Jacques Castermane – Scrisoarea periodică a Centrului Dürckheim, Franţa – august 2018

Jacques Castermane

Fidelitatea faţă de exerciţiul numit zazen

Eu nu practic zazenul de cincizeci de ani pentru a învinge insomnia. Fidelitatea faţă de exerciţiu mă repune în contact cu un simptom al stării de sănătate fundamentală a fiinţei umane, liniştea interioară; când avem drept punct de sprijin în existenţă liniştea interioară, nu (mai) suferim de insomnie.

Eu nu practic zazenul pentru a-mi asuma stresul din mediul meu familial sau profesional. Fidelitatea faţă de exerciţiu deschide spre ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură a fiinţei umane, domeniul calmului interior. Când, în cotidian, avem ca punct de sprijin calmul interior putem îmbrăţişa majoritatea situaţiilor care se prezintă fără a ne stresa. Şi dacă – întrucât suntem fiinţe umane – ni se întâmplă să recădem în agitaţie, nerăbdare, iritabilitate, fidelitatea faţă de exerciţiu ne ajută să regăsim fără întârziere seninătatea momentan pierdută.

Eu nu practic zazenul pentru a fi mai performant, mai eficient. Fidelitatea faţă de exerciţiu îl eliberează pe omul care, în faţa acţiunii pe care trebuie să o întreprindă, este îngrijorat, anxios, pentru că este animat de dorinţa de a reuşi cu orice preţ la care se asociază teama de eşec. Fidelitatea faţă de exerciţiu mă învaţă să fac bine ceea ce am de făcut cu sentimentul de a avea infinit de mult timp interior făcând-o.

Erich Neumann - Psihologia abisală şi noua etică - recomandare de carte

Recomandare de carte bună pentru cititorii de Durckheim... legat de subiectul Umbrei.

O carte profundă şi foarte clară despre un subiect atât de "nebulos" şi totuşi de neocolit pentru cei care vor să devină oameni liberi, independenţi, nesabotaţi de umbra din subteranul fiinţei.

Editura NEMIRA, 2018, colecţia PHILEMON, trad. din germană Anca Bodogae

Detalii carte pe ELEFANT unde se găseşte la un preţ foarte bun (-40%) aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/psihologie-pedagogie/teorie-generala/psihologia-abisala-1286944.html

O carte fundamentală care explică foarte clar - printre multe altele - cum se naşte umbra în paralel cu conturarea "personei" ca urmare a adaptării omului la idealul etic, ideal etic care depinde de instanţa colectivă şi de o anumită epocă, ş.a.m.d Umbra care conţine şi individualitatea noastră respinsă în această adaptare la valorile colectivului. 

De ce vechea etică  - care a avut rolul ei în evoluţia conştiinţei - trebuie înlocuită cu o "nouă etică", etica individuării. Această nouă etică trebuie să ia în calcul şi partea respinsă, latura de umbră. Prin recunoaştere şi integrare pozitivă, conştientă.

Toate acestea nefiind posibile decât la un nivel moral mai profund de viaţă decât cel avut în vedere de vechea etică.

Pentru a vă face o idee despre conţinutul cărţii puteţi citi Prefaţa, introducerea si cuprinsul cărţii aici:

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Erich_Neumann-Psihologia%20abisala-si-noua-etica.htm

O actualizare a paginii de "cărţi în pregătire"

Am pus la zi azi, 6 iunie 2018, pagina respectivă - actualizată ultima dată în iulie 2017 - cu ultimele trei traduceri în româneşte făcute între timp aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2017/04/carti-in-pregatire-o-postare-care-nu.html

Mai mult pentru a-mi face ordine în acest domeniu şi a putea trece la altceva.

Dar şi ca informaţie pentru eventualii cititori interesaţi de cărţile lui KGD.

Cel mai bine ar fi să fie interesată şi o editură... K.G. Durckheim nu mai este un necunoscut pentru cititorii din România. Dacă tot se publică atâtea cărţi de spiritualitate... nu ar fi cazul să se publice şi un autor de spiritualitate autentică?

Care are în vedere rădăcina problemei din om?... A cărui antropologie are la bază trei piloni: mistica lui Meister Eckhart, practica Zen şi psihologia profunzimilor. Si care a importat din înţelepciunea Orientului o tehnică si filosofia ei, pe care a integrat-o într-o cale spirituală originală de interes nu numai pentru omul din Occident, ci, în egală măsură, şi pentru cel din Orient...

 Ceea ce are în vedere KGD este Persoana... ceea ce înseamnă mai mult decât  rămânerea în Marele Tot.

Jacques Castermane - Meditaţia şi ştiinţa (newsletter)

CENTRE DÜRCKHEIM
Meditaţia şi ştiinţa

1980 – Filip are şase ani. Tocmai se întoarce de la şcoală.
„Ce aţi făcut astăzi?”
„Am rupt o floare în bucăţi. Şi învăţătorul a explicat: rădăcina, tija, petalele şi încă ceva. Dar, ştii, papa, el n-a spus nimic despre… floare!”

1920 -  Graf Dürckheim urmează un seminar la universitatea din Kiel. Conferenţiarul  afirmă cu un ton profesoral că „nota ‘do’ este 256 oscilaţii pe secundă”.
Dürckheim se grăbeşte să-i răspundă că verbul este este fără îndoială abuziv aici: „Nu se poate afirma astfel o asemenea echivalenţă; acest 256 vibraţii pe secundă nu reprezintă după părerea mea decât realitatea fizică a notei emise. Dar în calitate de fiinţă umană eu percep sunete şi nu unde!”
La întoarcerea din Japonia, după 10 ani de practică a exerciţiilor propuse în lumea zenului, printre care şi meditaţia numită zazen, Dürckheim va mai discerne şi aceste  două abordări ale realului: experimentarea ştiinţifică obiectivă şi experienţa interioară, trăirea interioară subiectivă.

2018 – Pe parcursul recentului reportaj, de pe canalul 5, „Meditaţia: o revoluţie a creierului!”[1] se vede clar că măsurile cantitative, pe care le permit scanerul, IRM (RMN)-ul, electroencefalograma nu încetează să joace rolul prim în interesul purtat meditaţiei. A fost vorba mult, în această anchetă foarte serioasă, despre creier şi despre telomeri.
Telomerii? Extremitatea unui cromozom „a cărui degradare ar fi cauza multor patologii” [Elizabeth Blackbum, biolog molecular australo-americană (premiul Nobel pt. medicină 2009) şi Elissa Epel, psihiatru la universitatea din California].
 Păcat că această anchetă nu propune concluziile lor: „Noi nu suntem numai produsul genelor noastre; sentimentele noastre, emoţiile noastre modelează în permanenţă expresia acestor gene. Mai mult, noi avem astăzi certitudinea că nimic nu este ireversibil. Ştiam deja că plasticitatea cerebrală era o realitate, acum ştim şi că celulele corpului reacţionează profund cu starea noastră de spirit. Şi mai ales, dacă suntem plini de stres, acest fapt poate fi transformat, modificat”.
Această descoperire uimitoare demonstrează legătura strânsă dintre emoţii şi ceea ce se petrece în interiorul celulei. Dar ceea ce este la fel de uimitor este faptul că fenomenul este reversibil! „Noi am constatat , de asemenea, că atunci când nivelul de stres diminuează, lungimea telomerilor sporeşte. Aspectul reversibil este valabil în ambele sensuri. Noi putem să ne „tratăm”, dar putem şi să ne „îmbolnăvim”, şi noi suntem cei care ţinem cârma oarecum.”[2]

Ţineţi cârma! Meditaţi!
Dar care formă de meditaţie?

De câţiva ani, meditaţia, numită modernă, ia loc în inima studiilor asupra corpului-obiect (Korper). De mai bine de 25 de secole, meditaţia, numită ancestrală, îl invită pe om să fie pe recepţia corpului său, să înceapă să-şi asculte corpul viu care este el (Leib).
Ştiinţa caută să afle în ce măsură meditaţia modernă ar putea să-l elibereze pe om de simptomele acestei maladii constituante: angoasa şi stările care o însoţesc (nelinişte latentă, frică subterană, stres, depresie, burn-out).
De la Budha încoace, persoana care meditează nu caută să învingă maladia, ci să nu continue să trăiască în ignoranţa stării sale de sănătate fundamentală: calmul interior, pacea sufletului.
Pe acest drum de vindecare care este practica meditaţiei, funcţia-martor nu este scanerul sau IRM-ul; funcţia –martor este ceea ce persoana care meditează simte şi resimte.

Nimic nu este ireversibil? Atunci… meditaţi!
Acordaţi atenţie… florii! Luaţi în considerare cu o atenţie plină de grijă… sunetele!
Luaţi în serios această calitate de a fi, calmul, care se prezintă prin … senzaţie şi simţire!

Jacques Castermane

Adresse postale:

Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande 

Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com

Programul centrului pe 2018 aici: http://www.centre-durckheim.com/v2/Programme2018d.pdf

---

[1] Anchetă de sănătate - Meditaţia: o revoluţie în creier, France 5, emisiune difuzată la data de 16.05.2018.

[2] Dr. E Blackbum , Dr. E. Epel, L’effet télomère, Guy Tredanile Editeur, 2017, 400 p. pagina

Astăzi, mulţi părinţi nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,
dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel 

 Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum. Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun: „Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei. Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul lui.”

Şi pe la 40 de ani… după ce copiii părăsesc căminul…

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,
dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel 

Pentru a reveni la iubire: iubirea vrea să spună că cei doi devin una. Este întotdeauna reconcilierea celor doi poli. Dar numai în măsura în care această relaţie este profundă, această uniune are ca sens ca fiecare din cei doi să iasă din uniune fiind un pic mai mult el însuşi şi să câştige în profunzime în Eul său esenţial. Dar dacă cei doi sunt „alipiţi”, atunci s-a terminat cu posibilitatea de dezvoltare. Trebuie întotdeauna ca prin uniune să regăsim un Eu mai profund. Eul se integrează cu celălalt, în această uniune justă care produce, ca să spunem aşa, o nouă personalitate. Graţie iubirii, fiinţa devine tot mai mult ea însăşi. Dar cunoaştem cupluri care sunt atât de „alipiţi” unul de celălalt, încât dezvoltarea lor, ca persoană, este în pericol. Iubirea trebuie să dea şansa fiecăruia să devină tot mai mult el însuşi. Într-un cuplu veritabil, celălalt contează, trebuie avut aceasta în vedere.

Dar într-o zi apare copilul, este un nou pol de atenţie…

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc.

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,

dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc. Există o mare iubire sau o mare pasiune. Şi se pleacă pe această bază. Ajunge aceasta pentru a face un mariaj fericit?

Se ştie că multe căsătorii nu merg bine şi că există o mulţime de probleme în interiorul lor. Mai întâi, ce înseamnă iubirea care precede mariajul? Foarte adesea, bărbatul se căsătoreşte cu anima sa, ceea ce pune o grămadă de probleme după aceea. Anima este o proiecţie pe care bărbatul o face din femininul de care are nevoie să fie în el însuşi şi pe care îl proiectează asupra unei femei. Atunci, el vede în femeie o imagine a femininului său, cel de care are el nevoie. Căci fiecare bărbat, şi invers fiecare femeie, are nevoie de feminin şi de masculin. Un bărbat foarte masculin are o nevoie de un feminin particular pentru a-şi completa fiinţa întreagă. Adesea, bărbatul care se căsătoreşte cu o femeie se căsătoreşte deci cu anima sa, dar îşi va da seama într-o bună zi că proiecţia sa nu corespunde cu realitatea pe care o are în faţă. Este o primă mare problemă.