CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°122 — Iunie 2024
Graf Dürckheim evocând experiența de tir cu arcul din timpul șederii sale în Japonia, sub atenta atenție a maestrului Kenran Umeji.
Ideea centrală cu care se confruntă persoana aflată pe Calea Tirului cu Arcul (Kyudo) este: „Cum poate să plece săgeata dacă nu EU sunt cel care trage?”
Graf Dürckheim indică acest lucru foarte precis: „Prin reînnoirea constantă a secvenței de gesturi care permit săgeții să fie întinsă și apoi eliberată, arcașul încetează să mai fie conștient de el însuși ca - EU - al cărui scop este să ajungă în centrul țintei.” Lovitura se face atunci fără scop și, făcând aceasta, fără dorința de a reuși cu orice preț însoțită întotdeauna de teama de a eșua.
Eliberați această acțiune încredințând-o infezabilului. Eliberează-ți lovitura de orice intervenție a eului-reflexiv. O astfel de eliberare nu poate fi decât imediată, dar nu putem realiza acest mod de a fi complet vid și eliberat de - EU - decât într-un mod progresiv.
Practicați exercițiul numit zazen? Atunci vă confruntați cu aceeași cerință ca cea afirmată de Maestrul de Tir cu Arcul: Nu respirați... Lăsați aceasta să respire!
Exercițiul descris de Siddhartha Gautama drept „ana-apana-sati (atenție deplină la venirea și plecarea respirației) este, fără îndoială, cea mai apropiată și mai intimă manifestare a infezabilului care nu poate fi altceva decât procesul vital care face ca tot ceea ce este... să fie.
În anii 1970, în timpul unei sesshine(sesiune prelungită de meditație, nt), Yuho Seki Rôshi(1) în timpul interviului individual zilnic (Dokusan) mă întreabă "Jack San când tu respiri... cine respiră". Întrebarea mi se pare atât de stupidă încât, rapid ca fulgerul, răspund: „Când respir, dar...EU sunt cel care respiră”
Răspunsul meu declanșează un hohot de râs care se transformă rapid într-o privire severă însoțită de aceste cuvinte „Dacă EU-l vostru este cel care respiră, atunci nu faceți altceva decât să INSPIRAȚI!"
Seara, notând acest dialog care m-a zguduit scriu, fără să o fac intenționat, - Inspir - într-un cuvânt: EuInspir. Această eroare gramaticală îmi apare curios pentru a descifra adevărul adevărat:-EuInspir - ar trebui scris într-un singur cuvânt deoarece nu există distanță sau decalaj de timp între subiect și verb. Și reluând practica zazenului, sunt cuprins de o experiență neașteptată și evidentă: „EuInspir și – EU – nu am nimic de-a face cu asta!” Și acum această acțiune vitală infezabilă mă inundă și generează un calm interior neașteptat.
Lăsați aceasta să se realizeze!
Conditia ? Să învățăm prin intermediul corpului, evitând în același timp să luăm calea erudiției care ne depărtează de realitate prin blocarea noastră în reprezentări ale realității.
Fă-ți un cadou! Urmărește filmul « Dans un jardin qu'on dirait éternel » (Într-o grădină care pare eternă)(2)
Este călătoria unei tinere care practică Calea Ceaiului (Chado).
Maestra sa, a cărei predare depășește simpla învățare a unui ritual ancestral japonez, observă, așa cum a făcut de câțiva ani, modul de practică al elevei sale.
Atentă la felul său de a fi, de a se mișca precum și la diferitele gesturi care alcătuiesc această ceremonie mereu reînnoită.
Și acum tânăra sa studentă exclamă „De data aceasta mâinile mele s-au mișcat de la sine…!”
Imperturbabilă (dar mișcată) Maestra i-a spus: „Da. De data asta ai încetat să te mai gândești cu capul la ce ar trebui să faci.”
Tehnica este calea. Gesturile vin mai întâi. Abia apoi devine evident sensul lucrurilor . Nu te gândi la ceea ce faci. Ai încredere în tine exersând mereu aceleași gesturi din nou.
În prefața cărții „Zen în arta cavalerească a tirului cu arcul”, înțeleptul cărturar Daisetz T. Suzuki scrie: „Omul este într-adevăr o trestie gânditoare, dar cele mai mari lucrări ale sale se fac atunci când nici nu gândește, nici nu calculează”.
Aproape de Centrul Dürckheim, satul Cliousclat găzduiește un atelier de ceramică care datează de la începutul secolului al XX-lea: Fabrica de ceramică. Pe un perete, această inscripție a poetului japonez Sôetsu Yanagi: „Nu meșterul își face vasul, ci Natura care vorbește prin mâinile olarului.”
Zazen? Lăsați Natura, adevărata noastră natură, infezabilul, să vorbească prin corpul care suntem.
Și, așa cum îi plăcea lui Hirano Roshi să repete: „Când practici zazen, corpul (Leib) ia forma calmului.”
Jacques Castermane
CENTRE DURCKHEIM, France
(1) Stareț al Mănăstirii Rinzaï-Zen din Eigen-ji (Kobe) a condus sesiuni de meditație la Rütte (Centrul fondat de KG Dürckheim) între 1973 și 1982.
(2) Filmul „Într-o grădină care pare eternă” de Omori Tatsushi , 2018
INTÂLNIRI LA CENTRUL DURCKHEIM
5-9 iunie / 8-11 iulie / 15-19 iulie / 1-5 august / 13-16 august / 19-23 august - sesshin: 26-30 august
CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel:(+ 33) 04 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr