CENTRUL DURCKHEIM
Anul celei de-a patruzecea aniversări
Calea acțiunii. . . pentru o Înțelepciune practicată
D’instant en instant
Scrisoare de încurajare la practicarea zazenului
Scrisoarea nr. 95 - septembrie 2021
Zazen în acest timp de pandemie?
Nimeni nu poate ignora drama prin care trece în prezent colectivul uman. A propune retrageri în liniște, practici meditative, exercițiul mersului lent și a invita pe fiecare să-și acorde timp pentru a-și contempla trăirea interioară, poate părea absurd, inconsecvent. Cu excepția cazului în care vă dați seama că, în realitate, persoana individuală este cea care suferă din cauza confruntării cu memento-ul că existența noastră are un sfârșit. Îmi revine adesea în minte această afirmație a lui C.G. Jung: „Elefanții nu există; există de fiecare dată un elefant! ”.
În fața angoasei și a stărilor care o însoțesc, se află de fiecare dată o persoană individuală, căreia Graf Dürckheim nu îi propune o cale compusă din rețete terapeutice de proveniență exterioară, ci o cale de exercițiu și de experiență susceptibilă să zdruncine maniera noastră obișnuită de a gândi. Calea propusă de Graf Dürckheim are drept sens împlinirea interioară care ne face capabili să înfruntăm viața așa cum este, fără a aștepta ca lumea să se schimbe.Materii prime ale unui un sejur la Centrul Dürckheim?
Acum mai bine de cincizeci de ani l-am întrebat pe Graf Dürckheim ce înțelegea prin meditație?
"Meditaţie? Este un concept. Dacă puneți la douăzeci de oameni această întrebare, sunt sigur
că veți obține douăzeci de definiții diferite. Nu putem spune meditația este aceasta! Putem descrie ceea ce înțelegem practicând noi înșine un exercițiu propus sub acest nume.
Meditația pe care eu o practic și o predau este numită în Japonia ca fiind zazen.”
În timpul unei sesshin (sesiuni de meditație) la Centru în urmă cu zece ani, maestrul zen Hirano Katsufumi Rôshi (1) susține că: ”Există o mie și una de modalități de a medita, dar nu există decât o singură o singură manieră de a face zazen.”
Pentru a evita o confuzie nefericită, trebuie să subliniez că Centrul Durckheim nu este un loc dedicat meditației. Exercițiul fundamental pe Calea trasată de Graf
Dürckheim, la întoarcerea sa din Japonia în 1947, este tehnica numită zazen.
Dacă vorbind despre zazen folosim cuvântul meditație, ar fi potrivit să adăugăm că este vorba despre o meditație fără mediere de niciun fel, o meditație fără scop.
Prin urmare, Centrul Dürckheim nu participă la submersiunea omului occidental în conștiința totală; este vorba mai degrabă de a ne exersa în practicarea atenției depline (2)Aș vrea să înțeleg ce este Zen-ul?
La această întrebare, Hirano Roshi ne amintește de răspunsul dat de Maestrul Dogen (3):
„A căuta să înțelegi profund zenul nu este nimic altceva decât a practica zazen.”
Ceea ce poate că i-ar permite omului occidental să înghită un răspuns atât de vehement este faptul de a ști că kanji-ul -zen- are drept origine kanji-ul -zazen- și nu invers. Conceptul de Zen nu a dat naștere unui exercițiu numit zazen; exercițiul numit zazen se află la originea acestei ramuri a budismului numită Zen.Celor care ar dori să înțeleagă totuși ce este Zen, vă sugerez să vedeți ce este Zen vizionând un film recent al cineastului japonez Tatsushi Omori: „Dans un jardin q’on dirait eternel” (trailer , https://www.amazon.fr ). Este povestea a două tinere fete care în secolul XXI sunt interesate de arta ancestrală care este arta pregătirii ceaiului, Cha No Yu sau Chado.
Acest film, deosebit de liniștitor, permite o abordare a Zen-ului pe care înțelegerea (abordarea intelectuală, conceptuală, a realității) nu o poate sesiza.
Trebuie să știți că în Japonia, disciplinele artistice, artizanale sau marțiale, atât de diferite ca arta tirului cu arcul (Kyudo), a luptei cu sabia (Kendo), caligrafia (Shodo), sau ceremonia ceaiului (Chado) au un scop comun: trezirea omul la adevărata sa natură ca ființă umană.Aceste exerciții japoneze nu constau în urmărirea unui rezultat exterior, ci doar în pregătirea condițiilor care permit și favorizează această experiență interioară.
În 1938, savantul Zen, Daisetz Teitaro Suzuki, i-a spus lui Graf Dürckheim care spunea că este interesat de Zen „Pentru a înțelege ce este Zen, trebuie făcut un exercițiu temeinic”. Și maestrul în arta tirului cu arcul, care l-a asistat pe Graf Dürckheim de-a lungul cufundării sale în lumea Zen, a adăugat: „Cu cât faci mai mult un exercițiu temeinic, cu atât vor fi mai multe sectoarele vieții tale fertilizate de această profunzime.”(4)
REPETAREA a mereu acelorași gesturi, magistral subliniată în filmul despre arta ceaiului, este cu siguranță instrumentul de neînlocuit pe Calea care este Zen-ul.
Esențial nu este deci a învăța, ci a practica ceea ce am învățat pentru a deveni un artist al vieții mai degrabă decât a ne imagina că trebuie să accedem la o artă de a trăi.
Bun film și bună practică a zazen!
Jacques Castermane
Centre Durckheim, Mirmande, France
http://www.centre-durckheim.com/
Adresse postale:
Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com
(1) De citit:: Hirano Katsufumi Rôshi: ENSEIGNEMENTS (culese de J. Derudder)
(2) În cartea lui Christophe André „Meditați cu noi” - Ediția Odile Jacob – publicată și în românește la Editura TREI, 2019 AICI- răspund la întrebarea: Care este diferența dintre conștiința deplină și atenția deplină ( p. 193 și urm.)
(3) Dogen Zenji este fondatorul școlii Soto a budismului zen în secolul al XIII-lea în Japonia.
(4) Les lecons du Dürckheim - Jacques Castermane - Ed. Du Rocher - p.90. Lecțiile lui Dürckheim – o carte foarte bună pentru cei direct interesați de primii pași pe calea inițiatică. E făcută pe baza înregistrării, acceptate de KGD desigur, a lecțiilor(discuțiilor individuale cu JC). O am și eu, și chiar am tradus-o integral, dar... e nevoie și de o editură interesată. Pe moment nu prea știu ce aș mai putea să fac...
