CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N° 106 – Septembrie 2022Zazen SAU mindfulness?
Rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă și să decidă! Dar, dacă se poate, în cunoștință de cauză pentru că amalgamul care se face azi între aceste două propuneri este nepotrivit.
De ce ? Pentru că:
Zen-ul este o cale de experiență și exercițiu!
Mindfulness-ul este o cale de exercițiu și experiență!
„Pentru omul aflat pe cale, totul începe cu o experiență!” scrie KG Dürckheim la întoarcerea din Japonia unde, timp de zece ani, s-a cufundat în lumea Zen.
Experiența despre care vorbim aici nu are nimic oriental, nimic japonez, nimic budist, nimic creștin, nimic laic. Ea este universal umană. Este în natura fiecarei ființe umane să fie surprinsă sau atinsă, de o experiență, de o experiență interioară, care o transforma într-o clipă pe persoana care o trăiește, care o primește, fără ocol prin reflecție mentală.
Relatarea unui autor din afara budismului, din afara creștinismului, din afara hinduismului, din afara științei, mărturisește acest lucru și îl susține .
Este Marcel Proust (1):
„Și curând, aproape mecanic, copleșit de ziua posomorâtă și de perspectiva unui mâine trist mi-am dus la buze o linguriță de ceai, în care mai lăsasem să se înmoaie o bucată de madelenă. Dar chiar în momentul în care înghițitura amestecată cu firimituri de prăjitură mi-a atins gura gurii, am tresărit, atent la ceea ce se petrece extraordinar în mine. O plăcere delicioasă mă invadase, izolată, fără nicio idee despre cauza ei. Aceasta a făcut ca toate vicisitudinile vieții să fie indiferente, dezastrele ei inofensive, scurtimea ei iluzorie, în același mod în care operează iubirea, umplându-mă de o esență prețioasă: sau, mai degrabă, această esență nu era în mine, ci ea eram eu. Am încetat să mă simt mediocru, contingent, muritor. De unde ar fi putut să vină această bucurie puternică? Simțeam că era legată de gustul ceaiul și al prăjiturii, dar ea le depășea infinit, nu putea sa fie de aceeași natură. De unde venea ea? Ce însemna ea? Cum să o înțelegem? (...) Era clar că adevărul pe care îl căutam nu se afla în băutură, ci în mine. Băutura a trezit adevărul, dar ea nu-l cunoștea.”
În memoria fiecăruia dintre noi există o mică madelenă. Amintiți-vă! Acum zece ani, ascultând Gymnopédie lui Eric Satie... în ultimele vacanțe pe coasta Atlanticului, acel apus de soare care m-a bulversat... în timp ce alergam la maratonul de la Paris, dintr-o data nu mai alergam eu, aceasta alerga ... aveam patru ani și eram pe un balansoar...săptămâna trecută, oprindu-mă în fața unui tablou Monet...!
Acel moment neașteptat în care nu ne mai punem întrebarea sensului vieții pentru că ceea ce trăim, ceea ce simțim și resimțim, dă sens. Experientă la originea unei forțe vitale stimulatoare, a unui calm interior linistitor, a unei bucurii interioare profunde.
Întrebarea este atunci: cum să devenim cel care s-a revelat cu ocazia unei astfel de
circumstanțe existențiale?
Răspunsul la -cum- atunci când este întrebat unui maestru Zen este imediat: „Practicând zazen” (sau un exercițiu practicat în spiritul Zen-ului: Kyudo, Kendo, Chado (2).
Noi nu practicam zazen cu scopul de a construi un viitor. Noi practicăm zazen pentru a ne elibera natura profundă încătușată în sinele mundan, egoul.
Acesta este motivul pentru care desemnăm zazen ca fiind o practica fără scop. Pentru că scopul nu este altul decât ceea ce este de la originea existenței mele: natura mea adevarată, natura mea esențială.
Zazen nu are așadar nimic de-a face cu metodele propuse în contextul dezvoltării personale sau cu practicile meditative care se bazează pe utilizarea mentalului (mind). Aceste metode diferite oferă o „cale de exercițiu și experiență”. Zen oferă o cale de experiență și exercițiu.
Lista celor o suta (100) de beneficii promise celor care vor practica meditația mindfulness
nu are absolut nimic de-a face cu practica meditativă fără scop numita zazen. Zazen, nu are alt scop decât trezirea pontențialităților noastre înnăscute care nu pot fi construite prin exerciții.
Zazen? „Înseamnă a fi așezat(Za) așa cum un bebeluș stă întins în pătuțul lui!” (Michiko Nojiri - Maestru de Chado).
Iată ce scrie Christian Bobin (3): „Copiii sunt marii înțelepți. Adevărata cunoaștere este în ochii lor. (...) Una dintre marile lor virtuți este să nu fie orbit de cunoaștere. Ei privesc fără morală, fără nicio pretenție, fără filozofie, fără religie, fără nicio precautie. Nu există
distanță între ochii lor si Dumnezeu sau îngeri.Sau atomii aerului daca nu credem în Dumnezeu sau în îngeri. Bebelușii sunt la distnață de un paravan de hârtie de orez de Adevăr."
Ansamblul doctrinelor referitoare la noua concepție despre om are ca scop ceea ce
dezvăluie această idee absurdă... „nimic altceva decât fericirea”! În prim-planul acestei dorințe a ego-ului se află astăzi ideea de a accede la un „om augmentat”.
Această vanitate arogantă care promite trecerea de la un ego de dimensiune XXL la un ego de dimensiune XXXL separă ființa umană mai mult ca niciodată de natura sa esențiala care este independentă de condițiile sociologice sau psihanalitice sau științifice.
Nerespectarea intențiilor ființei – care face ca fiecare să fie ceea ce devine și să devină ceea ce este – este cauza unei stări de rău individual care devine o stare de rău colectiv.
În sfârșit și irevocabil un adevar care își are locul în tradițile de înțelepciune ale Orientului este importanța CORPULUI pe aceasta cale de experiență și exercițiu.
Corpul viu, Leib (4), este pântecele(recipientul) secretului care este adevăratul sine.
Este corpul viu, Leib (a nu se confunda cu corpul-obiect, obiectivat mental, Körper).
Viața nu este într-un recipient desemnat ca fiind un corp. Corpul viu este viața care,
clipă de clipă, ia formă potrivit unei ordini a lucrurilor (Tao-Do) care nu ține de resortul eului, care crede că dacă nu face nimic, nimic nu se va întâmpla.
Jacques Castermane
(1) Du côté de chez Swann, éd. Folio, p. 44-45
(2) L'art du tir à l'arc, l'art du sabre, l'art de la préparation du thé.
(3) Christian Bobin, Le Plâtrier siffleur, éd. Poésis, p.11
(4) Corpul-obiect, corpul-unealta = Körper în limba germană.
Corpul viu în întregimea sa și unitatea sa = Leib în limba germană.
CENTRE DURCKHEIM
1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60 contact@centre-durckheim.com - http://www.centre-durckheim.com
Originalul în franceză se află aici: https://centre-durckheim.fr/wp-content/uploads/2022/09/DInstantSeptembre2022.pdf