luni, 12 iunie 2017

Jean Gebser - Imaginea omului şi conştiinţa - finalizat!


Un text fundamental si mai mult decât  actual din opera unui gânditor strălucit despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în evolutie, adicã  evolutia constiintei umane: nivelul arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral.
Conferinţă susţinută în  anul 1965

Jean Gebser (1905-1973) Mai multe detalii despre autor aici
http://www.gebser.org/jean-gebser/
Fiecare crede că are în sine o imagine a omului. Dar, de fapt, ce este omul? Nimeni până acum nu a putut răspunde acestei întrebări. Şi totuşi: în primul rând, omul este mult mai mult decât ceea ce crede sau vede cineva. În al doilea rând, ele este mult mai complex decât se presupune în mod obişnuit. Omul este deci sub-estimat, ceea ce se explică prin dezvoltarea mentalului său şi prin întrebuinţarea unilaterală a gândirii raţionale percepută ca singurul instrument care îi permite să dea formă vieţii sale şi să o stăpânească. O întoarcere în urmă ne permite să schiţăm o imagine a omului mai bogată şi mai complexă. 

duminică, 11 iunie 2017

Jacques Castermane - Să trecem de la „a ne servi de meditaţie” la „a o servi”

 Scrisoarea de informare - iunie 2017 
Atunci când, la începutul unui sejur la Centrul Dürckheim, întreb persoanele prezente dacă, eventual, practică deja exerciţiul meditaţiei, răspunsurile sunt variate.

Cu toate acestea, printre cele şi cei care practică deja o formă de meditaţie, aceste răspunsuri arată mai ales că, în majoritatea cazurilor, ele/ei se servesc de meditaţie pentru a obţine un scop pre-meditat. Motivaţiile sunt numeroase şi diverse: a învinge insomnia…a face faţă stresului din mediul întreprinderii… a-şi lărgi capacităţile mentale… a spera vindecarea de o maladie sau alta sau a scăpa de cancer… sau acea speranţă oleacă imatură şi iluzorie rezumată în această formulă tendinţă: „doar fericire şi atât”.

Dacă meditaţia devine pre-meditaţie este pentru că, în cultura noastră occidentală, nu putem gândi omul altfel decât în raport cu conştiinţa sa despre lucruri. Or, de 25 de secole, în Orient şi în Extremul Orient, exerciţiul meditaţiei are drept sens faptul de a se percepe şi de a percepe lumea prin intermediul conştiinţei interioare, conştiinţa senzitivă care este anterioară  conştiinţei care obiectivează şi face din toate… un obiect. Or, meditaţia deplinei atenţii se numeşte: meditaţie fără obiect.

Cunosc bine pericolul de a ne servi de meditaţie pentru a răspunde dorinţelor conştiinţei-ego. A medita pentru a ne garanta nevoia de securitate, de a ne asigura confortul, de a ne asigura dorinţa de permanenţă şi alte speranţe deşarte.

Meditaţia atenţiei depline învăţată la Centru invită persoana în căutare la o ruptură de ego; ruptură de maniera noastră obişnuită de a fi; ruptură de maniera noastră obişnuită de a gândi.

Cei peste 40 de ani de practică a meditaţiei atenţiei depline mă provoacă să spun celor care se angajează pe acest drum de exerciţiu şi experienţă:

”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!”


A practica fără scop nu înseamnă fără efecte. Dar aceste efecte nu au nici o legătură cu dorinţele „eului”, acea parte superficială din noi înşine care nu este adevăratul nostru punct de sprijin în existenţă.

Numai servind meditaţia persoana care meditează se strecoară la un nivel de a fi a ei însăşi care este altul decât egoul; zenul îl numeşte adevărata natură a fiinţei umane, Dürckheim o numeşte propria noastră esenţă.

Adevărata noastră natură este domeniul calmului fundamental, a liniştii interioare, a echilibrului interior; calităţi de a fi pe care nu le putem construi prin exerciţii.
Retragerile şi sesshin pe care vi le propunem în această vară vor avea drept temă:
”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!” Astfel făcând, „Meditaţia atenţiei depline favorizează întâlnirea cu noi înşine într-un mod până atunci refulat sau necunoscut” (K.G. Dürckheim).
Jacques Castermane
Director al Centrului Dürckheim, France, Mirmande
Site:http://www.centre-durckheim.com/index.html
Programul centrului pe 2017 aici: http://www.centre-durckheim.com/Programme2017b.pdf

vineri, 9 iunie 2017

Maestrul interior - Centrul: FIINŢA prezentă în om


Realitatea veritabilă, esenţială pentru că este nucleul activ în orice lucru, centrul primar şi absolut a tot ceea ce este viu, este FIINŢA divină, prezentă în el pentru a se manifesta într-o formă, unică de fiecare dată. Diversitatea existenţelor în această lume face ca FIINŢA să apară în multitudinea formelor individuale. Imaginea interioară a fiecăreia din structurile care se formează, în condiţiile spaţio-temporale, este în acelaşi timp calea interioară dată. Este legea devenirii ei, potrivit căreia, printr-o succesiune precisă de etape şi de nivele, ea să se dezvolte, să înflorească şi să piară, purtându-şi fructul în timp ce moare: germenul unei noi deveniri. Această cale interioară este, la fiecare fiinţă vie, nucleul activ dat al existenţei sale. Omul, fiinţă conştientă, este în adevăratul lui centru atunci când i s-a deschis şi şi-a recunoscut calea sa interioară ca adevărul lui original şi obligaţia sa esenţială. Când a devenit capabil să urmeze această cale şi când un ecart faţă de cale trezeşte conştiinţa Fiinţei sale, adică devine conştient de vocea maestrului interior. Omul este, prin urmare, în centrul său abia atunci când se află definitiv pe Cale.

vineri, 26 mai 2017

Maestrul interior - Calea spre Centru


 Traducere din cartea lui K.G. Dürckheim,  Der Ruf nach dem Meister.
Când aceasta este situaţia – autorul se referă la capitolul anterior, intitulat Centrul: FIINŢA prezentă în om (tradus ulterior aici)– şi când omul se află în centrul său, când ansamblul atitudinii sale permite exprimarea crescândă a FIINŢEI TRANSCENDENTE în conştiinţa sa, el este atunci pe Cale, pe calea pe care i-a deschis-o experienţa FIINŢEI, Calea iniţierii şi a individuaţiei. Este Calea care pleacă de la experienţa FIINŢEI şi unde, prin iniţiere, formare şi fuziune progresivă, omul înaintează urmând pas cu pas etapele prescrise, afară din existenţa superficială a conştiinţei sale naturale, spre conştiinţa sa profundă unde, prezentă şi activă, Fiinţa sa esenţială, adică FIINŢA supranaturală care trăieşte în el, poate să se dezvolte acolo.
Această Cale se deschide printr-o experienţă,  care înseamnă „întoarcere” (Umkehr), o cotitură radicală, o schimbare de orientare fundamentală. Începând de aici, nu mai este vorba în final de om, ci de Fiinţa Divină pentru ca aceasta să poată păşi pas cu pas în conştiinţa interioară a omului şi omul să devină treptat un mediu individual şi personal pentru manifestarea Ei. Intrarea Fiinţei Divine în existenţa umană, adică primirea Fiinţei transumane în Sinele uman, începe printr-un eveniment eliberator, creează un angajament fără întoarcere şi cere o neîncetată „murire”. Împlinirea finală pe care o promite nu se realizează decât în măsura în care, într-un proces fără sfârşit de transformare, omul descoperă, simte şi îşi recunoaşte centrul său. Această metamorfoză se produce prin trei mijloace: experienţa, înţelegerea ei şi exerciţiul.

sâmbătă, 13 mai 2017

Francis Dekeyser - Scrisoarea de la Bethanie, mai 2017


...abia pornind de la ceea ce este viata pot eu începe a trăi cu adevărat... 
Gorze, mai 2017
Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale
si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,
centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann
http://www.centrebethanie.org/


Dragi Prieteni,
A fost odată… un tânăr torent… Un tânăr şi frumos torent, maiestuos şi puternic, care venea dintr-un izvor adânc şi pur. Acest tânăr torent a ajuns la marginea unui imens deşert, şi acolo a fost absorbit de nisipurile arzătoare şi a dispărut… Deşi şi-ar fi dorit să ajungă la cealaltă margine a deşertului! Dar cu cât se avânta mai mult, cu atât se afunda mai mult… După mulţi ani, epuizat, a sfârşit prin a renunţa.
Nemaifiind acaparat de această căutare a „celuilalt ţărm”, el a început să se abandoneze pur şi simplu tandrelor şi blândelor mângâieri ale prietenului său, soarele. Încet-încet simţea că ceva se schimbă în el… o fluiditate… o uşurinţă… un abur… da! Devenea un abur şi fiecare din picăturile lui scânteia ca un diamant de lumină… A simţit apoi cum prietenul său vântul, care se amuza de uşurinţa  lui, îl invită să-şi danseze viaţa în ritmul Marii Vieţi: el a învăţat să cânte lumii fericirea sa şi bucuria sa infinită… de a fi!

joi, 4 mai 2017

Jacques Castermane - Newsletter mai 2017. Cum să medităm? Pentru ce să medităm?

Centre Dürckheim, France
Scrisoare de informare nr. 127 din mai 2017 

Jacques Castermane

Cum să medităm?
În anii 1960 am căutat bineînţeles răspunsul la această întrebare în câteva cărţi care aveau ca temă Zenul. Dar adevăratul răspuns la această chestiune, cum să medităm, mi-a fost dat în micul birou al lui Graf Dürckheim cu prilejul primului meu sejur în Pădurea Neagră în 1967. Nu, aşa ca în cărţi, cu ajutorul cuvintelor-idei, ci în realizarea a ceea ce un maestru Zen numeşte cuvânt-eveniment: „Iată, cum acum suferiţi de o serioasă durere de genunchi, aşezaţi-vă pe partea din faţă a scaunului… cu spatele drept… în ţinuta cea mai justă pentru o fiinţă umană, nici crispat nici deformat şi, în absoluta imobilitate a corpului viu, corpul care sunteţi (Leib), exersaţi deplina atenţie (Achtsamkeit) pe [ritmul] du-te-vino care este respiraţia”.
Calea este tehnica; tehnica este Calea. Fără discursuri, fără teorie. Cum să medităm? Practicând meditaţia! Aceasta nu are nimic extraordinar. Copilaşul de un an, fie că este născut în Extremul-Orient sau în Occident, nu are nevoie de explicaţii pentru a face primii lui paşi; copilaşul învaţă să meargă… mergând.
Pentru ce să medităm?
Când l-am întrebat pe Graf Dürckheim „Puteţi să-mi daţi un bun motiv pentru a medita în fiecare zi?”, el mi-a răspuns: „Da, pentru că este momentul…!
Acest răspuns este în totală opoziţie cu multitudinea de motive de a practica propuse în cărţile care prezintă meditaţia de deplină conştienţă (Mindfulness Meditation). Meditaţia ca să învingeţi insomnia! Meditaţi pentru a vă extinde capacităţile mentale! Meditaţi pentru a suporta stresul din întreprinderea voastră.
Printre aceste scopuri, există unul care m-a lăsat perplex: „Corpul de Marine (USA) efectuează cercetări pentru a vedea dacă practica meditaţiei conştienţei depline poate să amelioreze performanţele trupelor!”
„A medita pentru că este timpul!” Aceasta înseamnă că este vorba de o practică fără scop, fără pre-meditare, fără intenţie dinainte, fără previziuni, fără calcul de mici beneficii dorite de ego. Zazen este o practică meditativă care nu se sprijină nici pe spiritul de achiziţionare, nici pe spiritul de performanţă.
Dar în acest caz, la ce bun să medităm? Tocmai practicând fără scop, timp de 40 de ani, eu fac experienţa faptului că meditaţia atenţiei depline nu este fără efecte.
Printre aceste efecte există o experienţă decisivă care a  schimbat maniera mea de a fi în lume. Este trecerea de la ideea iluzorie „Eu am un corp” la experienţa că „Eu sunt corp”.
Noi ar trebui să ne permitem o bizarerie gramaticală şi să scriem: „EuSuntCorp” fără spaţii; pentru că nu există nici distanţă, nici ecart de timp între ceea ce numim „Eu”, ceea ce numim „Sunt” şi ceea ce numim „Corp”. Aceste trei evenimente sunt inseparabile, aşa cum „căldura este inseparabilă de apa caldă”[1]
Experienţă decisivă? Da!
Revelaţie experimentală  că mentalul (mindfull înseamnă a avea cunoştinţă „de” sau a fi conştient „de”) este domeniul agitaţiei, al neliniştii latente, al stresului, al acestei stări de a fi angoasat care conduce la burn-out şi la depresie.
Revelaţie experimentală că EuSuntCorp, corpul care în acest moment inspiră  (şi eu nu am nici o legătură cu aceasta) este domeniul calmului interior, domeniul încrederii necondiţionate, domeniul păcii interioare.
Orice persoană care este atrasă de cuvântul „meditaţie” trebuie să ştie că, contrar ideilor primite, cuvintele atenţie şi conştienţă (conscience, care înseamnă şi conştiinţă) nu sunt echivalente.
Acesta va fi obiectul viitoarei noastre scrisori.
Jacques Castermane
Originalul scrisorii şi programul actual oferit de Centru pe site—ul centrului aici:
http://www.centre-durckheim.com/index.html
Traducerea în româneşte îmi aparţine, V.J.

[1] Georges Brunon: „Le geste createur et l’Aikido”, ed. Savoir Etre

miercuri, 26 aprilie 2017

A medita – pentru ce şi cum ? (1)


Traducere din volumul: Meditieren – wozu und wie?  de K.G. Durckheim 
Cuvânt înainte
Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.
Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.
Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim