Karlfried Graf Durckheim (1896-1988), un maestru spiritual al timpului nostru
Iată articolul:
Semnalez cu încântare un nou articol despre cartea CENTRUL FIINTEI
în revista DILEMATECA,
numãrul 61 pe iunie 2011,
apãrut deja sãptãmâna aceasta, la pagina 36
Despre Fiinta esentialã
scris de d-na Alice Popescu.
despre întâlnirea lui Jean-Yves Leloup cu K.G. Durckheim
fragment tradus din L’Absurd et la Grâce, ed. Albin Michel
completat consistent duminică şi luni cu "comentariile" mele
Minunata carte Hara Die Erdmitte des Menschen ... în româneşte... în curând....
HARA, centrul vital al omului
în pregătire certă la Editura Herald...
...probabil în câteva luni va fi pe piaţă...
Hara nu este numai o teorie doctrinală.
Ea este învăţarea unei practici în slujba esenţialului.
Practicarea Harei ajută la stăpânirea vieţii în această lume şi la progresarea pe Cale totodată. Este vorba de Calea care îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale veşnice şi care îl pregăteşte pentru realizarea vocaţiei lui primordiale, adică revelarea Fiinţei în existenţă.
Întoarcerea omului în centrul lui originar, a omului ajuns străin lui însuşi, a jucat totdeauna un rol decisiv în angajarea pe Cale. Învăţarea şi practicarea Harei, a centrului vital al omului, ajută la conştientizarea acestui proces.
Prezenta lucrare nu are altă pretenţie decât pe aceea de a deschide o poartă spre o înţelepciune născută din experienţa transcendentală, înţelepciune a cărei valoare nu a fost îndeajuns de apreciată până în prezent. Dacă astăzi începe să fie altfel în această privinţă, aceasta nu înseamnă că împrumutăm o concepţie orientală, ci, din contră, înseamnă că ne deschidem unui adevăr propriu tuturor oamenilor – adevăr care nu şi-a croit până acum calea…
...de pe coperta cărţii originale...
Foto: Leonid Afremov - The Silence of the fallNuminosul este calitatea generală prin care ne frapează prezenţa FIINŢEI.
Unul din capitolele interesantei cărţi a Dr. Jacobs, „Înţelepciune indiană şi terapie”, începe prin această observaţie: „Există două feluri de cunoaştere, prima este cea a conştiinţei raţionale, care se raportează la temporal, cealaltă este cunoaşterea spirituală care se ocupă de atemporal.”
Conţinutul numărului 81, din 1989, al revistei Question de – Albin Michel, număr dedicat lui K.G. Durckheim(1896-1988) in memoriam.
Din volumul QUESTION de - Albin Michel dedicat lui K.G. Durckheim
(prezentare la colocviul de la Saint Baume din 1984 dedicat lui Durckheim şi operei lui)
Din volumul QUESTION de… Albin Michel dedicat lui K.G. Durckheim
(prezentare la colocviul de la Saint Baume din 1984 dedicat lui Durckheim şi operei lui)
Renata Farah: născută în Egipt, instructor Yoga la Federaţia Naţională de Yoga, Paris.
Întâlnirea cu Karlfried Graf Durckheim a fost pentru mine capitală.
Sunt născută în Orientul Mijlociu, la Alexandria în Egipt. Până nu demult, chiar şi cu ceva zeci de ani în urmă, dacă era multă bucurie la naşterea unui băiat, nu aceeaşi era situaţia atunci când o fată venea pe lume.
Crescând, îţi trebuia mult curaj şi perseverenţă pentru a-ţi accepta condiţia feminină…
PERSONAL LEIBTERAPIA
Expunere la colocviul de la Saint-Baume, Franţa, colocviu dedicat lui K.G. Durckheim
DOUĂ TEHNICI MAJORE
[...]
Cu toate acestea, două tehnici s-au născut la Rutte: desenul dirijat de Maria Hippius şi „Personal Leibterapia” lui Durckheim.
Omul, în calitate de Persoană, nu va găsi fericirea decât atunci când va descoperi ceea ce caută cu nostalgia lui cea mai profundă. În această nostalgie, omul presimte FIINŢA DIVINĂ care „împinge” spre manifestarea ei prin Fiinţa esenţială. În fondul lui, omul aspiră la ceea ce el este şi la ceea ce trebuie să fie, ca Fiinţă autentică. Fericirea lui depinde, în definitiv, de o stare care corespunde vocaţiei pe care o primeşte de la Fiinţa lui. El nu poate răspunde acestei vocaţii decât în măsura în care i se supune în toată libertatea, în cotidian.
Lumea în care trăim nu este o vale a lacrimilor care ne barează drumul spre culmile Divinului. Ci este o punte care să ne lege de ele. Dar trebuie ca noi să destrămăm voalul care acoperă conştiinţa noastră şi ne ascunde vederea lor; trebuie să distrugem zidul care ne interzice accesul la ele. Aşadar: a trăi cotidianul ca „practică”. Nici un moment anume nu este în mod special necesar. Fiecare clipă ne invită la reflectare şi la confruntare. Nu există pas de acţiune, oricare ar fi scopul exterior, care să nu conţină „şansa interioară” de a ne plonja tot mai mult în adevăr.
Fie că mergem, fie că suntem aşezaţi sau în picioare, fie că scriem, că vorbim sau că tăcem, fie că ne apărăm sau că atacăm, că ajutăm sau că servim o operă, oricare ar fi aceasta, toate, absolut toate, conţin şansa de a putea fi efectuate într-o atitudine şi o dispoziţie graţie cărora contactul nostru cu Fiinţa se instalează, şi se poate afirma tot mai mult. Şi această şansă o realizăm în exerciţiul gestului pur.
Când un om suportă în mod curajos să-şi păstreze suferinţa prezentă în conştiinţă
şi să o accepte
– aceeaşi durere poate însoţi meditaţia timp de ore sau zile întregi –va veni un moment în care se va simţi trecând prin acest zid.La un nivel profund,nu numai că va fi eliberat de durerea sa,dar se va afla el însuşi liber şiîi era necunoscut.
deschis spre ceva care, până atunci,
K.G. Durckheim – MEDITER. Pourquoi et comment? , ed. Le Courrier du Livre, Paris, pag. 128
Semnalez cu încântare: în numãrul de astãzi al revistei DILEMA VECHE, nr. 372, pagina 16, existã un articol dedicat lui K.G. Durckheim, intitulat UN MARTOR AL SENSULUI, scris de d-na Simona SORA-CONSTANTINESCU, cu referire şi la cartea recent apărută, CENTRUL FIINŢEI, la Editura HERALD.
Printre multele aspecte evidenţiate m-a bucurat îndeosebi "senzaţia că [Durckheim şi cărţile lui este ceva ce] ne priveşte personal"... Aceasta este şi convingerea mea. De aceea şi pasiunea mea de a-l face cunoscut... Mulţumesc!
Articolul poate fi citit deja on line aici:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/un-martor-al-sensului
Câteva fragmente din cartea recent apãrutã (martie 2011)
CENTRUL FIINTEI,
de K.G. Durckheim
la Editura HERALD
Detalii carte aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=401
Detalii carte si posibilitate de comanda aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=401
Aşa cum spuneam, cartea este întocmită de Jacques Castermane,
- un discipol foarte apropiat al lui Durckheim, cel căruia Durckheim i-a propus să lucreze în numele lui în Franţa - pe baza înregistrărilor discuţiilor lor purtate de-a lungul anilor.
Este a doua ocazie pentru cititorii din România să ia contact cu spiritualitatea lui Durckheim.
Prima ocazie a fost cartea Dialog pe calea iniţiatică, un dialog între K.G. Durckheim şi preotul ortodox Alponse Goettmann.
O ocazie pentru cititori de a-şi forma o imagine şi mai conturată şi concretă - şi dintr-un alt punct de vedere, laic de data aceasta - despre personalitatea lui Durckheim şi calea(metoda) propusă de el.
În aşteptarea cărţilor scrise de însuşi Karlfried Durckheim...
din volumul Cum am putea fi Zen?
Cartea lui Graf Durckheim, Hara, Centrul vital al omului, este reeditată fără întrerupere de la apariţia ei, în anul 1954 (pentru ediţia în limba franceză). Această lucrare este un cadou pentru omul occidental care a pierdut contactul cu ceea ce Extremul Orient consideră ca fiind centrul originar şi chiar rădăcina spirituală a fiinţei umane. Iată o diferenţă considerabilă în concepţia spiritualităţii. În Occident, omul este calificat spiritual pentru că, spre deosebire de animal, el este capabil să stabilească concepte. Ceea ce îi permite să-şi facă reprezentări ale realului.
Pericolul este acela de a confunda realul şi reprezentarea pe care ne-am făcut-o despre el; conceptul „câine” nu latră şi nu muşcă.
