miercuri, 26 aprilie 2017

A medita – pentru ce şi cum ? (1)


Traducere din volumul: Meditieren – wozu und wie?  de K.G. Durckheim 
Cuvânt înainte
Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.
Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.
Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim

vineri, 21 aprilie 2017

Cărţi în pregătire - o postare care nu anuntă nici o apariţie...


          Mai degrabă este o idee, un apel eventual, o informare la zi... Am văzut că sunt multe                   afişări pentru eticheta "Cărţi în pregătire". Postarea de faţă este răspunsul.
Sunt în căutare de editură interesată să publice următoarele două (sau chiar trei) cărţi, ambele foarte utile si cu caracter de practică. Sunt deja traduse de mine într-o primă formă brută.

duminică, 16 aprilie 2017

Un mesaj de Pasti 2017 plin de miez si de sens, de actualitate pentrul omul zilelor noastre - Francis Dekayser


Francis Dekayser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.
 Scrisoarea de primăvară 
„Mă nasc, mă nasc, mă nasc împreună cu tot ceea ce este aici în curs de naştere, sunt unit cu creşterea, cu împrejurimile surde a tot ceea ce mă înconjoară şi care mişună şi se propagă în umiditate dense, ca tigri şi ca îngheţuri… Fac parte din fecunditate şi voi creşte în timp ce cresc vieţile." (Pablo Neruda)
Primăvara, suflurile Cerului şi ale Pământului se unesc din nou şi se îmbrăţişează într-o mişcare ascensională.
Primăvara este caracterizată de trezirea naturii. Omul, parte integrantă a acestei naturi, se trezeşte şi el.
El resimte nevoia de a  se degaja din somnul iernii…
În miezul copacilor urcă seva, corpul se redresează spre lumină.
Este timpul să ne mişcăm, să umblăm, să ne deplasăm, să dansăm, să iubim, să ne întindem, să ne deschidem, să ne desfăşurăm!
Este important să intrăm din nou în mobilitate pentru a ne elibera de sub influenţa hibernală.

marți, 14 februarie 2017

Jacques Castermane – Newsletter februarie 2017- Întrebări şi răspunsuri


Jacques Castermane

Ce m-a învăţat meditaţia de atenţie deplină?
Să recunosc un nivel de a fi despre care nimeni, înainte de a-l întâlni pe Graf Dürckheim, nu mi-a vorbit. Încă de la sosirea mea în Pădurea Neagră, unde urma să trăiesc timp de cinci ani de zile şi unde mă voi întoarce apoi în fiecare lună timp de mai bine de cincisprezece ani, el mi-a spus şi repetat: „Mă interesează fiinţa umană în profunzimea sa, în fiinţa sa esenţială. Omul este chemat să descopere în el însuşi această fiinţă esenţială care transpare în anumite experienţe”.

Ce este „aceasta”, fiinţa esenţială?
Iată răspunsul pe care mi l-a dat el la această întrebare pe care nu am întârziat să i-o pun:
Nu puteţi pune această întrebare: ce este „aceasta”, fiinţa esenţială; pentru că nu este o „aceasta”. Dar fiecare om are şansa de a trăi o experienţă în cursul căreia el se simte ca fiind cel care este în fond; maeştrii Zen vorbesc despre adevărata natură a fiinţei umane.
Atunci când omul se închide într-o cochilie, desemnată peste tot ca fiind ego-ul, el suferă de acea maladie care îi este proprie: angoasa şi stările care o însoţesc (îngrijorări, nelinişte latentă, frică subterană, agitaţie).

Puteţi spune ceva despre această experienţă?
Fiecare poate să recunoască momente de bucurie care alternează cu momente de tristeţe; o stare de a fi încrezător care alternează cu o stare de a fi temători. Este tipic ego-ului (indisociabil de mental) să fie supus acestor mişcări pendulare: calm / agitat ; răbdător / nerăbdător ; alert / indolent ; liniştit / enervat. Lista acestor dispoziţii variabile este lungă. La cele două capete se află, de o parte, depresia şi, de cealaltă, burn-out -ul .
În acelaşi timp, multe femei, bărbaţi, tineri, vârstnici recunosc că li s-a întâmplat să fie purtaţi, sesizaţi, cuprinşi, fie şi numai pentru o clipă, de o trăire interioară de o calitate neobişnuită! Un calm interior, care nu este simplul contrariu al agitaţiei; o linişte interioară, care nu este contrariul zgomotului; o pace interioară care nu este contrariul agitaţiei mentale.
Cine ar îndrăzni să spună că el nu a cunoscut niciodată aceste momente în cursul cărora, fără nici un motiv, a plonjat într-o atmosferă interioară stranie şi, în acelaşi timp, familiară. Familiară pentru că ea ne aminteşte de copilăria noastră timpurie. Unul dintre copiii mei, trebuie să fi avut vreo patru ani, îmi spunea: „Păcat, tata, că nu mă mai simt cu totul „rotund” ca atunci când eram mic”! El recunoştea că nu mai trăia fiind una cu adevărata sa natură, într-o stare de a fi esenţialmente acolo. Jung are dreptate: „Prima jumătate a vieţii constă în a cădea într-o groapă; cealaltă jumătate constă în a ieşi din ea!

Aceste experienţe sunt ele scopul meditaţiei?
Nu. Exerciţiul meditaţiei pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează trezirea la adevărata noastră natură. Şi, astfel, să ajungem să trăim în lumea care este a noastră astăzi (fără a aştepta ca ea să se schimbe), sprijinindu-ne pe adevăratul nostru punct de susţinere: fiinţa noastră esenţială, domeniu al calmului, al încrederii, al echilibrului interior.

luni, 23 ianuarie 2017

Maria Hippius Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie



Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.

Atunci începe adevărata muncă.

Iniţiaţi există mulţi astăzi,

dar ei nu trag nici o concluzie de aici,

din faptul că o altă uşă li s-a deschis.
Adevărata muncă este munca de individuare a omului.

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)

analistă jungiană,
dr. Maria Hippius

tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim,

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”(cum o numesc psihoterapeutii  formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte).

Cândva, într-un viitor nu foarte apropiat, este posibil să traduc întreaga dizertaţie a dr. Maria Hippius -Iniţiere şi individuaţie - din volumul consacrat împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui K.G. Durckheim, volum intitulat:Der Mensch als Zeuge des Undendlichen.
Volum editat de Josef Robrecht, Maria Hippius-Grafin Durckheim şi Thomas Arzt, publicat în 1996, Verlag NOVALIS. Foarte interesante toate dizertaţiile.

Nu mai puţin interesante sunt cele din volumul Transzendenz als Erfahrung. Beitrag und Widerhall. Festschrift zum 70. Geburstag von Graf Durckheim,  Otto Wilhelm Barth-Verlag Weilheim/OBB., 1966.

Un site foarte interesant cu informaţii la zi despre activitatea continuatorilor formaţi la Centrul de întâlniri şi formare în psihologie existenţială de la  Rutte-Todtmoos este site-ul lui Dr. Dr. Josef Robrecht aici: http://www.psychotherapie-schwarzwald.de/

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Sensul Zenului (continuare 2) - A acţiona pornind de la fiinţă


A acţiona fără a acţiona nu înseamnă  a nu face nimic. Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde. Este starea în care eul se retrage, în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume, substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

miercuri, 4 ianuarie 2017

Sensul Zenului (continuare 1) - Exerciţiul mijlocului just


...mijlocul just este acea stare senină şi imperturbabilă în care tot ceea ce fiinţa umană face sau renunţă să facă se raportează la destinul său.

duminică, 1 ianuarie 2017

Sensul Zenului


Sensul exerciţiilor. Satori – noua naştere – începutul căii.

Care este principalul scop al Zenului? Naşterea din nou şi transformarea persoanei umane plecând de la experienţa Fiinţei. Zenul ne învaţă calea de eliberare a naturii noastre profunde afară din lanţurile unui eu dependent de lume. Această învăţătură nu utilizează mijloacele unei gândiri analitice, discursive, nici nu ia forma unei credinţe dogmatice sau ale unei metafizici speculative, ci se prezintă ca o cale de experienţă şi de exerciţiu.