Joël PAUL - Despre buna folosire a conștienței (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică

Scrisoarea nr. 9 - Septembrie 2024

„Importanța acordată harei reprezintă relația originară a omului cu puterile Marii Vieți. Această conștiință este legătura neîntreruptă încă cu natura. Hara este un cadou originar făcut omului. Pe această cale care este Zenul, avem datoria să ne conectăm, în mod conștient de data aceasta, la forțele Marii Vieți; avem datoria să ne recucerim adevăratul centru.” K.G.Dürckheim

Aceste câteva cuvinte – în mod conștient de data aceasta – au toată importanța lor; fiinţa umană cunoaşte deja acest mod de a fi. Așa ne-am început existența, scăldați în inconștiența soartei noastre, fără voință sau mental, purtați de o conștiință vitală, primară, corporală și senzorială. Deci, conștiență sau inconștiență?
Dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune că încă de la fertilizare suntem pe Cale. Corpul este un proces de viață neîncetat, așa cum ne arată imagistica medicală a vieții intrauterine. Suntem supuși legilor naturii: fără mental pentru multiplicarea celulelor, de la „fasole” la embrion, de la embrion la făt...
Trecerea de la o formă la alta: totul este acțiune, un gest viu transformator.
Deja, făt, simt, resimt, aud, gust... Apoi, trecerea din pântece spre exterior generează alte transformări, alte acțiuni: o altă respirație, apoi se formează toate gesturile înnăscute ale bebelușului lună de lună: pe spate, pe burtă, pe lateral...
Se târăște, stă așezat, se ridică, apoi face câțiva pași... Sunt un corp viu, pus în formă, în gest de către Viață.
Acest gest va vorbi tuturor participanților la retragerile Centrului Dürckheim!

Încă din viața intrauterină, apoi din primele momente, „Aceasta” se transformă constant, mai apoi, bebelușul, „Aceasta” acționează, prinde contur; forma voită de viață, forma purtată de acțiunile vitale. În tradiția Zen, maestrul de tir cu arcul va spune: „Nu trageți, lăsați aceasta să tragă!”
„Hara – centrați” (în bazin și abdomen), așa ne-am început existența, purtați de energia vitală, Tao – ordinea lucrurilor – precum animalul mic (etimologic, o ființă înzestrată cu viață) care suntem, deschiși senzorial la orice.
Această inconștiență vitală, făcută din forță și vulnerabilitate, din dependență cât și în același timp din inocență, din simplitate și din abandonare, este „acest dar originar făcut omului”, sursa existenței noastre terestre.
„Inconștiența vitală” care îi fascinează și îi face să tremure pe adulții care am devenit. Dar putem vorbi de inconștiență în cazul copilului?
„Copilul nu știe că trăiește, el trăiește!”.
Ca adulți, ne temem de această inconștiență pentru că am căzut într-o altă formă de conștiință, proprie ființei umane: conștiința obiectivizantă, rațională și explicativă, cu această nevoie frenetică de a ne înțelege și stăpâni existența cu orice preț.
Devenim ființe gânditoare, „ego-centrate”, adică centrate în capul nostru, și nu în centrul vital al bazinului, al abdomenului.
Încetul cu încetul, „gândesc, deci sunt” înlocuiește și ocultează „respir, deci sunt”.
Această formă de conștiință nu mai poate să accepte, sau acceptă cu mare dificultate, această stare de abandonare în fața incomprehensibilului, a neașteptatului sau a reînnoirii vieții.
Dar, ajunși adulți, (și acesta este norocul nostru!) rămânem și fascinați de această stare de inocență și abandonare specifică copilăriei, nostalgici după această stare pe care am trăit-o deja.

Adulți fiind, deveniți ființe de rațiune, trebuie să redescoperim, „conștient de data aceasta” ceea ce în cele din urmă am știut dintotdeauna: apartenența la această conștiință vitală, pre-mentală, sursă a întregii vieți. Nu este vorba de a nega inteligența proprie omului și capacitățile sale extraordinare, ci de a reveni la o formă de conștiință mai deschisă, mai largă, mai incluzivă: o conștiință corporală, senzitivă, care ne conectează cu inteligența vitală.
„Înlocuind forțele naturale inconștiente care constituie baza sa cu forțele minții sale raționalizatoare și ale voinței, ființa umană devine un eu conștient și autonom; dar făcând aceasta uită de unde vine.” KG Dürckheim.

Toate aceste acțiuni care ne poartă și ne transformă din primele noastre momente sunt și astăzi acolo, pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, activitate și inteligență rațională. Ușurarea evocată după o retragere în mărturia de mai jos ne amintește că această primă conștiință oceanică nu este niciodată pierdută ci doar uitată, dată deoparte.

„După acest sejur, ușurarea este cu siguranță ceea ce m-a frapat cel mai mult.
După terminarea școlii, au urmat ani petrecuți funcționând cu capul și raționând, supusă injoncțiunilor personale de a face mereu mai mult și mai bine, anxietatea a început să se cuibărească, punând în surdină momentele de sensibilitate și de conexiune cu mine și cu lumea din jurul meu. „Nu e timp să-ți faci timp”, „Nu e timp să te oprești pentru o clipă”, „Nu e timp să observi, să nu faci nimic”... Fă întotdeauna mai mult, mergi mai departe, mai repede și fă din nou mai bine.
”Așa că sunt emoționată și ușurată de această reamintire că lucrul esențial nu este acolo, dimpotrivă. Mișcată și ușurată de a fi înțeles că această legătură cu esențialul este frumoasă și foarte reală, că este încă acolo. Mișcată și ușurată pentru că există într-adevăr un mod de a fi, sau de a te lăsa să fii, revelator de sens și care ne permite să trăim momente adevărate, sensibile și liniștitoare. ”

Un mod de a fi, în afara acestui obicei de a aborda totul prin gândire, pe care exercițiul, de pe calea Zen, ni-l dezvăluie. Suntem deja, dintotdeauna, ceea ce căutăm.
Joël PAUL
CENTER DURCKHEIM - 1015, rte des Reys - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60 contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr