O actualizare a paginii de "cărţi în pregătire"

Am pus la zi azi, 6 iunie 2018, pagina respectivă - actualizată ultima dată în iulie 2017 - cu ultimele trei traduceri în româneşte făcute între timp aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2017/04/carti-in-pregatire-o-postare-care-nu.html

Mai mult pentru a-mi face ordine în acest domeniu şi a putea trece la altceva.

Dar şi ca informaţie pentru eventualii cititori interesaţi de cărţile lui KGD.

Cel mai bine ar fi să fie interesată şi o editură... K.G. Durckheim nu mai este un necunoscut pentru cititorii din România. Dacă tot se publică atâtea cărţi de spiritualitate... nu ar fi cazul să se publice şi un autor de spiritualitate autentică?

Care are în vedere rădăcina problemei din om?... A cărui antropologie are la bază trei piloni: mistica lui Meister Eckhart, practica Zen şi psihologia profunzimilor. Si care a importat din înţelepciunea Orientului o tehnică si filosofia ei, pe care a integrat-o într-o cale spirituală originală de interes nu numai pentru omul din Occident, ci, în egală măsură, şi pentru cel din Orient...

 Ceea ce are în vedere KGD este Persoana... ceea ce înseamnă mai mult decât  rămânerea în Marele Tot.

Astăzi, mulţi părinţi nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,
dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel 

 Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum. Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun: „Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei. Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul lui.”

Şi pe la 40 de ani… după ce copiii părăsesc căminul…

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,
dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel 

Pentru a reveni la iubire: iubirea vrea să spună că cei doi devin una. Este întotdeauna reconcilierea celor doi poli. Dar numai în măsura în care această relaţie este profundă, această uniune are ca sens ca fiecare din cei doi să iasă din uniune fiind un pic mai mult el însuşi şi să câştige în profunzime în Eul său esenţial. Dar dacă cei doi sunt „alipiţi”, atunci s-a terminat cu posibilitatea de dezvoltare. Trebuie întotdeauna ca prin uniune să regăsim un Eu mai profund. Eul se integrează cu celălalt, în această uniune justă care produce, ca să spunem aşa, o nouă personalitate. Graţie iubirii, fiinţa devine tot mai mult ea însăşi. Dar cunoaştem cupluri care sunt atât de „alipiţi” unul de celălalt, încât dezvoltarea lor, ca persoană, este în pericol. Iubirea trebuie să dea şansa fiecăruia să devină tot mai mult el însuşi. Într-un cuplu veritabil, celălalt contează, trebuie avut aceasta în vedere.

Dar într-o zi apare copilul, este un nou pol de atenţie…

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc.

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,

dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc. Există o mare iubire sau o mare pasiune. Şi se pleacă pe această bază. Ajunge aceasta pentru a face un mariaj fericit?

Se ştie că multe căsătorii nu merg bine şi că există o mulţime de probleme în interiorul lor. Mai întâi, ce înseamnă iubirea care precede mariajul? Foarte adesea, bărbatul se căsătoreşte cu anima sa, ceea ce pune o grămadă de probleme după aceea. Anima este o proiecţie pe care bărbatul o face din femininul de care are nevoie să fie în el însuşi şi pe care îl proiectează asupra unei femei. Atunci, el vede în femeie o imagine a femininului său, cel de care are el nevoie. Căci fiecare bărbat, şi invers fiecare femeie, are nevoie de feminin şi de masculin. Un bărbat foarte masculin are o nevoie de un feminin particular pentru a-şi completa fiinţa întreagă. Adesea, bărbatul care se căsătoreşte cu o femeie se căsătoreşte deci cu anima sa, dar îşi va da seama într-o bună zi că proiecţia sa nu corespunde cu realitatea pe care o are în faţă. Este o primă mare problemă.

Frumuseţea vârstnicului este expresia unei vieţi trăite.

Un alt fragment din dialogul dintre K.G.Durckheim si Frantz Woerly

George baron Lowendal - Clopotarul 

Eliberarea corpului are o şi o altă consecinţă: grija frumuseţii fizice… 

Secolul nostru, în Occident, a descoperit corpul ca ceva care este important şi care poate fi frumos. Corpul ca atare este frumos. Nu este ceva care trebuie ascuns. Când eram copil, încă îmi amintesc de băile de mare. Tatăl meu avea o ţinută de baie care îi ajungea până la pulpe şi guvernanta mea un veşmânt închis până la glezne. Astăzi, pe plaje, chiar şi sutienul a dispărut. Ce diferenţă!

În acelaşi timp are loc o descoperire a corpului: corpul este frumos şi nu trebuie să-l ascundem. El este acceptat ca făcând parte din om; astăzi, tinerii caută să-l dezvolte.

În terapie ne dăm seama că corpul face parte din omul întreg. Este diferenţa între corpul pe care îl „avem” şi „corpul care suntem”, despre care am vorbit.

Dar descoperirea actuală a corpului şi a frumuseţii nu se limitează cumva la corpul pe care îl avem?

Bineînţeles. Corpul exterior poate fi ceva bine format. Este corpul pe care îl „avem”. Dar nu este exterior pur şi simplu. Trebuie, de asemenea, să distingem între corpul întreg şi faţă. Femeia care îşi descoperă primele riduri caută un machiaj care să le facă să dispară şi să pară tânără. Ea are o nostalgie a tinereţii. De cealaltă parte, vârsta exprimă pe cineva care a trăit o viaţă. Femeia care are o anumită maturitate va fi mai degrabă mândră să nu aibă chipul unei fete tinere, ci să arate, odată cu schimbările chipului ei, o dezvoltare a maturităţii.

Dumneavoastră vorbiţi de o persoană matură. Or, astăzi, imaginea frumuseţii este cea a unei persoane de 20 de ani. Frumuseţea unei persoane de 50 de ani nu este o valoare recunoscută…

 George baron Lowendal - Fără cuvinte

Aceasta există totuşi: frumuseţea unei femei de 80 de ani şi unde se vede pe faţa sa o întreagă viaţă trăită. Frumuseţea vârstnicului este expresia unei vieţi trăite. Ea poate fi trăită exprimându-se în multe riduri. Ansamblul dă o impresie de profunzime. Această faţă poate să exprime, de asemenea, o amărăciune sau o seninătate. Seninătatea este o formă de frumuseţe. Faţa plină de amărăciune îl respinge pe cel pe care îl întâlnim printr-o expresie amară: „Nu te vreau, nu te accept.” Este un mod de a fi urât. Există o faţă care acceptă, o alta care respinge. Frumuseţea nu se poate crea pur şi simplu cu un machiaj. Este expresia unei inimi sau a unei lipse de inimă.

O figură poate fi urâtă pentru că exprimă pe cineva gelos sau căruia îi este frică, care este înspăimântat, mereu cu ochii în patru, contrar unei persoane care se simte bine în pielea ei, căreia nu îi este frică, care nu caută cu aviditate să fie recunoscută drept cineva extraordinar. Faţa exprimă întotdeauna ceva. Femeia care se crede a fi frumoasă pentru că este bine machiată este o eroare. În plus, această frumuseţe artificială este o frumuseţe pentru persoanele superficiale. „Make-up”-ul este cel care face frumuseţea. Nu este vorba de o frumuseţe care exprimă o fiinţă interioară. Frumuseţea feţei va fi prezentă în măsura în care exprimă un adevăr şi dacă nu există nimic de ascuns. Frumuseţea este de a ne prezenta cei care suntem într-un mod natural.

Un fragment tradus din cartea L’ESPRIT GUIDE. Entretiens avec Karlfried Durckheim, de Frantz Woerly, Ed. Albin Michel, 1985

Traducerea îmi aparţine, V.J.
Am ajuns deja la jumătatea cărţii cu traducerea....
Apoi trebuie să caut editură interesată...

O altă carte de tradus în româneşte...

Există totdeauna o relaţie între cuvânt şi experienţă: „Conceptul fără experienţă este orb. Experienţa fără concept este vidă.”

Văd atât de des oameni care au veritabile experienţe ale Fiinţei, dar care nu îşi dau seama pentru că nu li s-a dat niciodată un concept care să permită să se spună: „Atenţie, există ceva de acest fel.” Astfel, conceptul nu este numai ceva ce omoară experienţa, ci şi o realitate proprie omului. De aceea nu trebuie mers prea departe spunând: mai ales nu folosiţi cuvinte pentru a spune aceste lucruri. Natural, nu putem înlocui experienţa printr-un cuvânt, dar îi putem da cuiva o idee despre ce i se poate întâmpla, datorită unor cuvinte. El o va recunoaşte apoi şi îşi va spune: „Ah, stai! Iată, asta este!”
KGD într-un dialog colocvial de o mare bogăţie cu Frantz Woerly.
Dialog purtat în anul 1983, când KGD avea 87 de ani, autorul interviului 29 de ani.
O carte foarte bine concepută şi foarte actuală si de larg interes.
O carte care ar putea fi o bună introducere pentru înţelegerea antropologiei lui KGD şi pentru cititorii de limbă română.:
Frantz Woerly - L’ESPRIT GUIDE. Entretines avec Karlfried Dürckheim, Albin Michel, pag. 102

Detalii carte pe AMAZON.fr aici:
https://www.amazon.fr/LEsprit-guide-Karlfried-Von-Dürckheim/dp/2226022619/ 

De pe coperta a IV-a a cărţii:

Aceste convorbiri cu Maestrul Karlfried Graf Dürckheim vor face să fie descoperit şi, totodată,  mai bine cunoscut un ghid spiritual al timpului nostru, un maestru din Occident. Căci, hrănit fiind de filosofii şi practici orientale, autorul celebrei Hara, centrul vital al omului, a ştiut să creeze o cale de apropiere de trezire absolut originală, cartea de faţă fiind o dovadă în acest sens. Întrebările lui Frantz Woerly au, toate, legătură cu viaţa noastră modernă, ele ne privesc pe toţi. Şi răspunsurile lui K.G. Dürckheim aduc lumină şi conştientizare, ajutor şi energie pozitivă pentru a ne duce mai bine, de o manieră mai abundentă şi mai profundă, viaţa noastră cotidiană.

Cartea este, de fapt, în sine, un ghid.

Ea ne deschide căile unei cunoaşteri intime care deschide spre universal: ea declanşează o repunere în discuţie şi o acţiune esenţiale.

Ar trebui s-o traduc neapãrat...

Tocmai am terminat de tradus cartea Vom doppelten Ursprung des Menschen
adicã Despre dubla origine a omului,
carte care reprezintã punctul culminant al operei lui KGD. Nec plus ultra...Răspunsul la întrebările milenare ale omului.

Transformarea - din Criteriile experienţei autentice a FIINŢEI

Există, oare, o dovadă mai solidă a autenticităţii unei „experienţe” decât transformarea totală pe care ea o provoacă? Celui care a trăit-o ea îi arată într-o străfulgerare lumea sub o cu totul altă lumină, şi îl determină să ia decizia şi îi dă forţa de a începe o viaţă total diferită de cea pe care o ducea până atunci.

Se găseşte, oare,  în lumea umanităţii suferinde, un lucru care să merite mai bine calificativul de „adevărat” decât metamorfoza unui om fricos într-unul care nu se mai teme de moarte; a unui om disperat din cauza absurdului şi a nedreptăţii din lume într-unul care intuieşte prin orice absurd şi dincolo de el un sens mai înalt; a unui om zdrobit de tristeţea solitudinii într-unul care simte chiar în această izolare o imensă protecţie? Cum să refuzi unor astfel de transformări - care duc la un comportament, la o cunoaştere şi la o experienţă supra-naturale – un caracter de realitate, de o realitate supranaturală?

Transcendenţa

Contemporanii noştri prudenţi au devenit foarte reţinuţi cu rostirea cuvântului „Dumnezeu”. Nu pentru că nu mai ştiu nimic sau nu ar vrea să ştie nimic despre Dumnezeu, ci tocmai pentru că reîncep să-l presimtă. De aceea orice cuvânt care încearcă să sesizeze acest mister şi care face din el ceva sau un „Cineva” le pare prea slab, insuficient, absurd chiar. Alte cuvinte, mai neutre, intră atunci în joc, de exemplu cel de „transcendenţă”.

Dubla origine a omului - TEMA

Traducerea primului capitol din această carte care este o sinteză a antropologiei şi filosofiei lui KGD exprimate în cărţile sale anterioare acesteia.

O carte NEC PLUS ULTRA…
"în care se comunică experienţa unei vieţi întregi consacrate scrutării adevăratei naturi şi adevăratului destin al omului" (A.M. Besnard o.p.)

TEMA

Omul are o dublă origine: una cerească şi una pământească, una naturală şi una supranaturală. Toţi cunoaştem această axiomă. Dar cine dintre noi o tratează cu seriozitate ca pe expresia unei promisiuni, unei experienţe şi a unei sarcini de îndeplinit?

Nimeni nu pune la îndoială originea „pământească” a omului. A vorbi însă despre originea „cerească” a omului înseamnă, în mod evident, a face apel la credinţă sau la convingeri. Ca pentru multe alte enunţuri care privesc adevăruri primordiale despre viaţă, sensul acestui principiu se pierde la orizontul unei viziuni pur profane a realului într-o sferă crepusculară care, în mod evident, ţinând de un tărâm al imaginaţiei, nu are nimic în comun cu „realitatea” pe care o putem concepe noi. Dar este vorba de cu totul altceva.

Traducere din K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen, pag. 11-17

Traducerea îmi aparţine, V.J. 

Exerciţiu şi Graţie

Fragment tradus din cartea lui K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen (Dubla origine a omului)

Detalii carte, răsfoire si impresii pe Amazon.de 

O temă fundamentală străbate orice viaţă religioasă a omului: problema legăturii dintre exerciţiu şi graţie. Atunci când acţiunea omului, care prin forţa voinţei sale şi a capacităţilor sale face posibilă acţiunea, este pusă faţă în faţă cu acţiunea graţiei, văzută ca un dar care curge „de cu totul altundeva”, se reflectă în acest demers de înţelegere o anumită viziune a relaţiei omului cu transcendenţa şi, implicit, o anumită viziune despre omul în sine. Fiecare religie, fiecare teologie presupune o antropologie determinată ale cărei particularităţi şi limite sunt adesea insuficient cunoscute. A sosit timpul ca pentru antropologia, care stă la baza vieţii noastre religioase şi îndeosebi a educaţiei şi direcţiei noastre religioase, să depăşim limite respectate cu timiditate până acum şi, printr-o atitudine de mai largă deschidere, să corectăm traseul actual al frontierelor dintre om şi transcendenţă.

K.G. Dürckheim - Zenul si noi - 2

Traducere din cartea lui K.G. Durckheim Zen und wir

© 1961, Otto Wilhelm Verlag
1974 Fischer Taschenbuch Verlag

INTRODUCERE ŞI PREAMBUL

De ce ne interesează Zenul pe noi?

De ce ne interesează Zenul pe noi, occidentalii? Numele lui este astăzi pe toate buzele. Toate publicaţiile despre budismul Zen găsesc cititori avizi. De unde vine această misterioasă forţă de atracţie? Este o modă? O tendinţă de exotism? O fugă din faţa propriilor noastre probleme spre un univers îndepărtat? Toate acestea pot să intre în joc. Dar forţa de atracţie a Zenului este făcută din altceva.

K.G. Dürckheim - Zenul şi noi - 1

Traducere din cartea lui K.G. Durckheim Zen und wir

© 1961, Otto Wilhelm Verlag
1974 Fischer Taschenbuch Verlag

Prefaţă la ediţia a doua

În prima ediţie a acestei opere am subliniat importanţa Zenului pentru omul din Occident, şi această opinie a fost confirmată de fapte: de atunci, Zenul a frapat puternic spiritul occidental. În faţa acestei învăţături, totuşi, două atitudini sunt posibile: putem fie să acceptăm să ne convertim la buddhism, fie să primim ceea ce el conţine ca universal uman. Singura care mă interesează este a doua atitudine. Ştiu că, după unii, Zenul nu poate fi separat de rădăcinile lui. El este Zenul buddhist sau nu este Zenul. Poate că acesta este exact situaţia în cazul unui teoretician care, în lipsa experienţelor şi a evoluţiei personale, vede numai o credinţă orientală în doctrina despre natura Fiinţei care ne locuieşte pe toţi (Natura lui Buddha). Sau aceasta este şi situaţia atunci când avem despre Zen doar o cunoaştere livrescă sau „de turist”. Dar dacă nu suntem surzi faţă de Fiinţă, sau dacă îi consacrăm un anumit timp practicii Zenului, Zazenul de exemplu, vom trăi în curând prezenţa unor elemente esenţiale oricărui sentiment religios, şi chiar condiţia oricărei evoluţii spre maturitatea deplină. Zenul face posibile următoarele:

1)      unitatea cu „Fiinţa noastră esenţială”, adică cu modul de prezenţă în noi a FIINŢEI Transcendente, divine;

2)      transformarea al cărei sens este Marea Permeabilitate, în înţelesul unei mai mari  transparenţe la transcendenţa prezentă în noi, transformare care este sarcina şi vocaţia omului.

Practica Zazenului, acea aşezare în silenţioasă cufundare – meditaţia înţeleasă, nu în sensul de reflecţie, ci ca un exerciţiu de transformare – este un exerciţiu foarte lucid, dur şi sever. El formează o contrapondere sănătoasă la toate agitaţiile şi emoţiile extatice ale timpului nostru.. Prin importanţa acordată unei posturi disciplinate a corpului, el se apropie nu numai de tendinţa occidentală de formare a persoanei, ci şi de exigenţa creştină de spirit „care se face trup”. Întâlnirea cu Zenul, experienţa rădăcinilor lui de adevăr universal, ne vor ajuta să le întâlnim pe cele ale propriei noastre tradiţii şi să ne reaprindem credinţa.

Intervenţia Adversarului – un exemplu general: drogul

Din seria Criteriile unei autentice experienţe a fiinţei din volumul Dubla origine a omului.

În mod curios, experienţa FIINŢEI nu este niciodată lipsită de apariţia adversarului ei. Peste tot unde se manifestă Fiinţa esenţială, îşi face apariţia şi lumea antagonistă. Adversarul este o putere care contracarează sau distruge viaţa voită de Dumnezeu. Cu cât este mai netă orientarea spre supranatural, cu cât este mai determinat angajamentul omului în slujba acestuia, cu atât mai sigur va găsi el în faţa sa pe adversarul înverşunat să-l îndepărteze de la drumul just. Nu este o legendă pioasă, ci o constatare a experienţei care nu se poate explica logic. De îndată ce un om a primit graţia unei experienţe a FIINŢEI, ceva vine să tulbure, în orele care urmează, starea de beatitudine în care l-a transportat experienţa care îl eliberează şi îl angajează. Nu este vorba de o compensaţie psihologică care face, prin legea echilibrului, ca bucuriei debordante să-i urmeze o depresie sau stării de tristeţe să-i urmeze o exuberanţă pe care circumstanţele nu o justifică. Opoziţia vine din afară. Lovitura îi este dată din exterior: agresiune, veste tristă, ofensă, accident. La aceasta se adaugă redutabila tentaţie de a povesti: „Din preaplinul inimii vorbeşte gura.” Din păcate şi secretul fericit trăieşte din păstrarea lui. Dacă, rupând tăcerea, îl lăsăm în afară, acolo va merge şi binecuvântarea lui.

Un exemplu universal al jocului adversarului este drogul. Nu este o întâmplare faptul că, tocmai la momentul  - şi nu înainte – în care Occidentul, şi mai ales tineretul lui, se deschide pentru prima dată pe scară largă experienţei Fiinţei, adversarul apare brusc şi îi propune drogul. „Iată, poţi să-ţi procuri mult mai uşor impresii minunate. Puţin din acest drog şi le vei obţine fără să-ţi dai nicio osteneală.” Şi tineretul se lasă cuprins de tentaţia de a ajunge fără dificultate la experienţe agreabile în loc să recurgă la munca interioară, adică la efort. Or, tocmai prin efort interior se poate atinge legitim, printr-un proces de transformare, ceea ce drogul promite să ofere cu uşurinţă prin mijloace ilegitime: o lărgire a conştiinţei ordinare care ne face capabili să trăim supranaturalul în plenitudinea  sa eliberatoare şi creatoare.

K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen, (Despre dubla origine a omului), Herder, pag. 111-112

A medita – pentru ce şi cum ? (1)

Traducere din volumul: Meditieren – wozu und wie?  de K.G. Durckheim 

Cuvânt înainte

Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.

Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.

Todtmoos-Rütte, martie 1976

Karlfried Graf Dürckheim

......

Traducere din K.G. Dürckheim – Meditieren – wozu und wie? 

Verlag Herder Freiburg im Breisgau, 1976, (ediţia a zecea – 1988), pp 15-20

Traducerea îmi aparţine, V.J. 

Mai multe fragmente traduse din această carte de-a lungul timpului:

Despre suferinţă aici:
 http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html
si pe alte subiecte aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Meditieren-wozu-und-wie 

Cărţi în pregătire - update 14 februarie 2021

Aici veti gasi o lista de carti pe care le-as dori traduse si publicate în româneste. În timp. Unele sunt deja traduse de mine într-o formă brută.

Nu pot anunţa deocamdată nici o aparitie. Nu găsesc editură pe măsura dorinţei mele de a publica traducerile. Si nu am deocamdată nici o altă idee în acest sens.

Postarea initială - din iulie 2017 - a fost completată cu ultimele 3 cărţi traduse în româneste de atunci: Maestrul interior, Dubla origine a omului şi Spiritul ghid - dialog cu Franty Woerly pozitiile 4, 5 si 6.

1. Exercitii initiatice asupra corpului, K.G. Durckheim - Ubung des Leibes auf dem inneren Weg, Verlag Martin Lurz GmbH

O carte mică de importanţă practică, terapeutică cu multe poze. A se vedea fragmente din carte aici.:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/poze-posturi-de-meditatie-pozitii-juste.html#more

sau aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/terapeutica-pragmatica-si-terapeutica.html#more

2.Lectiile lui K.G. Durckheim. Primii pasi pe calea initiaticã, Jacques Castermane - Les lecons de K.G. Durckheim. Premiers pas sur le chemin initiatique, Edition du Rocher. E vorba de lectiile, adica de întâlnirile, de întrebarile lui Jacques Castermane si raspunsurile lui K.G. Durckheim. Sunt dialogurile purtate de-a lungul a anilor între maestru si discipol, începând cu cele puse de Jacques Castermane pe timpul primului sejur petrecut la Rutte. Sunt întrebarile pe care ni le punem si noi pe Cale, dar nu avem cui le adresa. Întrebãri de naturã practicã, situatii care ne intrigã poate şi nu avem destul curaj de a ne urma intuiţia fără o confirmare.

Un fragment din carte de exemplu, desi aici nu este implicat KGD, ci este discutia cu dr. Tauber aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Ignaz%20Tauber

Cartea aceasta este foarte utilã pentru cei care s-au regăsit în cartile lui Durckheim.

3. Experienta Transcendentei ,K.G. Durckheim - Von der Erfahrung der Transzendenz, Verlag Herder, Freiburg im Breisgau. Este o a treia carte de dorit în româneste.

E toata filosofia lui KGD - viziunea despre viata în diferite domenii (suferinta în lumina terapiei iniatice, senectutea - un timp pentru metamorfoza etc)- concentrata aici. Carte publicata în 1984. La 30 de ani de la publicarea cartilor fundamentale traduse deja în româneste.

Stiu ca Editura HERALD a initiat cu mult timp în urma demersurile pentru obtinerea drepturilor de traducere si publicare în româneste ale acestei carti  Dar  nu stiu dacă mai este ceva valabil legat de această carte.

Si aceasta a treia carte este deja tradusă în româneşte de mine într-o primă formă.

Fragmente traduse din această carte pe acest blog pot fi găsite printre postarile cu eticheta "experienta transcendentei", adica printre acestea:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/experien%C5%A3a%20Transcenden%C5%A3ei

Urmatoarele trei carti sunt scrise la un interval de 20 de ani, respectiv 30 (Spiritul ghid), de la primele cărţi, cele de bază. Amândouă deschid noi orizonturi. Sunt scrise dupa un plus de 20 de ani de proprie experienta pe Cale si de tot atâta practică terapeutică. Sunt foarte bune.   

4. În cãutarea maestrului - K.G. Durckheim - Der Ruf nach dem Meister, O.W.Barth Verlag,1972. Sau Maestrul interior.

Cartea este deja tradusă integral în româneşte de mine. 

 Prefaţa acestei carti tradusa în româneste poate fi citita aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/04/kg-durckheim-maestrul-interior.html

Un fragment relevant din carte, Viata si omul, poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/02/karlfried-graf-durckheim-viata-si-omul.html

Alte fragmente traduse din aceeasi carte pot fi citite aici:  http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Maestrul%20interior 

Cartea a fost publicată deja în decembrie 2020  la Editura Herald sub titlul Chemarea Maestrului spiritual.

5. Dubla origine a omului, K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen, Herder Verlag 1973 - o carte scrisã mai târziu, prin anii 70, în care este expusa sistematic antropologia lui Durckheim. Cartea contine o bogatie de informatii necesare pentru cel aflat pe cale, constatările autorului din propria experienţă de viaţă si din cea de terapeut, de îndrumător pe cale al altora. Am găsit acolo răspunsuri la probleme de viaţă pe Cale pe care numai în această carte le-am găsit abordate pe larg la Durckheim. Si pe care numai jungienii le abordeaza atât de frontal - se referă la procesul de individuare.
Cartea este un summum al operei lui KGD. Este deja tradusă integral în româneşte de mine. Fragmente traduse din carte aici:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/dubla%20origine%20a%20omului

6. Spiritul ghid - Dialog cu Frantz Woerly - Un dialog purtat în anul 1982. O foarte bună introducere în metafizica lui Durckheim, plecând de la viaţa noastră de fiecare zi.
Tradusă deja integral în româneşte de mine.
Fragmente din această carte pe acest blog aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/Frantz%20Woerly

7. A medita - pentru ce si cum? , K.G. Durckheim - Meditieren - wozu und wie,Herder Verlag, 1976, care a fost deja tradusa în franceza imediat, publicata în 1978.

Un fragment relevant din aceasta carte, Despre suferinta, este tradus si poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html

 Prefata cartii si trimitere spre alte fragmente din aceasta carte aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html      

8. Zenul si noi, K.G. Durckheim - Zen und wir   , O.W. Barth Verlag, 1961- o prezentare competenta, autentica, din interior, din proprie experienta adica, a Zenului.  De ce ne priveste pe noi Zenul?

De ce este Zenul un răspuns la problemele omului occidental ?

Dar si prin ce diferă practica Zenului de catre omul occidental faţă de cea a omului oriental. E o diferenţă esenţială - de viziune, de perspectivă adică - pe care numai KGD o evidenţiază. Rezultatele sunt diferite, adecvate traditiei orientale sau occidentale.

Ca să spunem adevărul până la capăt, metafizica lui Durckheim are ceva de spus nu numai occidentalului, ci şi orientalului. Dacă omul apusean şi-a neglijat polul interior în dauna aplecării spre exterior, orientalul ar afla din cărţile lui KGD - şi unii au aflat ( a se vedea călătoria în India şi interesul pentru conferinţele lui) - că ţelul final al căii interioare ar trebui să fie realizarea Persoanei şi nicidecum dizolvarea şi rămânerea în Marele Tot. 

9. Si mai exista multe altele interesante. De exemplu Sub semnul Marii Experiente Im Zeichen der grossen Erfahrung, probabil prima sa carte, 1950, din seria de carti ale autorului. 

Calea spirituală despre care aflăm din cărţile lui K.G. Durckheim este calitativ altceva şi este mult mai profundă decât dezvoltarea personală pe orizontală, aceasta din urma fiind o consecinţă a celei dintâi. Este o cunoaştere provenită din experienţă şi nu poate fi receptată ca atare decât pe baza unei experienţe. Ea presupune o angajare pe Cale, o consacrare a omului în urma unei experienţe traite. Asadar poate fi probată la modul cel mai real si plenar doar de către cei care s-au angajat pe calea interioara, pe calea spre sine sau care au o afinitate pentru ea.  Si pentru acestia cărţile lui KGD sunt  mană cerească, o mină de aur. Vorbesc din propria experientă.

Este clar că metafizica lui Durckheim este receptată de mai putini. Nu pentru că unii ar fi excluşi de la ea, ci pentru că nu multi au dispozitie pentru ea, nu mulţi sunt copţi pentru răspunsul pe care îl oferă ea. Metafizica lui Durckheim presupune un anumit nivel de maturitate umană si o capacitate pentru supranatural.

Dar fără să citim cărţile lui KGD nu am şti că această viaţă plenară este posibilă...

Si nici "semnele" pe care ni le face.

Si nici cum să accedem la ea.

Si nici faptul că tocmai când ajungem la capătul puterilor noastre naturale avem şansa unei breşe, a unei străpungeri spre fiinţă, spre o viaţă nebănuită: maturitatea umană căreia îi este destinat omul.

Sensul Zenului (continuare 2) - A acţiona pornind de la fiinţă

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă  a nu face nimic. Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde. Este starea în care eul se retrage, în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume, substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

Sensul Zenului (continuare 1) - Exerciţiul mijlocului just

...mijlocul just este acea stare senină şi imperturbabilă în care tot ceea ce fiinţa umană face sau renunţă să facă se raportează la destinul său.

Sensul Zenului

Sensul exerciţiilor. Satori – noua naştere – începutul căii.

Care este principalul scop al Zenului? Naşterea din nou şi transformarea persoanei umane plecând de la experienţa Fiinţei. Zenul ne învaţă calea de eliberare a naturii noastre profunde afară din lanţurile unui eu dependent de lume. Această învăţătură nu utilizează mijloacele unei gândiri analitice, discursive, nici nu ia forma unei credinţe dogmatice sau ale unei metafizici speculative, ci se prezintă ca o cale de experienţă şi de exerciţiu.

Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică

Sensul oricărei terapeutici este viaţa – viaţa omului, conservarea ei, restabilirea şi împlinirea ei deplină. Viaţa înseamnă două lucruri pentru om: viaţa fizică şi viaţa psihică, viaţa trăită în interior. Medicina modernă recunoaşte din ce în ce mai mult influenţa factorilor psihici asupra sănătăţii fizice. Orice terapeut – şi nu doar psihoterapeutul ci şi orice medic – trebuie să ia în considerare omul în totalitatea lui.

Totalitatea unei fiinţe umane este diferită de totalitatea unui lucru, a unui simplu corp care nu simte nimic. Omul este o fiinţă care are conştiinţă despre sine şi despre viaţa sa. Atunci când vorbim despre totalitatea lui, vrem să spunem că el poate fi un om complet întreg, că el se poate împlini în totalitate ca fiinţă dotată cu facultatea de a percepe.

Psihologia adâncurilor lui C.G. Jung - dialog dr. Ignaz Tauber cu Jacques Castermane

Jacques Castermane

Anima naturaliter religiosa

Numai integrarea contrariilor dă pacea
Dualismul! Este Cain şi Abel dar şi… Domnul şi Doamna!
Arhetipurile
Umbra! Dacă rămâne inconştientă ea devine autonomă
Anima şi Animus
Emoţiile, limbajul umbrei
Fiecare femeie are în ea patru femei, fiecare bărbat are în el patru bărbaţi

Încă de la începutul sejurului meu la Rütte, Graf Dürckheim m-a invitat, cu insistenţă, să încep un travaliu (lucru) asupra inconştientului. Nu eram deloc entuziast! Mi se părea că practica aşezării în linişte, lucrarea asupra corpului în Personale Leibtherapie puteau să fie suficiente. În Japonia nu li se propune călugărilor zen să facă o analiză! De aceea fără mustrare de conştiinţă rezistam acestei lucrări asupra inconştientului.

Câteva luni mai târziu, participă la o sesiune dr. Ignaz Tauber, un om prietenos, jovial, plin de umor. El ne vorbeşte despre Jung, pe care l-a cunoscut personal şi cu care a lucrat; el ne vorbeşte de asemenea despre Marie-Louise von Franz. Participanţii îi pun întrebări referitoare la vise, imaginaţia activă, I Ging.