Centre Dürckheim, France
Scrisoare de informare nr. 127 din mai 2017
Jacques Castermane
Cum să medităm?
În anii 1960 am căutat bineînţeles răspunsul la această întrebare în câteva cărţi care aveau ca temă Zenul. Dar adevăratul răspuns la această chestiune, cum să medităm, mi-a fost dat în micul birou al lui Graf Dürckheim cu prilejul primului meu sejur în Pădurea Neagră în 1967. Nu, aşa ca în cărţi, cu ajutorul cuvintelor-idei, ci în realizarea a ceea ce un maestru Zen numeşte cuvânt-eveniment: „Iată, cum acum suferiţi de o serioasă durere de genunchi, aşezaţi-vă pe partea din faţă a scaunului… cu spatele drept… în ţinuta cea mai justă pentru o fiinţă umană, nici crispat nici deformat şi, în absoluta imobilitate a corpului viu, corpul care sunteţi (Leib), exersaţi deplina atenţie (Achtsamkeit) pe [ritmul] du-te-vino care este respiraţia”.
Calea este tehnica; tehnica este Calea. Fără discursuri, fără teorie. Cum să medităm? Practicând meditaţia! Aceasta nu are nimic extraordinar. Copilaşul de un an, fie că este născut în Extremul-Orient sau în Occident, nu are nevoie de explicaţii pentru a face primii lui paşi; copilaşul învaţă să meargă… mergând.
Pentru ce să medităm?
Când l-am întrebat pe Graf Dürckheim „Puteţi să-mi daţi un bun motiv pentru a medita în fiecare zi?”, el mi-a răspuns: „Da, pentru că este momentul…!”
Acest răspuns este în totală opoziţie cu multitudinea de motive de a practica propuse în cărţile care prezintă meditaţia de deplină conştienţă (Mindfulness Meditation). Meditaţia ca să învingeţi insomnia! Meditaţi pentru a vă extinde capacităţile mentale! Meditaţi pentru a suporta stresul din întreprinderea voastră.
Printre aceste scopuri, există unul care m-a lăsat perplex: „Corpul de Marine (USA) efectuează cercetări pentru a vedea dacă practica meditaţiei conştienţei depline poate să amelioreze performanţele trupelor!”
„A medita pentru că este timpul!” Aceasta înseamnă că este vorba de o practică fără scop, fără pre-meditare, fără intenţie dinainte, fără previziuni, fără calcul de mici beneficii dorite de ego. Zazen este o practică meditativă care nu se sprijină nici pe spiritul de achiziţionare, nici pe spiritul de performanţă.
Dar în acest caz, la ce bun să medităm? Tocmai practicând fără scop, timp de 40 de ani, eu fac experienţa faptului că meditaţia atenţiei depline nu este fără efecte.
Printre aceste efecte există o experienţă decisivă care a schimbat maniera mea de a fi în lume. Este trecerea de la ideea iluzorie „Eu am un corp” la experienţa că „Eu sunt corp”.
Noi ar trebui să ne permitem o bizarerie gramaticală şi să scriem: „EuSuntCorp” fără spaţii; pentru că nu există nici distanţă, nici ecart de timp între ceea ce numim „Eu”, ceea ce numim „Sunt” şi ceea ce numim „Corp”. Aceste trei evenimente sunt inseparabile, aşa cum „căldura este inseparabilă de apa caldă”
Experienţă decisivă? Da!
Revelaţie experimentală că mentalul (mindfull înseamnă a avea cunoştinţă „de” sau a fi conştient „de”) este domeniul agitaţiei, al neliniştii latente, al stresului, al acestei stări de a fi angoasat care conduce la burn-out şi la depresie.
Revelaţie experimentală că EuSuntCorp, corpul care în acest moment inspiră (şi eu nu am nici o legătură cu aceasta) este domeniul calmului interior, domeniul încrederii necondiţionate, domeniul păcii interioare.
Orice persoană care este atrasă de cuvântul „meditaţie” trebuie să ştie că, contrar ideilor primite, cuvintele atenţie şi conştienţă (conscience, care înseamnă şi conştiinţă) nu sunt echivalente.
Acesta va fi obiectul viitoarei noastre scrisori.
Jacques Castermane
Traducerea în româneşte îmi aparţine, V.J.
