leib) este ansamblul de atitudini, gesturi prin care omul ia formă, se prezintă, devine ceea ce este ... sau este absent față de aceasta."(K.G. Dürckheim)
Oricât de mare ar fi gradul de elevație idealistă al unui om, el nu poate scăpa de condiția fizică care este fundamentul oricărei ființe vii.
Zazen. Punerea între paranteze a utilizării conștiinței noastre obișnuite: conștiința ”a ceva„ , ”de ceva”(mintea).
Întoarcere la utilizarea conștiinței înnăscute, conștiința care este la origine: conștiința FĂRĂ a/de; este conștiința (conștiența) senzorială.
„Ceea ce eu desemnez prin expresia „ființa noastră esențială” este mai aproape de senzație decât de gândire”. (Dürckheim)
Bun. Dar ce se întâmplă când practicăm zazen în mod regulat?
Nu-mi dau dreptul să răspund la această întrebare. Fiecăruia îi revine să descopere ce se întâmplă, ceea ce se numește trăirea interioară, experiența fenomenală. Cu toate acestea, este posibil să afirmăm un efect semnificativ: „Când cineva practică zazen, corpul viu ia forma calmului”. Și aceasta se vede în modul nostru de a sta așezați, în modul nostru de a merge, în modul nostru de a fi în lume.
Jacques Castermane
Centre Durckheim, Mirmande, France
http://www.centre-durckheim.com/
Adresse postale:
Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com