Ce este "hara"?
În sensul propriu al termenului, cuvântul „hara” vrea să spună
„abdomen”. În sens figurat el desemnează atitudinea
de ansamblu a omului care, destins, din ce în ce mai liber de dominaţia
micului eu, este cu seninătate ancorat
într-o realitate care îl face capabil să
simtă şi să primească viaţa
de „altundeva”. Stăpânirea lumii fiind astfel asigurată,
el se poate consacra fără încetare acelui lucru care este vocaţia
sa. El poate, fără frică, să se lupte, să moară,
să creeze, să iubească. Când reuşeşte să
se stabilească în hara lui, să se înrădăcineze acolo,
el descoperă creuzetul în care forţele
vieţii, aliatele lui, primesc toate formele fixe ale eului pentru
a le retopi şi a le transforma în forme noi. Datorită acestei
capacităţi de reînnoire, el asumă
altfel lumea. Nimic nu îl doboară, nimic nu îi zguduie echilibrul
flexibil. El îşi păstrează sângele rece. Corpul lui este
tensionat cu supleţe. În ritmul care îl face să se deschidă
şi să se închidă, să se dea şi să se regăsească,
el respiră din respiraţia centrului. El poate să rămână
calm în mijlocul furtunilor lumii. În hara lui, omul se sprijină
pe sursa de forţe care nu slăbesc niciodată, cea a unei
neobosite transformări şi, astfel, în spaţiul rădăcinilor
fiinţei lui şi a devenirii lui personale.
K.G. Durckheim – Le
Maitre intérieur, pag. 153, Ed. Le Courrier du Livre, Paris
Mai multe detalii despre acest subiect în cartea
Hara, centrul vital al omului, de
K.G. Durckheim, Editura HERALD, detalii carte aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=437&title=Hara%20-%20Centrul%20vital%20al%20omului