Jean-Yves Leloup despre întâlnirea cu Durckheim - din vol. MEMOIRE ETERNELLE POUR GRAF DURCKHEIM

Jean-Yves Leloup este preot ortodox, scriitor, conferenţiar.

 Site personal: http://www.jeanyvesleloup.com/index.html

Ianuarie 1979. Urmare a unei recomandări a părintelui Besnard, am mers pentru prima oară la Rutte pentru a-l întâlni pe Graf Dürckheim. Intenţia mea era de a publica o carte de dialoguri cu el, întrebându-l despre raporturile cu Zenul, despre psihoterapia iniţiatică şi despre creştinism. Ştiam că avea atunci nişte dificultăţi cu un iezuit german. Un dominican francez mă pusese, de asemenea, în gardă contra acestui „narcisism ontologic” care transpira din opera lui: „Fiinţa nu este Dumnezeu, această ‘transcendenţă interioară’ ar putea foarte bine să fie cea a diavolului…”


Încă de la începutul discuţiei noastre, i-am mărturisit lui Dürckheim motivul vizitei mele. Mi-a răspuns cu un zâmbet: „Cartea este deja făcută.” (Dialog pe Calea iniţiatică).
După un moment de tăcere Graf Dürckheim m-a întrebat: „Ei, bine, suntem liberi! Aveţi o problemă, o întrebare?” În zadar am căutat, nici o problemă, nici o întrebare! Era evident(!), pentru că nu mai aveam nici o carte de scris, nici o discuţie de purtat…
Nu era vorba de marea vacuitate, ci mă simţeam pur şi simplu stupid… Atunci, de unde mi-a venit această idee stranie, total străină tipului meu de comportament obişnuit? M-am auzit cerându-i lui Graf Dürckheim: „Aş putea să stau aici pur şi simplu şi dumneavoastră să priviţi în ochii mei?”
El s-a îndreptat puţin, a surâs, a deconectat telefonul şi a cerut să nu fie deranjat dacă depăşeam intervalul de o oră prevăzut, apoi liniştit şi-a aşezat ochii lui în ochii mei…
Ce se poate spune acum, ceva care să nu fie simple cuvinte, emoţii, amintire, şi care să nu trădeze secretul: acest punct inaccesibil în care se întâlnesc privirile?

Să simţi inima celuilalt bătând
în propriul tău piept?
Să simţi inteligenţa celuilalt
luminând şi purificând propriile tale gânduri?
Şi această căldură în sânge
în suflu…?

Nu se poate vorbi despre aceasta atât timp cât nu ai trăit aşa ceva, iar când ai trăit aşa ceva nu mai poţi spune absolut nimic despre aceasta… „I shin den shin” – transmitere-transfuzie – „de la inima mea la inima ta”, „de la fiinţa mea la fiinţa ta” spun numai japonezii.

Două priviri
O lumină
Două aripi
O pasăre
acum
unde este Pasărea?
Rămâne Spaţiul
care a cunoscut zborul ei.

Acest Spaţiu îl regăseam la fiecare dintre discuţiile care au urmat, discuţi, de altfel, din ce în ce mai silenţioase, ca şi cum eram grăbiţi să întâlnim „Aceasta” care se deschisese între noi.
Nici astăzi, eu nu mă pot gândi la Graf Dürckheim ca la un prieten dispărut. Un anumit mod de a sta în picioare, de a respira, de a spune „Eu Sunt” şi el este prezent… Meister Eckhart îi surâde.

Sursa: Fragment tradus din volumul
MEMOIRE ETERNELLE POUR GRAF DURCKHEIM,
Ed. Dervy/Livres.
Traducerea îmi apartine, V.J.

N.T. O relatare mai amplã a întâlnirii lui Jean-Yves Leloup cu Durckheim si terapia initiaticã va putea fi citită în apropiata apariţie de la Editura HERALD, CENTRUL FIINŢEI, episod preluat din cartea autobiogarficã a lui Jean-Yves Leloup, L'Absurd et la Grâce, ed. Albin Michel.