Scrisoarea de informare a Centrului Dürckheim de la Mirmande, Franţa (noiembrie 2017)
Iată ce spune Graf Dürckheim despre sensul exerciţiilor pe care le-a practicat de-a lungul sejurului său în Japonia (1938-1947).
„Am practicat eu însumi timp de mai mulţi ani tirul cu arcul (Kyudo) şi meditaţia atenţiei depline numită zazen. Cred că am înţeles sensul acestui tip de exerciţii. Japonezii utilizează dobândirea unei stăpâniri tehnice exterioare ca mijloc de maturaţie a omului interior. Oricare ar fi arta practicată, la început se află întotdeauna învăţarea unei tehnici. Treptat, pe măsura antrenamentului vostru, maestrul de exerciţii vă invită să faceţi bine ceea ce aţi învăţat, să stăpâniţi ceea ce faceţi bine, pentru a stăpâni perfect apoi ceea ce stăpâniţi. Şi, când am plecat din Japonia, maestrul meu de tir cu arcul mi-a spus: acum vă rămâne să perfectaţi ceea ce stăpâniţi perfect!
Abia practicând cu perseverenţă acelaşi exerciţiu am înţeles sensul repetării neîncetate a aceluiaşi lucru. Cu cât tehnica este mai bine stăpânită, cu atât practicantul ajunge să „dea drumul” eului, să se desprindă de eul ambiţios, eul voluntarist, eul închis în dorinţa de a reuşi sau în teama de a eşua. Atunci va veni poate momentul în care tehnica purificată de reacţiile mentale şi afective, care dezvăluie prezenţa egoului, va face loc unei realităţi mai profunde - pe care maeştri zen o numesc adevărata natură a fiinţei umane - , pe care eu o numesc fiinţa noastră esenţială. Experienţă interioară, trăire interioară adesea bulversantă în sensul în care acţiunea voastră este realizată în libertatea fiinţei.
Moment în timpul căreia se trezeşte sau se deşteaptă (din somn) acea calitate de a fi care îi lipseşte teribil omului contemporan: calmul interior”.
