Din volumul QUESTION de - Albin Michel dedicat lui K.G. Durckheim
(prezentare la colocviul de la Saint Baume din 1984 dedicat lui Durckheim şi operei lui)
Sylvie Révillon este diplomată a Etudes de psychomotricité de l’Hôpital de la Salpetrière, Paris. Din 1977 studii de Ikebana la Şcoala de Artă Florală „Ohara”; cursuri urmate în Japonia cu maeştri ai Şcolii Ohara la Tokio. În 1984 diplomă de maestru al Şcolii Ohara.
Karlfried Graf Durckheim ne-a vorbit de marile domenii în care se manifestă Divinul : Marea Natură, Arta, Întâlnirea a două fiinţe şi Cultul unei Religii.
Ikebana face apel la două din aceste domenii:
Marea Natură şi Arta.
Mi-am amintit astăzi, legat de lucrarea pe care îmi propun să v-o prezint, un episod din această vară de la Rutte. Graf Durckheim îmi spunea atunci: „Când vă plimbaţi în Pădurea Neagră, ascultaţi liniştea şi dacă vă opriţi puţin, există liniştea dindărătul liniştii.”
Tocmai despre aceasta este vorba în practica „Căii florilor”, a regăsi acea calitate de transparenţă, de linişte dindărătul liniştii, singura condiţie pentru ca să se poată trăi Fiinţa Esenţială.
Ce este Ikebana?
Deşi ştiu că nu există decât un singur răspuns: practica în linişte, voi încerca să răspund în câteva puncte.
1) Ikebana este o Artă Tradiţională, un Do, adică o artă cu orientare nu pur estetică; contrar Artei occidentale profane care provoacă anumite emoţii, Arta tradiţională purifică emoţia, într-o năzuinţă spirituală.
În Japonia tradiţională, se studiază Arta nu din iubire pentru Artă, ci pentru limpezimile spirituale pe care ea le răspândeşte.
Dacă arta se opreşte la forma exterioară, dacă ea nu conduce la profunzimile esenţiale, dacă nu devine o formă de spiritualitate, japonezul nu o consideră demnă să fie studiată.
Ikebana este inspirată de mai multe tradiţii religioase:
Shintoismul, Taoismul, Zenul.
Călugării îi oferă lui Budha prin secolul al IX-lea, în vase mari numite kige, flori dispuse în mod trinitar, dar vom reveni asupra acestei noţiuni importante de trei.
2) Instrumentul acestei Arte este Natura.
Pentru japonez natura este sacră, devreme ce ea este manifestarea divină: „totul este Kami” şi această credinţă este cea a Shintoismului. Dumnezeu se află în orice fiinţă, vegetală sau animală.
Venerarea şi respectul naturii intervin foarte devreme în viaţa japonezului şi grădinile lor sunt locuri de reculegere şi de contemplaţie.
Arhitectura japoneză nu va ezita să conceapă casa sau imobilul pe care trebuie să-l construiască în jurul unui copac, mai degrabă decât să dea predominanţă creării sau înlăturării a ceea ce poate „deranja” această creaţie. Noţiuni care ne par dificil de înţeles în Occident.
Este vorba de a exprima natura în esenţa ei şi pentru aceasta, de a o epura, de a-i da un sens simbolic. O floare simbolizează toate florile; un buchet, natura întreagă, permiţându-ne astfel să intrăm în marea vibraţie cosmică.
3) această transformare a acestei naturi în buchet, presupune o doctrină, adică un ansamblu de legi dominate de proporţii: „3”-ul.
Omul este mediator între planul spiritual şi planul terestru. Totul formează indivizibila trinitate în unitate. Omul este susţinut de elementul subtil „cer” şi susţinut de elementul „terestru” în care îşi are rădăcinile; astfel, el este unit cu inima totului (a toate).
Pentru maeştri chinezi ai Artei Florale, ce ţin de tradiţia confucianistă, revine aceeaşi idee a lui „3”.
„O linie este un simbol, 2 sunt armonia, 3 este imaginea împlinirii”.
„Treiul” este la baza tuturor religiilor, şi îl regăsim bineînţeles în religia creştină prin Trinitate şi în hinduism: Brahma, Shiva, Vishnu.
- Raporturile plinului cu vidul:
Plinul nu este acolo decât pentru a pune în valoare vidul, vidul reprezintă inefabilul, informalul.
O Ikebana nu îşi atinge adevărata devenire decât dacă se simte la modul tangibil vidul, decât dacă forma exprimată ne conduce prin ea, la liniştea interioară, la calmul degajat.
- Asimetria:
În natură nu există repetare, nici simetrie. Iluzia este, că pot exista acolo două asemănătoare.
Fiecare plantă, fiecare animal, fiecare fiinţă umană este unică. Într-un buchet nu se repetă niciodată de două ori acelaşi lucru, acest fapt ne invită să luăm cunoştinţă de iluzia că pot fi acolo două identice.
Aceste legi sunt în sânul Efemerului, al ciclului, marea lege a Naturii. Noi putem astfel să simţim fuga timpului şi fragilitatea vieţii.
Această doctrină bazată pe aceste noţiuni ne permite să trecem de la multiplicitate la unitate, de la dezordine la ordine, de la exces la simplicitate.
4) Această transfigurare cere ca această doctrină să se manifeste printr-o tehnică.
Regăsim „3”-ul în buchetele sub formă de 3 elemente principale: Shu reprezintă cerul; Kyaku: pământul; Fuku: omul.
- Vidul:
Ikebana se practică în vase plate în care se plasează un accesoriu în care se fixează florile: acesta permite să se menţină ramurile şi florile în sensul creşterii şi lasă astfel un vid fie la stânga, fie la dreapta. Acest vid este reprezentat de planul de apă în care ramura şi floarea trebuie să se reflecte.
Vidul se exprimă şi prin emondajul(tăierea) frunzelor; este vorba de a regăsi o puritate de linie şi de a suprima ramificaţiile sau frunzele pe care natura în exuberanţa ei le-a lăsat să vină. Nu vom putea aprecia cu adevărat frumuseţea plinului decât dacă el este înconjurat, întrepătruns de vid. Singur vidul îi permite plinului să existe.
Buchetul nu este niciodată, ca să spun aşa, executat în mod simetric; într-un coş vom pune de o parte, sau de cealaltă vegetale, câteodată în mijloc pentru a da predominanţă elanului spre cer, dar nu de ambele părţi simultan.
Ikebana exprimă Anotimpul, ar fi un non-sens să utilizăm un trandafir de Crăciun, în plină lună de august sau narcise toamna.
5) Cum poate această transfigurare a naturii să ducă la transformarea persoanei?
Această lentă maturaţie se îndeplineşte cu condiţia de a practica această artă într-o anumită dispoziţie de spirit; şi învăţătura lui Durckheim mi-a apărut cu totul fundamentală.
El ne spune adesea să facem totul mai încet:
- Ceea ce ne permite să fim mai pe „ascultare” şi mai conştienţi de momentul prezent.
- Să ne deschidem contactului cu vegetalul; există un mod de a atinge, care este acela de a ţine ramura nici prea ferm, nici prea moale, şi atunci putem să ne lăsăm impregnaţi de forţa vegetalului.
Este la fel de important să lucrăm în linişte, pentru că în linişte, mentalul se calmează puţin câte puţin. În acel moment „viziunea” obiectului înlocuieşte „gândul” pe care ni-l facem despre el.
Gestul just poate să se realizeze atunci când suntem într-o poziţie a corpului justă, înrădăcinaţi în sol, cu forţa în abdomenul inferior (hara japonezilor) şi o totală relaxare a umerilor şi a membrelor.
Gestul nu poate să se facă decât dacă există „cineva” care face acest gest, şi această conştiinţă permite să vedem şi nu să fim amalgamaţi, identificaţi cu obiectul.
Şi acolo intervine timpul, care permite evoluţia şi trecerea de la non-dualitate la adevărata dualitate.
Falsa non-dualitate este credinţa că suntem uniţi cu obiectul în timp ce noi suntem pur şi simplu absorbiţi de el şi preocupaţi de gândurile noastre şi de emoţiile noastre; încet-încet, această conştiinţă de sine permite să vedem ramura aşa cum este ea şi nu cu proiecţiile pe care le punem noi în ea. Este stadiul următor.
Cel al viziunii florii, şi suntem încă în dualitate: eu şi floarea.
Noi trebuie apoi să trecem de la doi la trei. Trei, pentru că există: floarea, eu care privesc şi în acelaşi timp eu care am conştiinţa că o privesc.
Putem să numim această conştiinţă martorul, vigilenţa şi trei-ul este indispensabil pentru a regăsi „unul”, non-dualitatea, uniunea cu obiectul în marea linişte.
Noi am devenit instrumentul prin care buchetul se realizează şi acolo putem compara această reuşită perfectă a lucrării interioare(care trebuie să se ferească de a fi exerciţiu voluntar) cu Arta cavalerească a Tirului cu Arcul.
„Nu trăgătorul este cel care trage, „aceasta” trage prin trăgător”.
Şi atingem astfel acea transparenţă la transcendenţă care se exprimă în tot ceea ce este şi trăieşte, despre care ne vorbeşte atât de des Karlfried Graf Durckheim.
Foto: The garden of Komyozenji in Dazaifu
Sursa:http://japan-fans.forumotion.com/t210-gradini-japoneze
Sursa:http://japan-fans.forumotion.com/t210-gradini-japoneze
Sursa:
Revista QUESTION DE… Albin Michel, nr. 81, număr dedicat lui Karlfried Graf Durckheim
Detalii în româneşte despre conţinutul acestei cărţi: aici
Detalii carte în original aici:http://www.albin-michel.fr/Karlfried-Graf-Durckheim-EAN=9782226041074
Traducerea îmi aparţine, V.J.
