Jacques Castermane - Fiecare formă vie este un mister (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant 

Scrisoare de încurajare la practica zazen
Lettre N°126 — Février 2025

Fiecare formă vie este un mister

Fiecare formă vie este un mister. Când te uiți la o floare, nu vezi o formă definitivă, ci o formă în devenire. Acest trandafir care iese dintr-un bulb subteran va trece prin trei faze esentiale: stadiul de boboc, cel al florii inflorite pentru a deveni apoi floarea care se ofilește.  

În japoneză, Ikebana înseamnă floare vie și indică, de asemenea, exercițiul compoziției florale, arta buchetului. Și în această zonă, cultivarea crizantemei este considerată o artă tradițională. 

Spre deosebire de simbolismul macabru pe care îl are această floare în majoritatea țărilor europene, cultivarea crizantemei în Japonia a fost considerată de câteva secole ca o adevărată filozofie de viață. 

Când a fost în Japonia, (1937-1947), Graf Dürckheim a vizitat o expoziție centrată pe această floare care este și emblema familiei imperiale.
În timpul acestei vizite, el îl întreabă pe maestrul grădinar: „Poți să-mi spui dacă în timpul creșterii acestei flori există un moment anume care este mai important pentru tine decât altul?” Maestrul gradinar pare foarte jenat de această intrebare și spune că nu o intelege. Graf Dürckheim admite că i se pare că acesta este momentul în care această floare este înflorită. Meșterul grădinar, înțelegând atunci sensul întrebării sale, i-a spus: „Pentru noi, japonezii, nu există moment în creșterea unei flori care să fie mai important decât altul, pentru că viața acestei flori este o cale de transformare care merge de la naștere până la moarte”.

Greșeala făcută de mulți occidentali care spun că sunt interesați de Zen este că
își imaginează că ar trebui ca, prin exerciții, să realizeze, să atingă și să se mențină o stare de a fi care să fie la același nivel cu frumusețea florii înflorite! Într-un fel, să fii infinit de bun, infinit de just, infinit de perfect! Sau a menține o stare de a fi senin, încrezător, plăcut, în toate împrejurările.
Scopul Zen este de a ne reorienta către adevărata noastră ființă, pe care Graf Dürckheim o numește ființa noastră esențială: „A fi în armonie cu Ființa nu înseamnă a fi într-o stare de perfecțiune. Dorința de a atinge perfecțiunea este o greșeală pe care o persoană nu trebuie să o facă pe parcurs. Adevărul nostru este adesea destul de mizerabil, în raport cu idealul nostru. A fi conectat la adevărata noastră natură nu înseamnă că realizăm perfect „ce ce ar trebui să fie un om", ci să avem puterea de a ne vedea pe noi înșine în adevărul nostru de moment.
Trezirea la ființa noastră esențială nu se manifestă atunci când trecem dincolo de nivelul uman, ci tocmai acolo unde ne recunoaștem slăbiciunea. "(Centrul ființei - carte tradusă și în românește, dar epuizată demult).

​​O ultimă etapă... îmbătrânirea.
Floarea ofilită este scoasă din buchetul care v-a fost oferit sau este smulsă din grădina voastră. Fără îndoială pentru că ea ne confruntă cu inacceptabilul: moartea.
Bobocul de trandafir, trandafirul înflorit, trandafirul ofilit sunt
impregnări fizice (corporele) a ceea ce face ca ceea ce trăiește să...trăiască (esența)!
Pe Calea care este Zenul, omul aflat pe cale, când îmbătrânește, învață să abandoneze orice formă realizată, ceea ce îi permite să învețe să - admită - o nouă formă. De aceea îmbătrânirea ar trebui să fie înțeleasă ca o șansă de maturizare(coacere). A te strădui mereu să stabilizezi ceea ce este dobândit este una din cauzele anxietăţii persoanelor în vârstă

A îmbătrâni (a se maturiza) înseamnă a accepta slăbirea forțelor care țin de domeniul lui a face și sunt dezvoltate de către Eu. Corpul, atașat poate de un baston, corpul care acum se mișcă încet, devine un câmp de experiență a infezabilului.
Experiența unei forțe care nu poate fi cuantificată de un dinamometru; o forţă care este resimțită ca o calitate a fiinţei. Impregnare corporală a unei plenitudini interioare, a unei ordini interioare, pace interioară, forța non-voirii.
Nu mi-am putut imagina, când în 1967 am practicat pentru prima dată zazen, că acest exercițiu mă va conduce să nu mai consider agitația ca opusul calmului și
să fac experiența că agitația exclude calmul, marele calm prezent în adâncul
fiecărei ființe umane.

Jacques Castermane

CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr

Jacques Castermane - Practicarea Căii în viața de zi cu zi? - newsletter

Jacques Castermane este fost student si discipol al lui K.G. Durckheim din 1967, urmând învătăturile sale până la moartea acestuia în 1988. În acelasi timp, el a practicat, asistat de maestri japonezi, aikido, karate, ceremonia ceaiului, tirul cu arcul. În 1981 Dürckheim a inaugurat centrul care îi poartă numele în Drôme, Franța. Centrul este condus până în zilele noastre de Jacques Castermane, care îsi propune să asigure transmiterea Căii trasate de Bătrânul Înțelept din Pădurea Neagră.

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°124 — Octombrie 2024

Practicarea Căii în viața de zi cu zi?

„Când practici zazen, corpul ia forma calmului” (Hirano Rôshi)
Aceasta nu este o dogmă. Este la latitudinea fiecăruia să verifice dacă este adevărat. Cum anume? Nu văd decât un singur mod: prin practicarea cu fidelitate a zazen-ului.
O practică care a fost descrisă în scrisorile D'instant en instant  anterioare.
Dacă vi se întâmplă, în timpul acestui exercițiu pe care îl facem la un moment al zilei în timp ce suntem departe de obligațiile cotidiene, dacă se întâmplă să vă simțiți locuiți de acest calm care nu este opusul agitației ci absența agitației, o întrebare se impune: poate acest calm interior să se reverse în viața mea de zi cu zi?

Jacques Castermane - Fiecare ființă umană este tensionată între două realități (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
 Lettre d'encouragement à la pratique de zazen
Scrisoarea N°123 — Iulie 2024
Fiecare ființă umană este tensionată între două realități
„Omul este tensionat între două realități: realitatea sa existențială în cursul căreia se
simte amenințat - durata existenței sale în lume - de haosul evenimentelor exterioare ȘI realitatea sa esențială, care nu este alta decât natura sa adevărată, ceea ce eu numesc
ființa sa esențială.” (K.G. Dürckheim)
„Omul se simte amenințat — pe durata existenței sale — în lume”!
Așa a fost întotdeauna și așa este și astăzi.

Jacques Castermane - Nu trageți... Lăsați aceasta să tragă! (Newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°122 — Iunie 2024

Graf Dürckheim evocând experiența de tir cu arcul din timpul șederii sale în Japonia, sub atenta atenție a maestrului Kenran Umeji.

Ideea centrală cu care se confruntă persoana aflată pe Calea Tirului cu Arcul (Kyudo) este: „Cum poate să plece săgeata dacă nu EU sunt cel care trage?”

Jacques Castermane - Ce poate corpul ?(newsletter)

CENTRE DURCKHEIM (France)
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea nr. 120 — februarie 2024
Ce poate corpul?
În secolul al XVII-lea, Spinoza, la câțiva ani după moartea lui Descartes, scria că: „Corpul poate, numai prin legile naturii sale, să facă multe lucruri care provoacă uimire sufletului său”.
Multă vreme, când vine vorba de viața umană, locul acordat spiritului a fost disproporționat. Astăzi corpul este cel care, în mod surprinzător, ocupă un loc central în multe sectoare ale vieții umane. Pe lângă descoperirile științifice referitoare la organizarea și funcțiile corpului, mulți oameni își rezervă timp pentru corp. Pe lângă practica sportivă, există practici care vizează starea de bine.
Dar să revenim la acest indiciu fundamental: ce poate face corpul!

Jacques Castermane - — Zen, Yoga, Tai Chi Chuan, Aikido — Nu este vorba de a preda o abilitate, ci de a împărtăși cunoștințele

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea nr. 119 — Decembrie 2023

— Zen, Yoga, Tai Chi Chuan, Aikido —
Nu este vorba de predarea unei abilități; este vorba de împărtășirea cunoștințelor tale.

Acesta este motivul pentru care eu refuz absolut să predau calea trasată de Graf Dürckheim de la distanță printr-o rețea informatică.
Pentru ce ? Pentru că în întâlnirea față în față pe care o permit ecranele este imposibil să ne dăm mâna...!
Este acest lucru cu adevărat rezonabil?
Ceea ce nu ar fi rezonabil ar fi să ne imaginăm sau să credem, cu ocazia acestui contact fictiv, virtual, pe care ceea ce numim progres în domeniul comunicării îl permite, că trăim o adevărată întâlnire de la om la om.

Imaginea acestor două mâini dându-se în mod concret una celeilalte îmi reînvie o amintire care este atât dureroasă, cât și stimulatoare.

Jacques Castermane - Este fericirea proiectul major al vieții? (newsletter)

CENTRUL DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N°118 — Octombrie 2023

Este fericirea proiectul major al vieții?
În urmă cu câteva zile, emisiunea „Grand bien vous fasse” (France Inter, mardi 3 oct. 2023)avea tema: FERICIREA. Este acesta proiectul suveran al unei existențe? Definițiile acestui concept, opiniile precum și metodele de acces la fericire sunt departe de a fi unanime. Punctul de vedere al reprezentanților dezvoltării personale este opus celui al psihoterapeuților. Amalgamarea făcută între fericire, stare de bine, plăcere, bucurie la care se adaugă opoziția dintre corp, minte și suflet nu înlesnește o astfel de dezbatere.
Nu regret că i-am acordat atenție. Mi-a permis să realizez că în cei treizeci de ani în care am fost în contact cu Graf Dürckheim, problema fericirii nu a fost în centrul discuțiilor noastre, deși acestea erau centrate pe proiectul existenței noastre.
Etimologic, expresia bon heur (de la bonheur=fericire) este un augur, un prevestitor al unei stări de satisfacție legată de dorință; un ideal al imaginației pentru mai târziu, pentru după. „Fericirea. Este să o sperăm pentru mâine, acolo unde noi nu suntem și să ne interzicem să o trăim astăzi”, scrie André Comte-Sponville (André Comte-Sponville — Dicționar filosofic (PUF))
Ești nefericit, te simți rău cu tine însuți, ești în căutarea sensului într-o
lume scăldată în nonsens?
Referitor la proiectul existenței noastre, Graf Dürckheim pune o întrebare neobișnuită:

„Când vei înceta să fugi de esențial?”

Jacques Castermane - „Oare Yoga și-a pierdut mințile?”(ecou la recenta copertă a revistei Télérama)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°117 — August 2023

 

Yoga, Tai-Chi-Chuan, Zen, Kyudo, Kendo, Chado, Shodo, Aikido...!
Toate acestea sunt discutate, ruminate, denaturate mai ales prin prezentarea acestor diferite căi ale înțelepciunii ca fiind accesibile și asimilabile prin gândire. Tot așa, ceea ce nu poate fi relevat decât prin practicarea unui exercițiu devine obiect de reflecție teoretică și de studii științifice care necesită măsurători cantitative efectuate, recent, de specialiști în domeniul neuroștiințelor.
Buddha, Patañjali, Chuang-Tzu, Dogen și alți piloni ai înțelepciunii au avut cu adevărat ghinion. Pe vremea lor nu era posibil să li se verifice declarațiile prin supunerea la RMN, scaner, electroencefalogramă.

Yoga... Zen... Tai-Chi-Chuan... ne îmbătăm cu formule abstracte și mari teorii fără să bănuim cât de mult experiențe calitative foarte concrete accesibile tuturor ființelor umane ne pot transforma modul de a fi.

Zen, Yoga, Taï-chi-Chuan, Chado, Shodo, Aikido sunt căi ale înțelepciunii amenințate de interesul prost înțeles care îi face pe oameni să alerge la ele. Aparent diferite, ele au în cele din urmă același scop: descoperirea de către om a adevăratei sale naturi și a adevăratului său destin.
Acest proiect spiritual, atunci când se apropie de țărmurile vestice, se reduce cel mai adesea la ceea ce se numește dezvoltare personală și ia loc în piața stării de bine. O piață foarte profitabilă, după cum relatează pe bună dreptate jurnalista Marion Rousset într-un dosar care apare pe prima pagină a Télérama sub titlul: LE YOGA A-IL PERDU LA TÊTE?

Poate ați citit, sau ați auzit, că a practica Zazen înseamnă a te afla în fața unei oglinzi?

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°116 — Iulie 2023

KARLFRRIED GRAF DÜRCKHEIM

 

Jacques Castermane: Poate ați citit, sau ați auzit, că a practica Zazen înseamnă a te afla în fața unei oglinzi?

În majoritatea școlilor de dans clasic așa fac dansatorii, exersând în fața oglinzii.
Actorii își pregătesc și ei rolurile în fața unei oglinzi.
În anii 1970, am fost invitat în Polonia de Jerzy Grotowski, fondatorul Théâtre Laboratoire, pentru a le prezenta actorilor săi Calea trasată de Graf Dürckheim. În acest sejur, bogat în uimire și experiențe, am întâlnit regizori și în special un coregraf American care a considerat că oglinda este un handicap pentru dansatori: „Oglinda le corupe sufletul, împiedică creația!”
Acest maestru în arta dansului contemporan, descoperise – în timp ce dansa el însuși – că scopul unui gest, al unei mișcări, este de a elibera intențiile dorite de trup în sine. Și a observat că imaginea exterioară pe care o trimite înapoi oglinda generează dorințe, temeri, judecăți care blochează spontaneitatea și împiedică procesul înnăscut numit creație.
Ceea ce auzeam corespundea exact cu ceea ce spun maeștrii Zen.

Jacques Castermane - Mai este loc, în lumea așa cum este, pentru calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi?

CENTRE DURCKHEIM

D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°112 — Martie 2023

Ca o ploaie fină nesfârșită care ne pătrunde până în oase, mass-media ne penetrează zilnic viața interioară cu o anxietate latentă care poate face loc în mod insidios angoasei sau depresiei.
Este de netăgăduit că trecem printr-o epocă în care suferința se acumulează.
Dar în trecut a fost altfel?
Epidemii, cutremure, inundații, foamete, erupții vulcanice și alte dezastre naturale jalonează secolele, mileniile.
Este dovedit că, de când omul a ocupat Pământul, el și-a adăugat propriile
creații criminale la dezastrele naturale. Cel mai vechi este, fără îndoială, conflictul de război. Războiul ! „Un masacru de oameni care nu se cunosc între ei, în beneficiul oamenilor care se cunosc, dar nu se masacrează”, a scris Paul Valery.
Astăzi trebuie să adăugăm produsele a ceea ce face diferența, se pare, între animal - ființă a naturii - și om - ființă a rațiunii.
Este o prostie să proiectăm asupra Naturii problemele ecologice care au drept cauză ideea pretențioasă că trăim-ÎN-Natura; ceea ce ne face străini Naturii.
Când vom recunoaște că, la fel ca și animalele, trăim - DIN - Natură? Și că
ar fi bine ca ceea ce Eu numesc EU să se pună în slujba legilor sale.
Când locuiam în Haute-Savoie, plecând din Pădurea Neagră pentru a deschide un prim Centru de meditație, fermierul care recolta grâul pe care îl semănase în jurul centrului îl recolta cu coasa!
Eram fascinat de eleganța gesturilor lui. Stăpân al uneltei sale, el a supus-o unui ritm la fel de firesc precum cel al bătăilor inimii. Îmi plăcea să schimb câteva cuvinte cu acest om pașnic care își făcea întotdeauna timp să se oprească un moment pentru a discuta.
Ce contrast cu fermierul care astăzi, în jurul casei noastre din Drôme, conduce
o mașină agricolă mai mare decât un camion de trei tone. Îmi dă impresia că este sclavul mașinii lui. Făcându-i cu mâna să-l salut, am uneori impresia că îl deranjez, întrucât pare supus performanței.
Îmi amintesc că l-am văzut pe țăranul nostru savoiard făcându-și timp să-și întrerupă acțiunea pentru a asculta o pasăre cântând. Fermierul, pentru a se adăposti de zgomotul mașinii sale, are o cască la urechi.
Fericit cel a cărui profesie este ”lucrul manual”. Produsul lucrului manual transformă persoana care îl face!
Ar fi inept și prostesc să te gândești că ai putea merge înapoi pentru a te întoarce la modurile de a fi și de a trăi de altădată. Poate că am trecut definitiv de la coasă la combină, de la humus la îngrășăminte chimice. Așa cum am trecut de la sabie la mitralieră și de la arcul cu săgeți la rachetele intercontinentale.
DAR CU FIINȚA UMANĂ CARE SUNTEM NOI CUM RĂMÂNE?
A fi înseamnă a deveni; a deveni înseamnă a fi. Ființa umană, de milenii, începe calea care este devenirea ei într-o perioadă de gestație de nouă luni. Oricare ar fi culoarea pielii lui, mediul familial, opțiunile filozofice, religioase, spirituale ale adulților care sunt în jurul lui, fiecare nou-născut își face timp să aștepte viața care îl face să trăiască pentru a-l invita să stea jos... câteva luni mai târziu să se ridice în picioare... și la peste un an de la nașterea fiziologică ... să meargă pe jos.
" Nici o grabă !” îmi spunea Graf Dürckheim în timpul primei mele șederi la Rütte. „Acum fă tot ce faci un pic mai lent!”
Una dintre marile virtuți ale bebelușilor, scrie Christian Bobin1 este aceea de a nu fi orbit de cunoaștere. Ei privesc lumea fără morală, fără filozofie, fără religie, fără nicio precauție.
Michiko Nojiri San, maestru în arta tradițională a ceremoniei ceaiului (ChaDo) a practicat și a predat exercițiul numit zazen. Introducerea sa se limita în mod regulat la această indicație:
„Zazen? Înseamnă a fi așezat așa cum un bebeluș stă întins în leagănul său.” Zazen este descris de oamenii care practică acest exercițiu ca fiind cultura liniștii, cultura calmului, cultura păcii interioare.
De oameni care practică! Nu de oameni care gândesc, care caută să înțeleagă pentru ce beneficii ar fi bine să înceapă să practice acest exercițiu curios, un exercițiu constând în principal în a nu face nimic. „A nu face nimic, dar fă-o până la capăt”, mi-a spus André Comte-Sponville după câteva ore de exercițiu. În dicționarul său filozofic (ed. PUF), el adaugă: „Zazen înseamnă a juca „corpul” împotriva ego-ului, „respirația” împotriva minții, „imobilitatea” împotriva agitației, „atenția” împotriva furiei”.

ZAZEN? Trecerea de la adevărul conceptual la adevărul real!
Sunt, deci respir! Respir, deci sunt! Este un adevăr în concept. Dar actul de a respira nu se datorează faptului că poate fi gândit, conceptualizat. Adevărul adevărat este că acum EuInspir (nu expir) și gândul nu are nicio legătură cu asta! Adevărul adevărat este că acum EuExpir (nu inspir) și gândul nu are nicio legătură cu asta!
Și în mod curios, când reușesc să simt că las respirația vitală să vină și să plece, fără să o împiedic, totul în mine se calmează.
Da, în lumea noastră așa cum este, încă mai avem dreptul de a ne simți purtați de aceste valori esențiale care sunt calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi. Dar pentru asta, și revin la ceea ce scrie Christian Bobin: „Există un moment în care fiecare este obligat să înțeleagă într-un alt mod decât înțelegerea analitică. Poate că trebuie să înțelegi prin spatele capului, sau prin ochii tăi, sau prin copilul care ai fost. Dar mai presus de toate să nu înțeleagă de către adult că se crede obligat să fie. » 1
Koan! Mental, prin utilizarea gândului, repetă: ființa... ființa... ființa...! (l'être ... l'être ... l'être ... !)
Ca apoi să-ți faci timp să spui: a fi... a fi... a fi ... ! (être ... être ... être ... !)
Aștept cu nerăbdare să ne întâlnim sau să ne revedem la Centru.

Jacques Castermane

1 Christian Bobin — Le plâtrier siffleur— POESIS (Habiter poétiquement le monde).

CENTRE DURCKHEIM

1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel : (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com - - http://www.centre-durckheim.com

 

Jacques Castermane - Din Orient în Occident. Zen și corpul!

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N° 110 – Ianuarie 2023

Din Orient în Occident
Zen și corpul!

Omul occidental este condiționat de o concepție mecanicistă a corpului. Universitatea m-a convins că corpul ființei umane este suma obiectelor care îl compun și că el se opune la ceea ce se numește spirit.
La întoarcerea din Japonia, unde s-a cufundat timp de zece ani în lumea Zen, Graf Dürckheim a oferit o viziune foarte diferită asupra corpului: corpul viu în globalitatea și în unitatea lui. El scrie: „Mintea occidentală gândește realitatea ca fiind un ansamblu de obiecte; mintea orientală vede realul ca fiind un ansamblu de procese, un eveniment ”.
Această observație îl conduce pe Graf Dürckheim să disocieze două abordări ale ceea ce se numește corp: corpul pe care omul îl are (Körper) și corpul care omul ESTE ( Leib ).

El subliniază că atunci când practicăm exercițiul numit zazen, angajăm corpul care suntem și nu corpul-instrument, corpul-obiect, corpul obiectivat.
De aici această întrebare pe care o punea în mod regulat oamenilor care practică zazen: „ Ești sigur că modul tău de a practica zazen... este într-adevăr zazen?”
Această întrebare ar trebui să atragă atenția oamenilor care practică și predau Yoga, Taï-chi-chuan precum și disciplinele artistice, artizanale și marțiale specifice tradiției japoneze.
Iată ce a scris Christian Bobin în prefața cărții „Artă și spiritualitate în Japonia”: ”Vestul fură de ceva vreme de la orientali ceea ce crede el că este înțelepciunea lor. În acest jaf el o distorsionează, o schimbă în ceea ce înțelege el doar: tehnici, rețete, cunoștințe ”[1]

Dacă îl întrebi pe un maestru zen de ce este bine să practice zazen, răspunsul lui este brusc:
„La ce folosește să practici zazen? Cu un singur scop, trezirea omului la adevărata sa natură de om ”.
Adevărata noastră natură! Ce este aceasta ?

Foarte simplu. Înainte de a deveni o ființă a Rațiunii, omul este o ființă a Naturii. O ființă a naturii care, ca orice ființă naturală (o floare, un copac, un animal), se dezvoltă și nu poate subzista decât într-o ființă generală, universală, care se numește NATURA.
Este ecuația formulată de Martin Heidegger:
„ Trăiesc pentru că sunt o ființă vie” — „Gândesc pentru că sunt o ființă care gândește ”.
Ecuația Orient-Occident este de neocolit atunci când predați sau practicați un exercițiu care își are rădăcinile în Orient sau în Extremul Orient. Este vorba mai puțin desspre adaptarea exercițiului (zazen, yoga, tir cu arcul, etc.) la spiritul occidental, cât de a-l invita pe omul occidental să se deschidă spiritului oriental.
„Nu practicăm zazen pentru a stăpâni viața, ci pentru a ne uni cu viața”. (KGD)
De aici injoncțiunea de a practica fără scop.
Fără alt scop decât trezirea la adevărata noastră natură. O intrare în exercițiu care pentru omul occidental pune probleme serioase și multă reticență.
Mai ales că suntem invitați să ne deschidem către o abordare a realității neobișnuită pentru noi: o viziune directă asupra realității, fără a trece prin reflecția mentală sau intelectuală.
În acest sens, trecerea de la ideea – am un corp – la experiența că – corp eu sunt – este primordială.
IchLeib, corpul care sunt este un câmp de transformare.
Când eram la Rütte (unde am stat cinci ani), Graf Dürckheim îmi punea în mod regulat întrebarea „Vrei să te schimbi? Chiar vrei să te schimbi?” E o întrebare bună. Pentru că răspunsul meu arăta că nu am înțeles întrebarea.
Dorința mea a era să schimb multe lucruri pentru a-mi controla mai bine viața. În timp ce întrebarea bătrânului înțelept din Pădurea Neagră era despre a mă transforma pe mine însumi, angajându-mă pe o cale de maturizare pentru a mă uni cu intențiile vieții.

A trebuit să trec de la întrebarea: ”Ce aștept de la viață?”

la întrebarea „ Ce așteaptă viața de la mine ?”
Deci o întrebare care se referă la viitor? Una după ani de practică?
NU !
Ce așteaptă viața de la mine... aici și acum.

Se pune așadar întrebarea cu privire la practicarea Căii în viața de zi cu zi... Viața de zi cu zi ca și câmp de exercițiu. O temă care ar putea fi titlul scrisorii următoare?

Jacques Castermane



1 Comme la lune au milieu de l’eau, Art et spiritualité du Japon, Yoko Orimo. Ed. Le Prunier
(Ca luna în mijlocul apei. Arta și spiritualitatea Japoniei)



CENTRE DURCKHEIM 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande
- Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com 

http://www.centre-durckheim.com


[1] Comme la lune au milieu de l’eau, Art et spiritualité du Japon, Yoko Orimo. Ed. Le Prunier
(Ca luna în mijlocul apei. Arta și spiritualitatea Japoniei)

Jacques Castermane - Zen SAU Mindfulness?

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N° 106 – Septembrie 2022

Zazen SAU mindfulness?

 

Rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă și să decidă! Dar, dacă se poate, în cunoștință de cauză pentru că amalgamul care se face azi între aceste două propuneri este nepotrivit.
De ce ? Pentru că:

Zen-ul este o cale de experiență și exercițiu!

Mindfulness-ul este o cale de exercițiu și experiență!

„Pentru omul aflat pe cale, totul începe cu o experiență!” scrie KG Dürckheim la întoarcerea din Japonia unde, timp de zece ani, s-a cufundat în lumea Zen.
Experiența despre care vorbim aici nu are nimic oriental, nimic japonez, nimic budist, nimic creștin, nimic laic. Ea este universal umană. Este în natura fiecarei ființe umane să fie surprinsă sau atinsă, de o experiență, de o experiență interioară, care o transforma într-o clipă pe persoana care o trăiește, care o primește, fără ocol prin reflecție mentală.

Podcast (în franceză) - "Rencontre avec un vieux sage" Jacques Castermane intervievat de Etienne Bulidon

Nous transcrivons ici la présentation du bel, accessible et inédit podcast consacré à Jacques - « Rencontre avec un vieux sage » - que vous êtes chaleureusement invités à écouter ici.

 

Jacques Castermane

« Diplômé de kinésithérapie en 1961, Jacques Castermane se met ensuite en quête de sens, que son métier et sa vie bruxelloise de l’époque ne peuvent assouvir. Il part ainsi en Forêt Noire pendant 5 ans, pour étudier la tradition orientale, qu'il poursuivra aux côtés de son maître Karlfried Graf Durckheim, pendant plus de 20 ans. Depuis 1981, il partage désormais ses enseignements dans son école de méditation, en plein coeur de la Drôme. Personnellement, j’ai été impressionné par la pertinence, la sagesse et la profondeur de ses réponses à mes réflexions. Je suis également très content d’avoir pu aborder des notions telles que la spiritualité, l’impermanence, le zen… que je trouve essentielles, lorsque l’on s’intéresse au sujet de ce podcast : la santé. Cet épisode est donc d’une grande richesse, et je vous invite à l’écouter l’esprit et le cœur ouverts, dans le but de vous laisser toucher par les propos de notre invité, que je remercie publiquement pour la valeur de ce qu’il nous partage ici. Très bonne écoute à vous, Etienne Bulidon - créateur des podcasts Et surtout la santé »

Jacques Castermane - Actualitate și Zazen

CENTRE DURCKHEIM, Franța
Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea nr. 101 / martie 2022 

Această fotografie, făcută în timpul războiului din Vietnam, este datată, dacă îmi amintesc bine, iunie 1972.

Locuiam în Rütte de trei ani. Liniștea care domnea în această vale din Pădurea Neagră mi s-a părut a fi propice cultivării liniștii interioare. Acea trăire interioară care generează un sentiment de securitate. 

Jacques Castermane - CENTRUL DÜRCKHEIM ESTE UN CENTRU SPIRITUAL? (newsletter)

„ Am fost obișnuiți, timp de douăzeci de secole, în Occidentul creștin, că singura spiritualitate social disponibilă este o religie, în sensul occidental al termenului, adică o credință într-un Dumnezeu, un teism. Prin urmare, am ajuns să credem că cuvintele „religie” și „spiritualitate” erau sinonime. Nu este așa.”  André Comte-Sponville 

Jacques Castermane - Ceea ce Zen conține ca „universal” uman

CENTRE DURCKHEIM 

Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea N° 97 - Noiembrie 2021

Ceea ce Zen conține ca „universal” uman

Aceasta este ceea ce a fost propus Centrului încă de la inaugurarea sa de către KG Dürckheim în urmă cu patruzeci de ani.
Pilonul Căii trasate de KG Dürckheim la întoarcerea sa din Japonia nu este o teorie despre Zen, este exercițiul numit Zazen (exercițiu care nu trebuie confundat cu ceea ce se înțelege în prezent prin meditație).
În instrucțiunile sale, Dogen Zenji (1) postulează că: „A căuta să înțelegi profund Zenul nu este nimic altceva decât a practica zazen”.
Graf Dürckheim precizează că acest exercițiu, zazen, are sens doar dacă este practicat în „spiritul Zen-ului”.

Jacques Castermane - „Un mic magazin specializat într-o marfă încă rară”

CENTRUL DURCKHEIM
Anul celei de-a patruzecea aniversări
Calea acțiunii. . . pentru o Înțelepciune practicată
Scrisoare de încurajare la practica zazen

Scrisoarea nr. 96 - octombrie 2021

”Un mic magazin specializat într-o marfă încă rară”

În timpul unei călătorii în Japonia (1980), Sôkô Morinaga Roshi, stareț al Templului Daishu-in din
Kyoto, aflând că conduc un centru de meditație în Franța, mă întreabă: unde? ce ? pentru ce ? cum?

În urma enunțului răspunsurilor mele, el mi-a spus:
„Dacă înțeleg bine, ești responsabil de un mic magazin specializat într-o marfă care este încă rară și astăzi, experiența spirituală”.

Jacques Castermane: Zazen în acest timp de pandemie?

CENTRUL DURCKHEIM
Anul celei de-a patruzecea aniversări
Calea acțiunii. . . pentru o Înțelepciune practicată
D’instant en instant
Scrisoare de încurajare la practicarea zazenului
Scrisoarea nr. 95 - septembrie 2021

Zazen în acest timp de pandemie?

Jacques Castermane – experiența spirituală: transcendență sau imanență?

Jacques Castermane – experiența spirituală: transcendență sau imanență? 

Traducere din volumul  Comment peut-on etre zen? (Cum putem fi zen?), de Jacques Castermane, 2009, Les Editios du Reliee

Detalii carte pe AMAZON.fr aici:
https://www.amazon.fr/Comment-peut-%C3%AAtre-Jacques-Castermane/dp/2501101731

O carte care ar trebui tradusă în românește... Mi-aș dori să o traduc...

Jacques Castermane - ”Eu ies din această retragere în liniște... calmat!”

CENTRE DURCKHEIM 

Jacques Castermane

Eu ies din această retragere în liniște... calmat!

(Je sors de cette retraite en silence... apaisé ! )

Acest rezumat, concluzie a experienței făcute de o persoană care a participat pentru prima dată la o retragere în liniște, valorează mai mult decât toate teoriile care încearcă să obiectiveze beneficiile practicii meditative numite zazen.