Jacques Castermane - Adevărata natură a fiinţei umane - video

Scopul meditaţiei?

Trezirea fiinţei umane la adevărata sa natură!

Sursa foto: captură din înregistrarea video de mai jos, menţionată spre finalul paginii:

https://www.youtube.com/watch?v=JhnZeGbpkto

Conţinutul acestui video este tradus în româneşte ca text la finalul acestei pagini (06.07.2019, orele 20:30)

Jacques Castermane - Hara, expresie a fiinţei

Interviu apărut în revista Regard bouddhiste

Este suficient să privim această fotografie pentru a vedea ce este hara. Este Dürckheim care merge pe un drum înzăpezit aproape de căsuţa sa din Pădurea Neagră: pentru mine, emană din acest ansamblu de gesturi care este actul de a merge, o impresie de unitate şi ceea ce numim hara; nu mai există opoziţie între corp şi suflet, corp şi spirit.

Regard Bouddhiste: Auzim adesea vorbindu-se despre hara în artele marţiale şi alte discipline. Cum am putea defini exact hara?

Jacques Castermane: Acum 20 de ani aş fi putut să vorbesc trei sferturi de oră despre aceasta, şi astăzi spun că ceea se numeşte Hara, în Japonia, este insesizabil prin gândire; ceea ce nu vrea să spună că realitatea care se ascunde în spatele acestei kanji este incognoscibilă. Iată dificultatea pentru omul occidental atunci când este confruntat cu expresii ca hara, aikido sau kokyu. Noi suntem tentaţi să le captăm prin intermediul conştiinţei care obiectivează, care conceptualizează, raţionalizează, şi credem că le-am înţeles. Este foarte dificil să vorbeşti despre hara. Încât este mult mai simplu să practici exerciţiile care permit să descoperi hara. Este ceea ce eu am avut şansa să fac de la vârsta de 20 de ani, atunci când am început practica aikido. Maestrul artei (Masamichi Noro), nu contenea să ne spună să practicăm cu „hara”. Această injoncţiune era urmată de o demonstraţie care era în acelaşi timp spectaculară, estetică, liberă… Dar nu exista niciodată explicaţie, ne întrebam de bună seamă ce trebuia făcut.

Mai târziu, după ce am descoperit cartea lui Karlfried Graf Dürckheim, Hara, centrul vital al omului, am asistat la un colocviu unde el era prezent. Am uitat tot ce spusese, dar nu mă puteam desprinde de impresia pe care o aveam, văzându-l aşa cum era. Când vorbea, îmi dădea impresia de a fi ceea ce spunea. Vorbea despre calm, despre seninătate, despre încredere, şi era bulversant. Aveam în faţa mea un om senin, calm şi încrezător. Acest om era expresia însăşi a ceea ce desemnăm prin cuvântul hara. După colocviu, el m-a invitat să-l vizitez în Pădurea neagră. M-am dus acolo şi întâlnirea a fost atât de bulversantă încât am lăsat tot ceea ce făceam în Belgia, cabinetul meu de kino, prietenii, familia…

Paul Tournier - Invizibilul al Treilea. Transcendenţa ca experienţă

Paul Tounier (1898-1986)

Am tradus zilele acestea un eseu, mai bine zis o mărturie din propria experientă de practică a medicinei, scris în 1966 de medicul Paul Tournier, fondatorul medicinei persoanei

Despre autor pe Wikipedia.ro aici.

Este autorul cărţii inspirate Medicine de la personne, publicată în 1940, şi apoi a multor altora care arată evoluţia gândirii sale de-a lungul timpului.
Existã multi bolnavi pentru care medicamentele si regimurile nu sunt decât un paleativ pentru cã rãul(boala) care îi locuieste este mai profund si, adesea, pacientul nu îi permite medicului sã îi analizeze motivele reale ale acestui rãu(boalã). Este vorba, în general de o dereglare mai profundã, în general impenetrabilã, pe care numai un examen de constiintã o poate decela. Aceste simptome, dr. Paul Tounier le numeste "probleme de Viatã". (de pe coperta spate a cartii).Un must-read. Eu am descărcat-o de aici:
http://www.paultournier.org/autre/Medecine_de_La_Personne.pdf

Textul originar: Der Unsichtbare Dritte,

din volumul TRANSZENDENZ ALS ERFAHRUNG. BEITRAG UND WIDERHALL

O.W. BARTH Verlag, 1966,

volum omagial cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă de către K.G. Durckheim

Compatriotul meu, HEMI-FREDERIC AMIEL, notează în jurnalul său din 26 octombrie 1875: "Orice origine este un mister. Principiul oricărei vieţi individuale sau colective este un mister, adică ceva iraţional, inexplicabil şi indefinibil. Conceput pentru final: fiecare individualitate este o enigmă insolvabilă si nici un început nu poate fi explicat. Deşi tot ceea ce a devenit poate fi explicat retrospectiv, originea însă a ceea ce este el nu a devenit. Ea reprezintă întotdeauna un Fiat Lux, miracolul original, creaţia, căci ea nu este rezultatul a nimic altceva, ea doar ţâşneşte pur şi simplu printre lucrurile pre-existente, care îi oferă un ‘mediu’, o ocazie, o ambianţă, dar care asistă la apariţia ei fără să înţeleagă de unde a venit.”

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp (două fragmente traduse)

Am tradus zilele acestea, din 2019 deja, două fragmente din această carte rară despre LeibTerapie:

Prefaţa cărţii este deja tradusă aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2014/10/wolfram-helke-atinge-sufletul-prin-corp.html

Paginile recent traduse sunt postate aici:  http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Wolfram_Helke_A_atinge_sufletul_prin_corp.htm

Frica si angoasa

Frica pare limitată în timp, ea durează atât timp cât se menţine situaţia generatoare de frică.Angoasa nu este declanşată de o cauză concretă, ea se naşte dintr-o situaţie incomprehensibilă.Angoasa poate să devină o schemă de comportament cronic (şi nevrotic).
...
Cu cât inteligenţa domină mai mult viaţa omului, cu atât se adânceşte sciziunea dintre trăirea corporală şi psihică, de o parte, şi intelectuală, de cealaltă parte. Dacă omul începe să acorde mai multă încredere inteligenţei sale decât instinctelor sale fizice, el trăieşte o sciziune neliniştitoare. Cât timp controlul mental funcţionează şi garantează succesul, ordinea pare să domnească.

Spiritualitatea în cotidian - conştiinţa trăită
Ce înseamnă un exercitium ad integrum? Traducerea dă o „activitate intactă”, un pur exerciţiu, o activitate pe care nimic nu o perturbă. Este o activitate pe care nu o traversează nici un gând, o activitate absolut regulată, exclusiv centrată pe subiectul muncii. Ea cere calm şi vigilenţă. Când mănânc, când spăl farfuriile, grădinăresc, sau aranjez apartamentul, eu pot fi conştient la fiecare clipă de gestul meu, de pauzele mele, de ritmul meu. Spălând geamurile, simt cârpa umedă din mâna mea, rezistenţa geamului, găsesc plăcere în mişcarea corpului meu şi în limpezimea geamului.

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp. LeibTerapia după K.G. Durckheim

Vã doresc un an 2019 de Progres!

La multi ani! 

Progresul nu este ceea ce comunul gândeşte, şi din cauza căruia se irită nevãzându-l niciodată venind.

Progresul nu este numaidecât bunătatea,

nici bunăstarea, nici pacea.

Nu este odihna.

Nu este nici măcar de-a dreptul virtutea. 

Esenţialmente, Progresul este o Forţă, cea mai periculoasă dintre Forţe.

El este Conştiinţa a tot ceea ce este şi a tot ceea ce se poate. 

Chiar dacă trebuie să provocăm toate indignările şi să lovim în toate prejudecăţile, trebuie să o spunem, pentru că acesta este adevărul: 

A fi mai mult înseamnă mai întâi a şti mai mult.

Pierre Teilhard de Chardin – L’ avenir de l’homme, Editions du Seuil, 1959, pag. 30

Dominique Durand - Meditaţi? Nu încetaţi niciodată antrenamentul

Sursa foto: www.zazenbear.com

Este partea a doua a scrisorii periodice - octombrie 2018 - de la Centrul Durckheim din Franţa. 

Autoarea scrisorii: Dominique Durand, fondatoare a Asociaţiei INSTANT din Grenoble, asociatie dedicată meditaţiei pe calea trasată de K.G. Durckheim.

Site: https://associationinstant.wixsite.com

Dacă există ceva foarte dificil de tradus în cuvinte, aceasta este consideraţia specifică acordată realului, situaţiei prezente, fără cel mai mic artificiu, fără cel mai mic ecart, fără cea mai mică afectare. De fiecare dată, atitudinea exprimă întocmai ceea ce nu mai este o atitudine.

Jacques Castermane - Scrisoarea periodică a Centrului Durckheim - octombrie 2018

Scrisoare trimestrială de încurajare la o practică cotidiană a meditaţiei atenţiei depline. 

Dacă mi-ar fi dat să înţeleg!

Această exclamaţie defineşte mentalitatea omului occidental.
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg pentru ce trebuie exersată imobilitatea absolută pe timpul zazenului?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg diferenţa dintre ceea ce Dürckheim numeşte „corpul pe care îl avem” şi ceea ce el numeşte „corpul care suntem”?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg rostul acestui mers lent (Kin Hin) între două perioade de zazen(meditaţie)?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg la ce bun să practic zazenul, atunci aş putea să încep să practic!