Jacques Castermane - Este fericirea proiectul major al vieții? (newsletter)

CENTRUL DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N°118 — Octombrie 2023

Este fericirea proiectul major al vieții?
În urmă cu câteva zile, emisiunea „Grand bien vous fasse” (France Inter, mardi 3 oct. 2023)avea tema: FERICIREA. Este acesta proiectul suveran al unei existențe? Definițiile acestui concept, opiniile precum și metodele de acces la fericire sunt departe de a fi unanime. Punctul de vedere al reprezentanților dezvoltării personale este opus celui al psihoterapeuților. Amalgamarea făcută între fericire, stare de bine, plăcere, bucurie la care se adaugă opoziția dintre corp, minte și suflet nu înlesnește o astfel de dezbatere.
Nu regret că i-am acordat atenție. Mi-a permis să realizez că în cei treizeci de ani în care am fost în contact cu Graf Dürckheim, problema fericirii nu a fost în centrul discuțiilor noastre, deși acestea erau centrate pe proiectul existenței noastre.
Etimologic, expresia bon heur (de la bonheur=fericire) este un augur, un prevestitor al unei stări de satisfacție legată de dorință; un ideal al imaginației pentru mai târziu, pentru după. „Fericirea. Este să o sperăm pentru mâine, acolo unde noi nu suntem și să ne interzicem să o trăim astăzi”, scrie André Comte-Sponville (André Comte-Sponville — Dicționar filosofic (PUF))
Ești nefericit, te simți rău cu tine însuți, ești în căutarea sensului într-o
lume scăldată în nonsens?
Referitor la proiectul existenței noastre, Graf Dürckheim pune o întrebare neobișnuită:

„Când vei înceta să fugi de esențial?”

Jacques Castermane - Zen SAU Mindfulness?

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N° 106 – Septembrie 2022

Zazen SAU mindfulness?

 

Rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă și să decidă! Dar, dacă se poate, în cunoștință de cauză pentru că amalgamul care se face azi între aceste două propuneri este nepotrivit.
De ce ? Pentru că:

Zen-ul este o cale de experiență și exercițiu!

Mindfulness-ul este o cale de exercițiu și experiență!

„Pentru omul aflat pe cale, totul începe cu o experiență!” scrie KG Dürckheim la întoarcerea din Japonia unde, timp de zece ani, s-a cufundat în lumea Zen.
Experiența despre care vorbim aici nu are nimic oriental, nimic japonez, nimic budist, nimic creștin, nimic laic. Ea este universal umană. Este în natura fiecarei ființe umane să fie surprinsă sau atinsă, de o experiență, de o experiență interioară, care o transforma într-o clipă pe persoana care o trăiește, care o primește, fără ocol prin reflecție mentală.

Jacques Castermane - Actualitate și Zazen

CENTRE DURCKHEIM, Franța
Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea nr. 101 / martie 2022 

Această fotografie, făcută în timpul războiului din Vietnam, este datată, dacă îmi amintesc bine, iunie 1972.

Locuiam în Rütte de trei ani. Liniștea care domnea în această vale din Pădurea Neagră mi s-a părut a fi propice cultivării liniștii interioare. Acea trăire interioară care generează un sentiment de securitate. 

Jacques Castermane - Ceea ce Zen conține ca „universal” uman

CENTRE DURCKHEIM 

Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea N° 97 - Noiembrie 2021

Ceea ce Zen conține ca „universal” uman

Aceasta este ceea ce a fost propus Centrului încă de la inaugurarea sa de către KG Dürckheim în urmă cu patruzeci de ani.
Pilonul Căii trasate de KG Dürckheim la întoarcerea sa din Japonia nu este o teorie despre Zen, este exercițiul numit Zazen (exercițiu care nu trebuie confundat cu ceea ce se înțelege în prezent prin meditație).
În instrucțiunile sale, Dogen Zenji (1) postulează că: „A căuta să înțelegi profund Zenul nu este nimic altceva decât a practica zazen”.
Graf Dürckheim precizează că acest exercițiu, zazen, are sens doar dacă este practicat în „spiritul Zen-ului”.

Jacques Castermane - „Un mic magazin specializat într-o marfă încă rară”

CENTRUL DURCKHEIM
Anul celei de-a patruzecea aniversări
Calea acțiunii. . . pentru o Înțelepciune practicată
Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea nr. 96 - octombrie 2021

”Un mic magazin specializat într-o marfă încă rară”

În timpul unei călătorii în Japonia (1980), Sôkô Morinaga Roshi, stareț al Templului Daishu-in din
Kyoto, aflând că conduc un centru de meditație în Franța, mă întreabă: unde? ce ? pentru ce ? cum?

În urma enunțului răspunsurilor mele, el mi-a spus:
„Dacă înțeleg bine, ești responsabil de un mic magazin specializat într-o marfă care este încă rară și astăzi, experiența spirituală”.

Jacques Castermane: Zazen în acest timp de pandemie?

CENTRUL DURCKHEIM
Anul celei de-a patruzecea aniversări
Calea acțiunii. . . pentru o Înțelepciune practicată
D’instant en instant
Scrisoare de încurajare la practicarea zazenului
Scrisoarea nr. 95 - septembrie 2021

Zazen în acest timp de pandemie?

Jacques Castermane - ”Eu ies din această retragere în liniște... calmat!”

CENTRE DURCKHEIM 

Jacques Castermane

Eu ies din această retragere în liniște... calmat!

(Je sors de cette retraite en silence... apaisé ! )

Acest rezumat, concluzie a experienței făcute de o persoană care a participat pentru prima dată la o retragere în liniște, valorează mai mult decât toate teoriile care încearcă să obiectiveze beneficiile practicii meditative numite zazen.

Jacques Castermane - Izolare și nostalgie

CENTRE DURCKHEIM

La Voie de l’action . . . pour une Sagesse exercée

D'instant en instant

Lettre d'encouragement à la pratique de zazen

Scrisoarea nr. 89/decembrie 2020

 „Lumea de după nu va mai fi ca lumea de dinainte!”

Această opinie este pentru unii o sursă de neliniște, iar pentru alții o speranță. Aceasta nu înseamnă că nu este așa dintotdeauna. Fiind pe malul unui râu, contemplați apa care curge... curge... și întrebați-vă cum veți reuși să vă scăldați încă o dată în apa din ziua precedentă sau de a doua zi?
Refuzul legii impermanenței se înrădăciează în acea parte din noi înșine definită ca EGO.

Jacques Castermane - „Nu practicăm zazen cu mentalul!”

CENTRE DURCKHEIM

La Voie de l’action . . . pour une Sagesse exercée

D'instant en instant

Lettre d'encouragement à la pratique de zazen

Lettre N° 88 – Novembre 2020

„Nu practicăm zazen cu mentalul!” (Hirano Katsufumi Roshi)

Scrisoarea D’instant en instant este destinată persoanelor care practică exercițiul desemnat prin kanji ZAZEN. De la an la an, se pare că tot mai mulți oameni care
practică alte exerciții (Yoga, Tai-Chi Chuan, Chi-Gong și activități artistice,
artizanale sau marțiale provenite din tradiția japoneză) sunt interesați de ceea ce nu este altceva decât Calea trasată de K. Graf Dürckheim.

Jacques Castermane - ”Când practicăm zazen, corpul ia forma calmului!”

”Când practicăm zazen, corpul ia forma calmului!”

Jacques Castermane

Această indicație, care încheia scrisoarea anterioară, nr. 86, pare să pună o problemă diferiților cititori ai scrisorii D’Instant en Instant.

Dacă înțelegem cuvântul ”corp” ca fiind suma elementelor materiale, organice, care îl compun, această indicație nu are nici un sens. Ba chiar deranjează grav ceea ce numim înțelegerea, adică facultatea intelectuală de a înțelege, de a concepe, de a sesiza ceea ce este inteligibil, dezinteresându-ne de acea abordare universală a realului care este senzația. Înțelegerea, procesul mental, este mijlocul cunoașterii raționale prin opoziție cu cunoașterea intuitivă, senzitivă.

Jacques Castermane - Predarea meditației la Centrul Durckheim?

Scrisoarea nr. 86 – septembrie 2020 de la CENTRE DURCKHEIM

”Există o mie și una moduri de a medita;

nu există decât o manieră de a practica zazen.”

Hirano Katsufumi Roshi

Premisă radicală! Ea are avantajul de a evita amestecarea genurilor.
”Există o mie și una moduri de a medita”!
Sunt propuse astăzi, sub numele de meditație, metode foarte diferite care, în mod curios, se opun unele altora. De exemplu:
- o meditație numită modernă, pentru că e științifică și obiectivă, este opusă meditației numite ancestrală, descrisă ca fiind rituală și subiectivă
- o meditație afirmată ca fiind creștină este opusă meditațiilor budiste
- o meditație botezată laică este opusă unei meditații denunțate ca fiind confesională.
Există temerea că ar exista în curând, în Belgia, o meditație valonă opusă unei meditații flamande. (!, n.t.)

Jacques Castermane – Dialog cu Graf Dürckheim (1970)

Scrisoarea nr. 83 / iunie 2020 de la Centre-Durckheim, France

Am profitat de acest timp de izolare la domiciliu pentru a reciti conţinutul Învăţăturilor de care am beneficiat, în program de două şedinţe pe săptămână,, atunci când trăiam la Rütte (1969-1974). Aceste Învăţături sunt baza şi şarpanta sesiunilor (retraites) propuse la Centru.

Recitind aceste Învăţături, cincizeci de ani mai târziu, sunt conştient că ele nu privesc o muncă ce ar fi fost făcută, ci o muncă de făcut.

Jacques Castermane: - Prin ce anume poate practica Zen să fie utilă omului occidental? Pentru că este vorba de un exerciţiu care îşi are rădăcinile în Orient.

Graf Dürckheim: - Ar fi o mare neînţelegere să credem că zazenul este un exerciţiu oriental. Zenul se practică în principal în Japonia unde a fost introdus în secolul al XIII-lea. Dar dacă vă voi descrie ce anume m-a impresionat în Zen vă veţi da seama foarte repede că experienţa umană, pentru care această tradiţie pregăteşte condiţiile, depăşeşte Japonia tradiţională, culturală şi spirituală.

J.C. – Ceea ce spuneţi dvs nu este ceea ce citesc în anumite cărţi care apără ideea că zenul este şi nu poate fi decât o ramură a budismului.

G.D. – Nu întâlnim Zenul într-o carte. Întâlnim Zenul în prezenţa oamenilor Zenului. Cei pe care i-am putut întâlni în timpul sejurului meu în Japonia mi-au părut întotdeauna remarcabili. Acolo unde întâlniţi Zenul, există mereu o atmosferă foarte proaspătă, foarte puternică, foarte vie şi plină de umor. Autenticitate şi veracitate, iată ce m-a frapat în mediul Zenului, în întâlnirea mea cu maeştrii şi discipolii lor.

Ceea ce m-a atras este şi faptul că Zenul nu este o teorie. Este o practică. La baza Zenului se află exerciţiul şi experienţa.

J.C.- Exerciţiul, presupun că este zazenul pe care îl practicăm în fiecare dimineaţă. Dar experienţa despre care îmi vorbiţi îmi este străină; fără îndoială că ea este pentru mai târziu?

G.D. – Mai puţin străină şi mult mai aproape decât credeţi. Zenul se bazează în totalitate pe o „experienţă eliberatoare” numită Satori sau Kensho. Este vorba de o experienţă care, de la un moment la altul, vă eliberează de preocupările eului existenţial.

Satori este o experienţă în cursul căreia se dezvăluie realitatea cea mai profundă din noi înşine. Experienţa acestei laturi ascunse din noi înşine pe care conştiinţa noastră umană o voalează. Iată paradoxul! Ceea ce ne diferenţiază de animal, conştiinţa umană, este în acelaşi timp pericolul nostru: acela de a fi secţionat de ceea ce Zenul numeşte adevărata natură a fiinţei umane, ceea ce eu numesc fiinţa noastră esenţială.

J.C. – Este ceea ce budiştii numesc natura lui Budha.

G.D. Da, maeştri Zen vorbesc despre natura lui Budha din fiecare om. Ei, bine, în fiecare din noi, fie că suntem creştin, budist sau ateu, există aceasta care nu este o aceasta.

J.C. – Şi exerciţiul este tocmai şansa unei asemenea experienţe?

G.D. Exerciţiul pe cale se învârte în jurul acestei experienţe. Exerciţiul numit zazen, ca şi exerciţiul tirului cu arcul sau al caligrafiei, este o pregătire lentă şi sistematică a omului. Exerciţiul, oricare ar fi acesta, nu are decât un scop: transformarea omului care îl face.

J.C. – Şi ceea ce caracterizează Învăţătura dumneavoastră  este locul pe care îl acordaţi corpului?

G.D. – Da. Domeniul cel mai direct accesibil practicării căii este corpul nostru. Dar exerciţiul corpului nu va servi maturităţii fiinţei umane decât în măsura în care nu mai este considerat ca ceva biologic opus unui ceva spiritual. Corpul este omul întreg în modul lui de a fi acolo. Trebuie să înţelegem corpul, corpul viu (Leib), ca ansamblul gesturilor prin care omul devine ceea ce este sau eşuează. Corpul nu este ceva în spatele căruia se află personalitatea. Dacă eu vă privesc, nu văd spiritul dumneavoastră, nu văd sufletul dumneavoastră; văd omul în globalitatea sa şi în unitatea sa. Eu nu reneg aici concepţiile filosofice sau religioase care separă sufletul de corp, dar, şi aceasta este Zenul, mă plasez pe planul experienţei directe, dumneavoastră şi eu, aici şi acum. Zenul ne invită să avem curajul să ne uităm teoriile pentru a lua în serios ceea ce trăim, ceea ce simţim în clipa de faţă.

J.C. – Ascultându-vă, îmi dau seama că nimeni nu m-a învăţat  să simt şi să iau în serios ceea ce simt. La universitate am fost chiar avertizaţi cu privire la pericolul unei abordări a realului prin intermediul senzaţiei, a simţirii. Până la a ne condiţiona cu ideea că ceea ce simţim nu este decât ceva subiectiv.

G.D. – A ne strecura în simţire face parte din cale. De exemplu, pentru un moment simţiţi-vă picioarele… simţiţi-vă acolo unde vă sunt picioarele. Ce simt acolo unde sunt picioarele mele? Căldură… răceală… greutate… disconfort… un cârcel…? De îndată ce intraţi în realitatea percepută senzorial vă daţi seama că ea nu are nimic de a face cu realitatea conceptuală din dicţionar sau din cartea de anatomie în care găsiţi definiţia cuvântului: picior. Realitatea conceptuală ne separă de experienţa trăită.

J.C. -  Satori este ceea ce dumneavoastră numiţi experienţa fiinţei?

G.D. – A fiinţei? Da. Pe plan individual este vorba de experienţa că, în acest moment: „Eu sunt”. Efectiv, este vorba de experienţa că, în acest moment, „Eu sunt corp viu”, traducerea expresiei „IchLeib” din limba germană.

Iată o descoperire din zilele noastre în Occident: omul în calitate de corp viu pentru care realitatea nu este reprezentarea conceptuală a ceea ce văd, aud, simt şi resimt. Această realitate este realitatea pentru subiect, diferită de realitatea obiectivă. Această realitate a subiectului este exact cea care trebuie eliminată de către ştiinţele care se vor obiective. Dar o experienţă ca cea numită Satori nu se bazează pe niciun criteriu ştiinţific.

2020 – Prin ce anume poate practica zen să fie utilă omului occidental? Prin nimic pentru ego! Aşa cum preciza Graf Dürckheim acum 50 de ani: „Zenul nu are drept scop să vindece EUL care suferă, ci să vindece DE eul care este cauza suferinţei specifice fiinţei umane”.

Primul lucru de făcut atunci când practicăm zazenul? Ne destindem… ne destindem… ne destindem în acord cu acest gest al Vieţii care este actul de a expira şi primul lucru de făcut atunci când practicăm zazenul este de a ne deschide… a ne deschide… a ne deschide în acord cu acest gest al Vieţii care este actul de a inspira. Zenul devine atunci cultura liniştii interioare, cultura calmului interior, cultura păcii interioare.

Jacques Castermane

Centre Durckheim, Mirmande, France http://www.centre-durckheim.com/

Adresse postale:

Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande 

Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com

Sesiunile la Centru se reiau din 6 iulie 2020.

Jacques Castermane – Când vă faceţi exerciţiul?

Scrisoarea nr. 82 / mai 2020 de la CENTRE DURCKHEIM, France

Graf Dürckheim, evocând relaţia sa cu Kenran Umeji Roshi (maestrul său Zen şi maestru de Kyudo) ne împărtăşeşte un episod din sejurul său în Japonia (1937-1947) care ar trebui să atragă atenţia oricărei persoane care practică un exerciţiu care îşi are rădăcinile în Orient sau în Extremul Orient:

Umeji Roshi – „Aşadar, Dürckheim, când vă faceţi exerciţiul?”

Graf Dürckheim – „Stimate maestre, eu practic o jumătate de oră în fiecare dimineaţă.”

Umeji Roshi – „În acest caz, încă nu aţi înţeles nimic; un om aflat pe cale spre adevărata sa natură practică toată ziua.”

Şi Graf Dürckheim adaugă: „Dacă la această întrebare aş fi răspuns că fac exerciţiul toată ziua, Umeji Roshi mi-ar fi răspuns cu siguranţă „Se pare că încă nu aţi înţeles nimic; un om pe cale nu se mulţumeşte să practice toată ziua, el practică şi o jumătate de oră în fiecare dimineaţă!”

Respiraţia – motorul transformării noastre

Traducere din K.G. Durckheim - WEG DER UBUNG. Geschenk der Gnade (Calea exerciţiului. Darul Graţiei). Conferinţele de la Frankfurt.

Terapia respiraţiei, pe care fiecare din noi vrem să o practicăm în meditaţie, vizează să-l facă pe om permeabil pentru Cel cu Totul Altul. Ea poate nu numai să recunoască lipsa de transparenţă în tulburările fizice ale suflului, ci poate şi să contribuie, lucrând la calitatea respiraţiei, la demontarea acestor tulburări şi la regăsirea permeabilităţii, în sens propriu cât şi în sens figurat.

Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic pentru ego!

CENTRE DÜRCKHEIM, France - Newsletter martie 2020

La nimic pentru ego!

Sunt conştient că această indicaţie nu este cea mai bună posibilă pentru a convinge de valoarea şi de interesul pentru exerciţiul numit zazen pe omul actual. Cu atât mai puţin cu cât majoritatea persoanelor care se orientează spre practica unui exerciţiu, care îşi are rădăcinile în Orient sau în Extremul Orient, au drept scop menţinerea sau restabilirea sănătăţii, exigenţa confortului şi augmentarea eficacităţii lor funcţionale în lume. Fiecare este gata să angajeze o muncă asupra sa cu condiţia să găsească acolo o augmentare a capacităţilor sale. Am putea spune că un exerciţiu nu are sens decât în măsura în care permite şi favorizează trecerea de la un EGO de mărime XXL la un EGO de mărime XXXL! Poate că acesta este util? Dar în niciun caz nu acesta este scopul exerciţiului zazen.

Jacques Castermane - Zazen ca exerciţiu de metamorfoză

Adevărata noastră natură este insesizabilă prin gândire.
Ceea ce nu înseamnă că natura noastră esenţială, propria noastră esenţă este incognoscibilă.
Organul cunoaşterii este corpul-viu în globalitatea şi în unitatea sa. (Corpul-viu, Leib în germană).

Scrisoarea pe ianuarie 2020 de la CENTRE DÜRCKHEIM, Mirmande, France - update

 Meditaţia numită „laică” riscă să-l închidă pe om într-un fel de auto-suficienţă, lăsându-l  la distanţă de misterul a ceea ce acţionează în el în linişte: viaţa.

Să ne ferim să calificăm meditaţia şi să o reducem la un cadru definit oricare ar fi acesta, am risca astfel să-l condamnăm pe om la o eternă căutare a părţii sale lipsă, exact acea parte care nu lipseşte niciodată. (Dominique Durand)

Jacques Castermane - Exerciţiul numit zazen - update

C E N T R E   D Ü R C K H E I M

Calea acţiunii… pentru o Înţelepciune exersată

Clipă de clipă

(Scrisoare de încurajare a celor care urmează Calea acţiunii) - iulie 2019

Exerciţiul numit Zazen
Hirano Katsufumi Roshi a fost Maestru al Novicilor la Templul Eihei-ji din Japonia (vechi de 775 de ani) timp de mai bine de douăzeci de ani. El conduce actualmente sesiuni de meditaţie în SUA, în Ecuador, în Elveţia, în Franţa.
Din 2011 am avut, şi avem, privilegiul, bucuria şi onoarea de a-l primi la Centru. Acum câteva zile, el a revenit pentru a şasea oară să ne întâlnească cu prilejul unei sesiuni de meditaţie.
Transcriu mai jos răspunsurile pe care le-a dat el la două întrebări fundamentale:

Hirano Roshi, ne puteţi spune ce înseamnă kanji-ul „za” şi kanji-ul „zen”, care sunt asociate în expresia „zazen”?
Răspuns: „Za înseamnă „a se aşeza”, Zen înseamnă „calm”.
Ce trebuie să facem atunci când practicăm zazen?
Răspuns: „Nimic!”

Jacques Castermane - Meditaţia? La ce bun?

C E N T R E    D U R C K H E I M 

 Newsletter nr. 151 pe iunie 2019

În anii 1970, cu ocazia unei conferinţe,  Dürckheim declara:

„Omul occidental suferă de mult timp de o formă de viaţă al cărei caracter excesiv duce la ceea ce numim stresul.

Adevărata cauză a acestei maladii nu este suma condiţiilor exterioare, ci absenţa de contact cu propria fiinţă interioară.

Acolo se află şi cauza numeroaselor boli care nu au motive vizibile.

De unde importanţa acestui exerciţiu spiritual care este: cultura liniştii. Pentru ca conştiinţa profundă, conştiinţa senzorială, debarasată de tumultul gândurilor şi al imaginilor despre lume, să dezvăluie ceea ce în fiecare este dincoace şi dincolo de zgomot, de concepte, de imagini.

Cultura liniştii interioare trece prin exerciţiul imobilităţii perfecte a întreg corpului viu în globalitatea şi unitatea sa.

Cultura liniştii interioare trece prin atenţia la simplul „pleacă şi vine” al suflului.

Liniştea interioară nu este absenţa zgomotelor exterioare, ci o stare de a fi pe care nici un zgomot nu o deranjează.”

Dominique Durand - Meditaţi? Nu încetaţi niciodată antrenamentul

Sursa foto: www.zazenbear.com

Este partea a doua a scrisorii periodice - octombrie 2018 - de la Centrul Durckheim din Franţa. 

Autoarea scrisorii: Dominique Durand, fondatoare a Asociaţiei INSTANT din Grenoble, asociatie dedicată meditaţiei pe calea trasată de K.G. Durckheim.

Site: https://associationinstant.wixsite.com

Dacă există ceva foarte dificil de tradus în cuvinte, aceasta este consideraţia specifică acordată realului, situaţiei prezente, fără cel mai mic artificiu, fără cel mai mic ecart, fără cea mai mică afectare. De fiecare dată, atitudinea exprimă întocmai ceea ce nu mai este o atitudine.