Edward F. Edinger - EGO ŞI SINE (din vol. Ego si arhetip)

Din colectia  de psihologie jungiană PHILEMON  de la Editura NEMIRA 

EGO ŞI SINE 

un fragment din cartea lui Edward F. Edinger

Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului
Editura NEMIRA, 2014

Detalii carte pe site-ul editurii aici:
https://nemira.ro/ego-si-arhetip

Descoperirea cea mai importantă a lui Jung şi care a avut cele mai multe consecinţe este inconştientul colectiv sau psihicul arhetipal. Datorită cercetărilor sale, ştim acum că psihicul individual nu este doar un produs al experienţei personale. El are si o dimensiune antepersonală sau transpersonală ce se manifestă în tipare şi imagini universale ca acelea găsite în toate religiile şi mitologiile lumii². Datorită descoperirii ulterioare a lui Jung ştim că psihicul arhetipal are un principiu structural sau ordonator ce unifică conţinuturile arhetipale diverse. Acesta este arhetipul central sau arhetipul unităţii pe care Jung l-a numit Sine.

Colectia PHILEMON de psihologie jungiană de la Editura NEMIRA

Semnalez o colectie de carte foarte interesantã pe care tocmai am descoperit-o: la Editura NEMIRA, colectia PHILEMON, coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu.

Pentru mai multe detalii rãsfoiti aici: http://philemon.ro/ 

Inclusiv cele douã lansãri de carte de la Târgul Gaudeamus 2016 de sãptãmâna viitoare.

Profesionalism, seriozitate, pasiune, profunzime, cunoastere ...

Cu un cuvânt: competentã în materie. 

Si curaj de a spune lucrurilor pe nume.

Iatã în sfârsit si la noi în România spiritualitate autenticã, 

orientatã pe întregirea personalitãtii cu pãrtile lipsã, 

tintind spre maturitatea umanã, cum spune K.G. Durckheim.

Si practicieni pregãtiti si vorbind din propria experientã de viatã.

Este parte din calea spre sine despre care vorbeste si  K.G. Durckheim, pe urma lui C.G. Jung: confruntarea cu Umbra şi integrarea ei.

          Iată un fragment relevant dintr-un interviu de pe site cu Lavinia BÂRLOGEANU intitulat 
 „Nu exista vise stupide, exista oameni care nu le pot întelege“   :

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea,acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

care poate fi citit integral aici:  http://philemon.ro/ 

 O

O precizare adăugată mai târziu - 22 ian. 2017 -, după mai multe lecturi despre individuatie: 

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun multi autori pe urma lui C.G. Jung, atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o ratiune sacrã. Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu. Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea. 

KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã, deschizãtor de orizont.

Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia aceasta pozitivã. 

Cred că citatul următor exprimă diferenţa:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“

şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),

fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,

ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,

ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,

în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,

îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung

Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

Calea este ţinta

Dialog cu Karlfried Graf Dürckheim la Rütte, la 30 martie 1985

Interviu luat de psihanalistul jungian Pierre Willequet, 

un apropiat al lui KGD şi un familiar al viziunii lui despre om,

(întrebările sunt avizate, veţi vedea)

Pierre Willequet

 în prezent autor de carte şi psihoterapeut (Franţa şi Elveţia).

Opera lui KGD (1896-1988) este mai întâi istoria unui om. Unul dintre acei oameni- şarniere, la joncţiunea celor doi poli ai omului: cel al interogării arzătoare şi al certitudinii pacificate a înţelepţilor, cel al cunoaşterii profunde de sine şi, de asemenea, al pasajului spre esenţial.  KGD avea aproape 90 de ani la momentul acestui dialog. Parcursul lui este imens şi dacă nu a avut intenţia de a „face şcoală”, el a lăsat discipolilor şi prietenilor săi, după exemplul vieţii sale, respectuoasa descoperire pe care fiecare trebuie să o facă a propriului drum. Prin intermediul cărţilor şi conferinţelor, cât şi a Centrului său de la Rütte, din Germania, el şi-a creat o ascultare atentă printre occidentalii atraşi de căutarea unui echilibru just între tradiţiile spirituale orientale şi noutăţile la fel de vii ale surselor spirituale din occident. El ne livrează aici, prin intermediul unuia dintre apropiaţii săi, nuanţa, entuziasmul şi profunzimea.

A medita? Moment de oprire! (Jacques Castermane)

Repede! Mai repede! Măriţi ritmul! 

Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.

În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă. De fapt, a medita în scopul de a putea menţine, în numele unor interese existenţiale şi materiale, un ritm de muncă absurd şi abrutizant  - fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona – este periculos pentru sănătate.