Preot Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172/iunie 2020 de la Bethanie

Gorze, iunie 2020

 Dragi prieteni,

  „Atitudinea realistă faţă de existenţă este fundamental respectul şi nu dispreţul, închinarea şi nu impietatea, lauda şi nu blasfemia." F. SCHUON

Suntem noi, oare, într-adevăr întotdeauna „realişti” faţă de existenţă?

Omul pare adesea „obnubilat” de lumea obiectelor şi din ce în ce mai înghiţit de tehnologie, până la punctul de a pierde însuşi înţelesul acestei vieţi preţioase care i-a fost dată. 

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale

si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,

centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann

http://www.centrebethanie.org/ 

Trăim într-o lume în care domneşte frustrarea de a nu avea niciodată destul: de a nu avea destulă bucurie, destulă posesiune, destulă putere sau poziţie de influenţă. 

Or, atunci când ego-ul existenţial este guvernat de această căutare a plăcerii, a posesiunii şi a puterii, devenim surzi şi orbi, iar mentalul nostru este ca un carusel care se învârte în jurul lui şi care ne ameţeşte de dimineaţa până seara, şi chiar şi în somnul nostru ...

Aceasta are drept efect imediat acela de a ne întuneca minţile şi de a ne despărţi de capacitatea noastră de prezenţă şi de discernământ. Cheia eliberării din lanţurile ego-ului se găseşte în discernământ, adică de fapt în trezirea inteligenţei inimii.

Tocmai am prăznuit sărbătoarea Rusaliilor. Suntem noi, oare, conştienţi de graţia primită şi de adevărata putere a darurilor Spiritului Sfânt care lucrează în noi pentru a face să crească fiinţa noastră esenţială? „Limbile de foc” simbolizează „incendiul” verbului nostru interior care face din noi martori ai Verbului etern. 

Limbile se dezleagă pentru a anunţa vestea cea bună; ceea ce înseamnă „a demonstra (a depune mărturie)” că „atitudinea realistă faţă de existenţă este fundamental respectul, adoraţia şi lauda”. Această mărturie este şi un martiriu pentru egocentrismul nostru, care este cu atât mai puternic cu cât este atât de des ignorat.

Într-o zi, un prinţ i-a dat lui Ibn Arabî un palat, iar acesta l-a dat imediat unui cerşetor. Conform mentalităţii lumii noastre, acest lucru poate părea absurd, dar când Ibn Arabî donează unui om sărac o casă de lux, el nu vede decât aspectul „vertical” al situaţiei, şi anume vanitatea bogăţiei şi frumuseţea generozităţii. 

Dar există altceva şi care nu este de mai mică importanţă;sfinţii, prin modul lor de a acţiona „la extrem”, încearcă, de o manieră „sacrificială”, să compenseze, prin exagerări spectaculare, nenumăratele suferinţe ale unei lumi separate de sursa sa interioară şi care trăieşte inexorabil în mediocritatea unei existenţe care şi-a pierdut adevăratele valori. 

Toţi suntem chemaţi să trăim conform acestui adevăr interior care ne înrădăcinează literalmente în Dumnezeu, în dragostea lui Hristos. „Fiţi înrădăcinaţi şi fondaţi(întemeiaţi) în Iubire, ne spune Sfântul Pavel.

Criza prin care trecem astăzi este esenţialmente spirituală. Noi am uitat cine suntem; această pierdere a identităţii ne înnebuneşte. Lumea se pare că a adormit în orizontalitatea în care fiecare este, mai mult sau mai puţin, împotmolit pentru a-şi proteja bunurile şi pentru a se proteja de duşmani exteriori.

„Suntem în război” am auzit, da! Dar despre ce război este vorba? Desigur, poate să existe un duşman exterior, sau considerat ca atare, dar deseori pierdem din vedere faptul că „marele război” este acela de a lupta cu letargia noastră spirituală prin virtutea darurilor Spiritului Sfânt şi prin asceza noastră personală, cele două fiind în sinergie. 

Această asceză personală se bazează pe doi piloni: rugăciunea liturgică, care este o rugăciune de laudă şi de mulţumire şi rugăciunea respiraţie sau rugăciunea tăcută, care este aceea de „a fi acolo, în faţa Domnului tău, fără scop sau gând de profit ... "... lăsându-te iubit!

În cele din urmă, oricare ar fi dificultăţile pe care le întâmpinăm în modul nostru de viaţă, rămâne doar prezenţa lui Hristos care ne invită în fiecare moment să „punem jos” grijile noastre şi să reluăm neobosit direcţia corectă care este „să căutăm mai întâi împărăţia cerurilor şi dreptatea ei”; şi această împărăţie a cerurilor, trebuie să reamintim, este în noi.

Cu toată prietenia în Hristos!      

Părintele Francis

Originalul în franceză aici:http://www.centrebethanie.org/2020/06/la-lettre-de-bethanie-n-172.html

Traducerea în româneşte îmi aparţine, V.J.

Mai mult de si despre pr. Francis Dekeyser aici:  http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Francis_Dekeyser_2018.htm