luni, 31 decembrie 2012

La multi ani!


Pe calea spirituală
nu trebuie căutat nimic
care să fie extraordinar.
Extraordinarul este în profunzimea ordinarului!

Karlfried Graf Dürckheim

luni, 24 decembrie 2012

Nicholas Roerich (1874-1947)

Nicholas Roerich - Awaiting One

joi, 13 decembrie 2012

Centrul de greutate şi implicaţiile lui

din seria Cotidianul ca exerciţiu.
Aşezarea în linişte conţine mii de secrete.
K.G. Durckheim
 Hara, centrul vital al omului
Pentru omul situat între „cer şi pământ”, evoluţia spirituală, realizarea Fiinţei autentice, depind de o înrădăcinare „justă” în pământ, depind de un centru de greutate just. Centrul de greutate nu înseamnă, pentru Persoană, un punct determinat. Este vorba de o forţă vie care se manifestă în modul de „a fi acolo”, în corpul nostru. A poseda un centru de greutate just înseamnă a fi deschis forţelor vii, în mijlocul cărora suntem ancoraţi. „Centrul pământului” reprezintă forţele care vin din „fond”, forţe care eliberează, poartă şi reînnoiesc. Atunci când omul este deschis acestui centru al corpului său şi ferm înrădăcinat în el, el poate să le resimtă. Dacă este încordat înspre sus, şi legat înspre jos, aceste forţe îi lipsesc.

joi, 22 noiembrie 2012

O meditaţie reuşită


Când sunt întrebat cum putem şti dacă un exerciţiu de meditaţie s-a desfăşurat bine, răspund întotdeauna prin trei puncte:

Când chiar dacă am dormit prost, sau ne simţim slăbiţi sau bolnavi, în acea zi simţim subit în noi o forţă neobişnuită.

Într-un sens foarte profund, ne simţim în formă. Totul este în ordine şi, lăuntric, suntem un pic mai mult cel care suntem destinaţi să fim. În fiecare din noi există, aşa cum spune Angelus Silesius, o imagine a celui care trebuie să devenim, şi simţim deodată că această imagine a luat formă.

Dintr-odată suntem în contact cu totul. Suntem în contact cu ceva nedeterminat şi, când ieşim, toate se apleacă spre noi: copacii, iarba, pietrele, drumul. Totul este în contact cu noi, nu doar oamenii. Suntem în mod subit pe deplin noi înşine într-o altă dimensiune.

Odilon Redon - Budha
De acum, participăm la ceea ce din toate timpurile s-a numit FIINŢA, participăm la unitatea trinitară a Fiinţei:
- la plenitudinea ei, pe care o trăim ca forţă;
- la odinea ei, pe care o trăim ca o formă particulară, şi
- la unitatea ei, pe care o cunoaştem ca şi căldură şi protecţie.

Acolo unde omul este atins de FIINŢĂ, cele trei suferinţe fundamentale dispar: frica de aneantizare, disperarea non-sensului şi tristeţea abandonării.

K.G. Durckheim – LA VOIE INITIATIQUE, pag. 210

vineri, 21 septembrie 2012

Calea Transcendeţei. Exerciţiul

actualizat azi duminică, 14octombrie 2012, cu al treilea  din cele 3 puncte ale expunerii.

Calea
iniţiatică este calea EXERCIŢIULUI, adică a muncii continue asupra noastră înşine.
„Munca” iniţiatică nu este, trebuie s-o spunem din start, un „a face”, un „a acţiona”. Ci este o întâmpinare(acceptare), o primire. Înseamnă a asculta cu atenţie. Înseamnă a lăsa să se întâmple, să vină la noi, un adevăr care depăşeşte adevărul obişnuit al eului nostru şi care îndeamnă la o anumită transformare de sine.

joi, 20 septembrie 2012

Angoasa originară care însoţeşte viaţa umană

Angoasa originară care însoţeşte viaţa umană arată că, refugiat în habitatul conştiinţei lui, omul a uitat apartenenţa lui la o viaţă superioară. Dar cum el participă mereu la aceasta prin esenţă[1], fie că vrea fie că nu, el poate, acolo unde, ajuns la limitele puterii sale şi  renunţând la falsa lui pretenţie, să experimenteze din nou Marea Relaţie. Acolo unde omul consimte la tot ceea ce i se întâmplă, ca făcând parte din el şi fiindu-i lui destinat, el nu întârzie să simtă, prin renunţarea la eul suficient, forţa ordonatoare şi terapeutică a unei FIINŢE, alta, mai mare, în care se înrădăcinează şi se sprijină la modul indisolubil Fiinţa lui mai mică.

În angoasa originară a omului vibrează întotdeauna ceva din strâmtoarea resimţită de esenţa care nu ajunge să respire pe deplin în habitatul eului. În presiunea terifiantă a angoasei, la neîncetata rebeliune inconştientă a eului contra aneantizării care îl ameninţă, se adaugă nevoia de respiraţie a esenţei care aspiră să se elibereze din strâmtoarea în care a închis-o eul care caută securitate şi menţinere neschimbată.

K.G. Durckheim – Sous le signe de la Grande Expérience, Ed. Alphée,
pag. 151




[1] Prin  « esenţă » se va înţelege ceea ce în cărţile ulterioare scrise de K.G. Durckheim a fost tradus prin „fiinţa esenţială”, adică prezenţa în om a FIINŢEI (n.t.)

joi, 5 iulie 2012

Sensul profund al meditaţiei


A medita nu înseamnă a face exerciţii pentru a suporta cu mai multă constanţă necazurile vieţii, pentru a ne înfrunta slăbiciunile cu o forţă transcendentală şi a compensa toate momentele de suferinţă prin experienţe de neuitat. Acestea nu sunt decât mijloace de a ameliora această viaţă şi de a o face confortabilă.
Meditaţia are în vedere, printre altele, ca această tendinţă spre confort, care ne este înnăscută, să nu oculteze datoria noastră de transparenţă faţă de cealaltă dimensiune. Este vorba, pe cale, de a aprofunda neîncetat raportul dintre eul natural şi Fiinţa prezentă în noi, şi de a-l trăi de o manieră justă.
Condiţia acestui exerciţiu şi a acestei formări a Fiinţei prezente în noi este ca noi să îndepărtăm din vederea noastră interioară tot ceea ce o ascunde vederii. Prin ce este ea ascunsă vederii? Prin toate temerile şi toate îngrijorările care caracterizează micul nostru eu. Această atitudine este naturală, dar noi trebuie să ştim că numai atunci când ajungem la limita naturalului, supranaturalul are o şansă de a intra în viaţa noastră.

K.G. Durckheim - Le DON DE LA GRACE, pag. 298

duminică, 15 aprilie 2012

INTENSITATE SAU PROFUNZIME


Din seria Înţelepciune şi Iubire

Omul trăieşte între două realităţi: lumea lui cotidiană, adică realitatea exterioară, şi lumea lui proprie, adesea ascunsă, adică realitatea interioară. Din exterior el este atras sau respins, încurajat sau ameninţat; şi din interior este chemat, încurajat şi avansat. Nu este uşor de perceput aceste două voci venite din lumi diferite, şi de stăpânit semnificaţiile lor diferite.

joi, 29 martie 2012

Participarea la Fiinţa supramundană

Din seria Înţelepciune şi Iubire

Noi vorbim despre esenţa noastră ca despre acea modalitate care ne permite să participăm la o Fiinţă supramundană. Dar cum trebuie să ne reprezentăm concret această participare?
Cunoaşteţi cuvântul lui Christos: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. Aceasta vrea să spună că mlădiţa este modul de participare la viţă, ea este viţa, în limbajul mlădiţei.

miercuri, 21 martie 2012

Armonie vie


Din seria Înţelepciune şi Iubire

Una din finalităţile meditaţiei este căutarea unui echilibru interior, a unei armonii cu sine şi cu lumea.
Există totuşi diferite tipuri de echilibru. Există echilibrul celui neînduplecat, adică al omului care, prin natură, nu se lasă mişcat sau deranjat de nimic. Există de asemenea echilibrul omului tocit, al resemnării în care absolut nimic nu mai poate ajunge până la noi. În sfârşit, există echilibrul spiritului delicat, sensibil, care veghează din greu asupra balanţei de care are nevoie pentru a-şi proteja sensibilitatea.

miercuri, 14 martie 2012

CURAJ, ÎNCREDERE, RĂBDARE

Din seria Înţelepciune şi Iubire

Transparenţa desemnează o dispoziţie în care întâlnim efectiv acţiunea transformatoare a posturii de aşezare în linişte (meditaţie). Transformarea desemnează o anumită înlănţuire de mişcări interioare, şi este nevoie de anumite virtuţi precise pentru a îndeplini aceste demersuri.

duminică, 11 martie 2012

A TRĂI ÎN ADEVĂR

Din seria Înţelepciune şi Iubire

De o triplă manieră, omul se află întotdeauna ori în adevăr, ori în minciună: în primul rând prin raport cu rolul pe care îl joacă sau vrea să-l joace în lume; în al doilea rând, prin raport cu umbra lui; şi în al treilea rând, în privinţa esenţei lui autentice.

sâmbătă, 10 martie 2012

FRICA


Din seria Înţelepciune şi Iubire

În fond, orice exerciţiu spiritual vizează o aprofundare a devenirii noastre una-cu-absolutul. Ceea ce, în acelaşi timp, vrea să însemne o eliberare de tot ceea ce ne separă de absolut. Or, separarea de absolut se manifestă totdeauna printr-o formă de dependenţă faţă de lume. De aceea orice exerciţiu implică şi încercarea de a ne elibera de această dependenţă.

vineri, 9 martie 2012

A TRĂI ÎN MOD MEDITATIV

Din seria ÎNŢELEPCIUNE ŞI IUBIRE

Exerciţiul de dimineaţă este o situaţie model pentru întreaga zi. Nu este ceva contradictoriu? Căci dimineaţa ne mulţumim să rămânem aşezaţi în linişte, în timp ce de-a lungul zilei acţionăm fără răgaz. Ce au în comun cele două situaţii?

miercuri, 7 martie 2012

A SUPORTA VIAŢA

Din seria Înţelepciune şi Iubire

Ceea ce căutăm în exerciţiu este permeabilitatea pentru esenţa noastră, adică pentru Fiinţa care este prezentă în noi. În măsura în care aceasta ne reuşeşte, permeabilitatea nu se mai raportează numai la esenţa noastră, ci şi la realitatea lumii şi la noi înşine în contexte în care esenţa nu apare sau nu apare încă. Unul din sensurile exerciţiului este acela de a ascuţi puterea noastră de a percepe acest fenomen.

vineri, 2 martie 2012

Acceptarea solitudinii interioare


Din seria Înţelepciune şi Iubire

Meditaţia este un exerciţiu pe Calea interioară. Fiecare poate să parcurgă această Cale doar în maniera care îi este proprie, ceea ce vrea să însemne şi faptul că nu o poate parcurge decât singur.

Dar, pe de altă parte, omul este dependent şi de faptul de a-fi-împreună cu alţii, de dialog şi de lucrările din lume.

Orice om trebuie să trăiască cei doi versanţi.

joi, 23 februarie 2012

Simplicitate


Din seria Înţelepciune şi Iubire

În exerciţiu noi căutăm marea simplicitate: a fi pur şi simplu cei care suntem în realitate, şi a arăta aceasta.

Nu căutăm să părem mai mult decât suntem, să arătăm un orgoliu deplasat sau exagerat, dar nici o umilitate falsă care să ne facă mai mici decât suntem în mod autentic.

Trebuie să ne menţinem la capacităţile noastre, aşa cum ne-au fost ele date, şi de asemenea la o anumită măreţie, dacă ea este în noi.

marți, 21 februarie 2012

Tonalităţi

Din seria Înţelepciune şi Iubire

Tonul Fiinţei răsună neîncetat. Problema este doar aceea de a şti până la ce punct suntem noi acordaţi, ca instrumente, pentru a-l percepe şi a participa la vibraţia lui.

joi, 9 februarie 2012

Căutarea Tu-ului


Din seria A MEDITA. Pentru ce şi cum?

definitivat azi 11 februarie 2012



Când, apropo de marea experienţă a FIINŢEI, vorbim printre altele de Viaţa supranaturală, despre Transcendenţă, despre Absolut, despre cealaltă Dimensiune, aceste concepte par foarte impersonale. Deşi la un anumit nivel de cunoaştere spirituală – şi chiar filosofică – locul lor este justificat şi ele sunt suficiente acolo, ele rămân deconcertante pentru un spirit pre-conceptual non format în logica raţională. Ele nu-l satisfac nici pe omul crescut în tradiţia creştină.

marți, 31 ianuarie 2012

A apărut cartea HARA, centrul vital al omului

Cartea lui Karlfried Graf Durckheim a apărut deja la Editura HERALD.

Detalii carte aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=437


Merită să vedeţi şi versiunea iniţială a cãrtii aşa cum este publicată încă în zilele noastre,
îndeosebi pentru imaginea de pe copertã
din partea stângă,
o imagine care - pentru cei aflaţi deja în temă  - vorbeste de la sine...

omul "în bratele" FIINŢEI DIVINE... sau a fi în Hara...

Wunderschön!

"O carte de viatã esentialã pentru devenire, o carte concepută tocmai în acest scop."
Frankfurter Allgemeine Zeitung


* * *

Hara
înseamnã în japonezã "abdomen".
Prin Hara omul îsi aflã centrul de greutate care în mod indirect îi permite sã se situeze în centrul fiintei, legat fiind deopotrivã la cer  si la pãmânt.
Hara este de fapt o atitudine a omului în totalitate.
Altfel spus, omul si-a relaxat Eul si acum se odihneste "relaxat" în centrul fiintei sale,
liber de temerile Eului,
actionând pornind de la acest centru,
devenind capabil să-şi îndeplinească vocaţia lui primordială:
aceea de a exprima Fiinţa în existenţă.

O carte cu explicatii amãnuntite, cu multe exemple si indicatii practice pentru cei care vor sã practice meditatia.

O carte de o valoare inestimabilă pentru binefacerile pe care le poate aduce pentru cei care se vor apleca cu seriozitate asupra ei aplicând-o în practică.

Despre aceasta carte  pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/HARA
 

miercuri, 11 ianuarie 2012

K.G.Durckheim - Trecerea la o nouă conştiinţă a realităţii

Din seria Conferinţele de la Frankfurt 
completare azi 22 ianuarie 2012
completare azi 20 ianuarie 2012

completare azi 17 ianuarie 2012

completare azi 15 ianuarie 2012


Ce înţelegem noi prin meditaţie sau munca meditativă? Nimic care să aibă de a face cu „spiritualizarea” (căutarea unor virtuţi sau sentimente virtuoase). O căutare care să ia forma unei experienţe frumoase este un drum greşit. În exerciţiul practic nu trebuie să apărem „spirituali”, ci mai degrabă hotărâţi, aşa cum se cuvine pentru o problemă gravă. Căci, în realitate, este vorba aici de o problemă de viaţă şi de moarte. Practica spirituală nu constă nici în a dobândi capacităţi care să-i uimească pe alţii. Aceasta se poate întâmpla, dar nu acesta este sensul exerciţiului. Sensul fiecărui exerciţiu spiritual este întotdeauna acela de a face posibilă, de a aprofunda şi consolida o existenţă religioasă.


O existenţă religioasă în sens larg – şi nu numai creştin – este o viaţă în care omul nu este centrat pe el însuşi, nici pe altul, nici pe comunitate sau umanitate, ci prin toate acestea pe supranatural, pe Fiinţa divină, pe Dumnezeu.

marți, 10 ianuarie 2012

Gândul zilei (26) - despre o nouă contiinţă a realităţii - 1


Pe măsură ce psihologia şi psihoterapia se dezvoltă şi se aprofundează se constată tot mai mult astăzi că postulatul lui Freud care susţine că nevrozele sunt derivate exclusiv din traume infantile şi evenimente biografice nu mai este suficient. Psihologia profunzimilor se loveşte, în teoria inspirată de principiile ei, de un strat care este cel mult marcat de experienţe biografice, sau poate fi tulburat sau mascat de acestea, dar care nu are nici o legătură cu biograficul, care este ceva total diferit. Şi de acest strat ne ocupăm noi aici.
Omul ajunge la acest strat pe parcursul unei dezvoltări bine determinate, dacă cel puţin se dezvoltă în acord cu adevărul interior în care Fiinţa lui esenţială poate să se repercuteze. Aşa cum fiinţa unei flori urmează calea înnăscută de stadii succesive a dezvoltării ei, omul trebuie să urmeze o cale individuală înnăscută. Fiinţa noastră cea mai profundă nu este un ideal interior, ci înainte de toate o cale interioară, o manieră de a accede la nivele determinate. Floarea se dezvoltă de la sămânţă la mugur, apoi la boboc, apoi în sfârşi înfloreşte şi ne dă un fruct  abia după ce a lăsat fără regret să-i cadă petalele şi să-şi dezvolte ovarul, care poartă în el floarea cea nouă. Ciudat, dimpotrivă, în sistemul nostru de gândire actual, omul rămâne la stadiul de înflorire a personalităţii fără a merge mai departe. Cu toate acestea noi am ajuns la o turnantă. Remarcăm astăzi că personalităţile cele mai bine dezvoltate nu sunt încă persoane, prin care Cel cu Totul Altul să transpară. Constatăm că vocaţia esenţială a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman, aşa cum împrumută limbajul florii sau al animalului, să se poată manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea de la personalitate la persoană.

K.G. Durckheim – LE DON DE LA GRACE, pag. 242
din conferinţa TRECEREA LA O NOUĂ CONŞTIINŢĂ A REALITĂŢII
conferinţă tradusă integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/kgdurckheim-trecerea-la-o-noua.html

duminică, 1 ianuarie 2012

La multi ani!



La mulţi ani!
cu realizări pe Calea spre Sine...