luni, 4 iunie 2018

Jacques Castermane - Meditaţia şi ştiinţa (newsletter)


CENTRE DÜRCKHEIM
Meditaţia şi ştiinţa
1980 – Filip are şase ani. Tocmai se întoarce de la şcoală.
„Ce aţi făcut astăzi?”
„Am rupt o floare în bucăţi. Şi învăţătorul a explicat: rădăcina, tija, petalele şi încă ceva. Dar, ştii, papa, el n-a spus nimic despre… floare!”
1920 -  Graf Dürckheim urmează un seminar la universitatea din Kiel. Conferenţiarul  afirmă cu un ton profesoral că „nota do’ este 256 oscilaţii pe secundă”.
Dürckheim se grăbeşte să-i răspundă că verbul este este fără îndoială abuziv aici: „Nu se poate afirma astfel o asemenea echivalenţă; acest 256 vibraţii pe secundă nu reprezintă după părerea mea decât realitatea fizică a notei emise. Dar în calitate de fiinţă umană eu percep sunete şi nu unde!”
La întoarcerea din Japonia, după 10 ani de practică a exerciţiilor propuse în lumea zenului, printre care şi meditaţia numită zazen, Dürckheim va mai discerne şi aceste  două abordări ale realului: experimentarea ştiinţifică obiectivă şi experienţa interioară, trăirea interioară subiectivă.
2018 – Pe parcursul recentului reportaj, de pe canalul 5, „Meditaţia: o revoluţie a creierului!”[1] se vede clar că măsurile cantitative, pe care le permit scanerul, IRM (RMN)-ul, electroencefalograma nu încetează să joace rolul prim în interesul purtat meditaţiei. A fost vorba mult, în această anchetă foarte serioasă, despre creier şi despre telomeri.
Telomerii? Extremitatea unui cromozom „a cărui degradare ar fi cauza multor patologii” [Elizabeth Blackbum, biolog molecular australo-americană (premiul Nobel pt. medicină 2009) şi Elissa Epel, psihiatru la universitatea din California].
 Păcat că această anchetă nu propune concluziile lor: „Noi nu suntem numai produsul genelor noastre; sentimentele noastre, emoţiile noastre modelează în permanenţă expresia acestor gene. Mai mult, noi avem astăzi certitudinea că nimic nu este ireversibil. Ştiam deja că plasticitatea cerebrală era o realitate, acum ştim şi că celulele corpului reacţionează profund cu starea noastră de spirit. Şi mai ales, dacă suntem plini de stres, acest fapt poate fi transformat, modificat”.
Această descoperire uimitoare demonstrează legătura strânsă dintre emoţii şi ceea ce se petrece în interiorul celulei. Dar ceea ce este la fel de uimitor este faptul că fenomenul este reversibil! „Noi am constatat , de asemenea, că atunci când nivelul de stres diminuează, lungimea telomerilor sporeşte. Aspectul reversibil este valabil în ambele sensuri. Noi putem să ne „tratăm”, dar putem şi să ne „îmbolnăvim”, şi noi suntem cei care ţinem cârma oarecum.[2]
Ţineţi cârma! Meditaţi!
Dar care formă de meditaţie?

De câţiva ani, meditaţia, numită modernă, ia loc în inima studiilor asupra corpului-obiect (Korper). De mai bine de 25 de secole, meditaţia, numită ancestrală, îl invită pe om să fie pe recepţia corpului său, să înceapă să-şi asculte corpul viu care este el (Leib).
Ştiinţa caută să afle în ce măsură meditaţia modernă ar putea să-l elibereze pe om de simptomele acestei maladii constituante: angoasa şi stările care o însoţesc (nelinişte latentă, frică subterană, stres, depresie, burn-out).
De la Budha încoace, persoana care meditează nu caută să învingă maladia, ci să nu continue să trăiască în ignoranţa stării sale de sănătate fundamentală: calmul interior, pacea sufletului.
Pe acest drum de vindecare care este practica meditaţiei, funcţia-martor nu este scanerul sau IRM-ul; funcţia –martor este ceea ce persoana care meditează simte şi resimte.
Nimic nu este ireversibil? Atunci… meditaţi!
Acordaţi atenţie… florii! Luaţi în considerare cu o atenţie plină de grijă… sunetele!
Luaţi în serios această calitate de a fi, calmul, care se prezintă prin … senzaţie şi simţire!
Jacques Castermane
Adresse postale:
Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande 
Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com
Programul centrului pe 2018 aici: http://www.centre-durckheim.com/v2/Programme2018d.pdf

[1] Anchetă de sănătate - Meditaţia: o revoluţie în creier, France 5, emisiune difuzată la data de 16.05.2018.
[2] Dr. E Blackbum , Dr. E. Epel, L’effet télomère, Guy Tredanile Editeur, 2017, 400 p. pagina