Jacques Castermane este fost student si discipol al lui K.G. Durckheim din 1967, urmând învătăturile sale până la moartea acestuia în 1988. În acelasi timp, el a practicat, asistat de maestri japonezi, aikido, karate, ceremonia ceaiului, tirul cu arcul. În 1981 Dürckheim a inaugurat centrul care îi poartă numele în Drôme, Franța. Centrul este condus până în zilele noastre de Jacques Castermane, care îsi propune să asigure transmiterea Căii trasate de Bătrânul Înțelept din Pădurea Neagră.
CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°124 — Octombrie 2024
Practicarea Căii în viața de zi cu zi?
Aceasta nu este o dogmă. Este la latitudinea fiecăruia să verifice dacă este adevărat. Cum anume? Nu văd decât un singur mod: prin practicarea cu fidelitate a zazen-ului.
O practică care a fost descrisă în scrisorile D'instant en instant anterioare.
Dacă vi se întâmplă, în timpul acestui exercițiu pe care îl facem la un moment al zilei în timp ce suntem departe de obligațiile cotidiene, dacă se întâmplă să vă simțiți locuiți de acest calm care nu este opusul agitației ci absența agitației, o întrebare se impune: poate acest calm interior să se reverse în viața mea de zi cu zi?
Numai în măsura în care acest mod de a fi, care dezvăluie că sunt în contact cu
adevărata mea natură, impregnează modul meu de a fi în lume exercițiul are sens.
Dacă maestrul Zen este acolo pentru a ne învăța cum să practicăm zazen, el este și acolo pentru a ne atrage atenția asupra comportamentului corect pe care să-l adoptăm în toate momentele vieții noastre de zi cu zi, ceea ce este desemnat prin expresia japoneză Shiigi, pe care am putea s-o înțelegem ca fiind fiind cele patru atitudini demne: mersul (gyô), statul în picioare(jû), statul așezat (za), statul întins (ga).(1)
În 1960, în cartea sa Der Altag als Ubung (tradusă și publicată în românește Calea interioară. Cotidianul ca exercițiu(2), Graf Dürckheim subliniază importanța modului nostru de a fi ca și corp viu (Leib):
"Tot ceea ce întreprindem în lume, efectuăm într-o anumită atitudine corporală. Obiectul întreprinderii noastre aparține lumii, dar prin atitudine, prin felul de a face, omul se exprimă pe sine!"
Și ia ca exemplu o activitate zilnică care acum aproape că ține de trecut: punerea unei scrisori în cutia poștală.
„Punerea unei scrisori la cutie la o sută de pași de unde te afli înseamnă o sută de pași irosiți dacă nu dăm acestei acțiuni decât scopul de a arunca scrisoarea în cutie. În schimb, dacă este vorba de un om pe cale atunci, chiar și cea mai scurtă distanță îi va oferi posibilitatea de a se pune în ordine în interior, de a se reînnoi prin contactul cu ființa sa esențială, cu condiția să parcurgă această distanță într-o atitudine corectă. Valabil pentru toate activitățile
zilnice.”
Graf Dürckheim în anii șaizeci, Hirano Rôshi în ultimii zece ani când a condus sesshin (sesiune de meditație) la Centru, ca și Dôgen Zenji în secolul al XIII-lea, ne invită să distingem acțiunea și activitatea.
În fiecare zi merg aproximativ zece minute pentru a ajunge la locul meu de muncă.
Mersul este în acest caz o activitate în raport cu un scop exterior, o necesitate existențială. În funcție de anumite condiții, precum ora unei întâlniri, voi merge mai mult sau mai puțin repede.
La Dojo, exersez mersul lent numit Kin-Hin. În timpul acestui exercițiu sunt atent la
postura corectă (nici încordată, nici prăbușită), atent la ritmul datorită căruia trecerea de la un picior la altul se face în echilibru perfect. Mersul este în acest caz o acțiune care exprimă și în același timp imprimă ceea ce putem desemna drept intențiile ființei.
Intențiile ființei? La fel ca și actul de a respira - această acțiune vitală - actul de a merge este înnăscut. Înnăscutul precede moștenirea genetică și condiționarea dobândită. Respirația,
mersul, aceste acțiuni infezabile, care nu țin de resortul eului, exprimă și dezvăluie prezența dinamică a propriei noastre esențe. La fel este și pentru calmul interior, această valoare a ființei prea des ignorată. „Nu sufăr de o lipsă, sufăr de a ignora ceea ce nu lipsește” (Graf Dürckheim).
Acțiune și activitate. Infezabilul și făcutul.
Nu este vorba de a opune acestor două moduri de acțiune. Este vorba de a le armoniza, a le împleti.
Până când interacțiunea lor devine modul nostru de a trăi, modul nostru de a fi în lume. Împletirea eului existențial, a eului mundan și a ființei noastre esențiale.
Tchouang Tseu(4) vorbește despre relația dintre cer și uman.
La întrebarea - ce înțelegi prin cer? - gânditorul chinez răspunde: „Caii și bivolii au patru picioare: asta numesc Cer”.
La întrebarea - ce înțelegi prin uman? - el răspunde: „A pune un căpăstru pe cal, a străpunge
botul bivolului: asta numesc eu uman.”
Și adaugă: „Veghează ca umanul să nu distrugă celestul din voi.”
Veghează! Veghează este verbul care traduce cel mai just kanji-ul -Zen-.
Zazen? Aveți grijă să nu deranjați infezabilul cu ceea ce faceți!
Kin-Hin? Aveți grijă să nu deranjați infezabilul cu ceea ce faceți!
Exercițiul din cotidian? „Nu este nimic special în ceea ce fac în fiecare zi. Mă
mulțumesc să mă mențin în armonie cu toate lucrurile. (...) Puterile supranaturale și
lucrările care provoacă admirație nu sunt nimic altceva decât să caut apă și să adun
lemne."
Orice ai face, ai grijă să nu deranjezi infezabilul cu ceea ce faci!
Jacques Castermane
1 Hirano Katsufumi Rôshi - ENSEIGNEMENTS - p. 29 - Compilation par J. Derudder – éd. Unicité
2 Calea interioară. Cotidianul ca exercițiu– K.G. Dürckheim – Editura HERALD
3 Dôgen Zenji (12ième Siècle) Fukanzazengi : Règles et méthodes pour la pratique de zazen
4 Leçons sur Tchouang-Tseu - J.-F. Billeter - p. 47-48 – éd. Allia
CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel : (+ 33) 04 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr
Textul original al scrisorii în franceză aici:
https://centre-durckheim.fr/wp-content/uploads/2024/10/Pratique_zen_zazen-Octobre2024.pdf
