Scrisoarea de informare a Centrului Dürckheim din Franţa - martie 2018
Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie mai întâi să ştim ce înţelegem prin termenul de meditaţie.
De câţiva ani, propunerea unei meditaţii moderne ar vrea să dea, despre meditaţia calificată ca fiind ancestrală, o imagine demodată.Poziţia mea, ca practicant al unui exerciţiu, care irigă ţinuturile Orientului şi ale Extrem-Orientului, timp de mai bine de 20 de secole, se poate rezuma în această întrebare: „Să existe oare pentru omul actual, orespiraţie modernă care să fie mai avantajoasă decât respiraţia ancestrală?”Cei şi cele care practică meditaţia atenţiei depline vor înţelege acest amalgam între termenii meditaţie şi respiraţie.
Meditaţia ancestrală este numită meditaţia fără obiect. Ea este practicată fără altă aspiraţie decât aceea de a pregăti condiţiile care permit şi favorizează trezirea fiinţei umane la adevărata sa natură.Când cineva îl întreabă pe Hui-Neng, maestru Zen (Chan) din secolul al şaptelea al erei noastre, pentru ce practică şi predă meditaţia, el răspunde: „Pentru că acolo unde este calmul, este înţelepciunea; acolo unde este înţelepciunea este calmul. Nu sunt două lucruri diferite.”Adevărata natură a fiinţei umane este insesizabilă prin gândire. În schimb, ea îşi dezvăluie prezenţa la cel care face experienţa şi exprimă, în viaţa sa de toate zilele, calmul interior, liniştea interioară, pacea interioară, simpla bucurie de a fi. Scopul meditaţiei ancestrale este împlinirea adevăratului sine şi nu ceea ce se consideră azi ca fiind un om augmentat (Trecerea de la un ego XXL la un ego XXXL).
Meditaţia modernă este escortată de o multitudine de promisiuni! Printre acestea: „Meditaţi cinci minute dimineaţa şi… numai fericire toată ziua!”; „Meditaţi pentru a învinge insomnia!”; „Meditaţi pentru a face faţă stresului din mediul vostru de muncă!”; „Meditaţi şi veţi fi mai performanţi!”
Citind acest catalog care, trebui să o spunem, fascinează ego-ul, îmi revine în minte ceea ce K.G. Dürckheim mi-a răspuns atunci când l-am întrebat „Puteţi să-mi daţi un motiv bun pentru a practica meditaţia atenţiei depline?” Cu un anumit zâmbet el mi-a spus: „Da, pot să vă proprun un bun motiv pentru a medita în fiecare dimineaţă: pentru că este momentul!”
Eu pot înţelege că o asemenea motivaţie poate conduce la ideea că meditaţia ancestrală este, poate, demodată. Cu toate acestea, câţiva ani mai târziu, în timp ce am făcut – fără să ştiu nici cum şi nici pentru ce – experienţa marelui calm interior, el mi-a spus: „Fără îndoială, vă amintiţi întrebarea pe care mi-aţi pus-o: „Puteţi să-mi daţi un motiv bun pentru a medita?” Experienţa acestui mare calm este răspunsul la întrebarea dumneavoastră; un răspuns care vine din interior, din profunzimea dumneavoastră. De acum înainte ştiţi pentru ce medităm. Pentru un singur motiv: < întoarcerea acasă >!”Când vă întoarceţi acasă, când nu mai trăiţi în ignoranţa adevăratei voastre naturi (ignoranţa care este cauza majorităţii nevrozelor), dormiţi bine, trăiţi având un timp infinit lăuntric şi vă permiteţi să refuzaţi aceste injoncţiuni stupide: „Grăbeşte-te, repede… mai repede”.Şi, cum eu am făcu experienţa aceasta adeseori, când re-cădeţi în aceste reacţii mentale, afective, fizice (stres, agitaţie interioară, nelinişte latentă, agresivitate) sunteţi în măsură să vă ridicaţi.
Jacques Castermane
Centrul Durckheim, Drome, Mirmande, Franţa
http://www.centre-durckheim.com/