Anne Laure Gannac - Ziua în care am decelerat (am redus viteza)

Anne Laure Gannac este jurnalistă, manager la revista Psychologies.

Asigură cronica culturală de la PLAY RTS (Radio Television Elveția). 

Autoare a:
Mère-fils, l’impossible séparation şi
Divorce, les enfants parlent aux parents (ed. Anne Carrière) 

La birou, şeful meu mă numeşte Lucky Luke şi nu este din cauza perechilor de cizme sau a centurilor mele mari.  Am încercat întotdeauna să scot sabia din teacă mai repede decât umbra mea, nu mă pot abţine, m-am născut grăbită. Când eram copil, îmi doream să fiu adult. Ca toţi copiii, desigur. Dar ceva mai mult, fără îndoială. La 2 ani, mă trezeam devreme pentru a-mi pregăti singură micul dejun, se povesteşte în familie: „Întotdeauna totul făcut mai repede, mai devreme decât toată lumea”. Cine ar prefera să i se spună că a făcut întotdeauna totul mai încet, mai târziu decât ceilalţi? 

Viteza vorbeşte despre precocitate, autonomie, apoi eficienţă, rentabilitate ... Îi uşurează pe părinţi, îi satisface pe angajatori, aranjează prieteni care nu trebuie să aştepte niciodată la întâlniri. Aşadar, nu fără o anumită doză de mândrie, recunosc că sunt de tipul rapid.  Pentru mine, a fi mai devreme este la timp şi a fi la timp înseamnă deja a fi în întârziere. 

Si o poză actuală cu mine...

în timp ce mă pregătesc să traduc textul indicat de Jacques Castermane, Ziua în care am început să decelerez.

Zâmbetele sunt imposibile... ştiţi deja povestea...

Jacques Castermane – Calea acţiunii / Ziua în care am redus viteza

Interesul omului occidental pentru „meditaţie” corespunde unui fapt nou: persoane, din ce în ce mai numeroase, presimt că, în adâncul lor, omul este ceea ce aspiră el să fie. Şi meditaţia ar putea fi acel exerciţiu care pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează împlinirea adevăratei noastre naturi de fiinţă umană.

O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate, HARA centrul vital al omului

O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate, HARA centrul vital al omului, de Editura HERALD poate fi vizionată pe pagina de Facebook a Editurii HERALD.

Cu precizarea că abundă în imperfecţiuni din partea mea. :)
Credeam cã nici nu îndrăznesc să o vizionez…
Ei bine, mi-am făcut curaj şi am vizionat-o... "la rece"... cu obiectivitate.

Si... îmi venea sã plâng... sã cer sã fie stearsã... Dar nu puteam, cã acolo e si munca plinã de rãbdare a domnului Sorin Lucaci (până mi-am pus la punct condiţiile tehnice) si a echipei de la Herald.

Nu atât din cauza "perlelor de exprimare", la care voi reveni. Dar înregistrarea nu mã redã în modul meu natural de a fi - mai multe lucruri concurã la acest "dezastru" :): camera video frontalã a telefonului nu foarte performantã, ochelarii de sticlã cu care lucrez doar la computer care îmi dau un aer si mai sever :), plus cã ascund ochii si expresia lor, situarea telefonului undeva prea sus, lipsa totalã a experientei de a mã adresa unui public, si bineinteles emotiile, mai ales la început.

Una din "perlele mele de exprimare" este cea care se referă la modul de a fi şi de asculta „recules în sine” al japonezilor. Expresia pe care am folosit-o eu „se retrag în spate”, adică „în culise” mă gândeam eu, în culisele lor, în sinea lor adică.
Explicaţia este că eu, vorbind extrem de puţin, gândesc în imagini vizuale. Pe care apoi trebuie sã le traduc în cuvinte.

Nu e de mirare că la încercarea mea aberantă de a-l defini pe Dumnezeu…"mai ştiinţific" a picat internetul… în mijlocul înregistrării…

Dar dincolo de mulţimea de „perle de stângăcie” cred că au reuşit să treacă şi să rămână şi câteva precizări bune, esenţiale.

Dacã oamneii ar sti ce importantã este Hara si practicarea ei... Este un EXERCITIU care - practicat constant si sistematic - favorizează ieşirea de sub predominanta Eului si înrãdãcinarea în profunzimea din noi, în fiinta noastrã esentialã, adicã în FIINTÃ, în FIINTA care tine în viatã tot ceea ce existã.
Cel care are Hara se simte sustinut de FIINTÃ orice i-ar aduce viata.

Acea "detaşare" de care se tot vorbeşte (inclusiv Meister Eckhart) - şi care ne sună a răceală şi indiferenţă - este de fapt, în acest caz, realizată de la sine, pentru că este consecinţa acestei înrădăcinări în Fiinţă. Suntem detaşaţi pentru că suntem ancoraţi Altundeva decât în Eu, Altundeva acolo ne avem originea cu toţii. Şi, în acest caz, nu mai înseamnă răceală, indiferenţă, deşi, la o privire superficială, poate să pară răceală.

Referitor la lamentaţiile mele: sper sã mai am ocazia sã apar cândva si într-un mod mai natural şi în alte conditţii tehnice în lumea virtualã... să nu rămân în istorie doar cu acest "dezastru" de debut.

A cãdea de 7 ori si a te ridica de 8 ori aceasta este CALEA... iată un exemplu!

Adevãrul este cã am oroare de fãcut pozã. De o viatã. Când mã aflu în fata aparatului foto mã crispez de revoltã cã trebuie sã fiu altfel decum sunt, sã dau bine în pozã (iată un aspect el Umbrei mele încă neintegrat). Nici acum nu pot să zâmbesc la comandă. Nimeni nu s-a interesat de ce era tristã fetita aceea care nu putea sã zâmbeascã la fotograf, de ce era revoltată că trebuie să zâmbească când ei nu îi venea să zâmbească! Asa a rãmas si în poza de familie... singura "ciudată" :)... într-o familie de oameni "normali" :)...

Ce mă bucură însă este numărul crescând de aprecieri la adresa cărţii în sine, Hara.Centrul vital al omului de pe pagina de Facebook a editurii.

Cu aceste atentionãri puteti viziona înregistrarea AICI:  https://www.facebook.com/edituraherald.ro/

Se pare că linkul exact de mai jos nu merge.

https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/683253538922221/

Dar înregistrarea se află si pe canalul de youtube al Editurii HERALD.

Poza înregistrării video este aceasta:

Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul de individuare

 Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul de individuare, atât prin CLARIFICAREA mentală pe care o favorizează cât şi prin ACCESUL la RESURSELE originale datorită înrădăcinării în Fiinţă.

Lucrările lui Jung şi Neumann au „îmbogăţit considerabil” - spune Dürckheim - lucrarea mea din anii şaizeci şi şaptezeci. Teoria lor despre Selbst (Sine) corespunde conceptului meu de Wesen (Fiinţă esenţială). Jung înţelege „adevăratul sine” ca integrarea sinelui în sânul Welt-Ich (eul existenţial). Această integrare priveşte persoana la propriu, adică omul devenit transparent fiinţei lui în „eul său existenţial”- să ne amintim rădăcina latinăpersonare. Doctrina jungiană a integrării Wesen în sânul Welt-Ich constituie şi astăzi fundamentul  teoretic al conceptului de „cale iniţiatică”, aşa cum îl predăm noi de mai multe decenii în centrul nostru din Pădurea Neagră. Pentru a avansa pe acest drum, trebuie să ajungem să învingem forţele umbrei care se opun pe calea spre adevăratul sine. Este vorba mai puţin de a suprima suferinţa, cât de a trăi acel „mori şi renaşti” pe care îl favorizează terapeutul: fără această fază, procesul de realizare de sine (individuaţia în sens jungian) nu poate să pătrundă. […]  Spre deosebire de şcoala jungiană – spune Maria Hippius – la noi tot procesul de realizare de sine, de la început până la sfârşit, se operează prin intermediul exerciţiului: lucrarea corporală a „corpului care suntem” iluminează (clarifică) transformarea de sine.

Citat din cartea biografică Karlfried Graf Durckheim. O viaţă sub semnul transformării, scrisă de Gerhard Wehr, în Prefaţa cărţii Hara, de aici:https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2013/10/biografie-karlfried-graf-durckheim.html

Hara centrul vital al omului - o nouă ediţie - la precomandă

Arată aşa:

Detalii aici:

https://www.edituraherald.ro/carti/hara-centrul-vital-al-omului-437-detail#.XvDB79R97UI 

De pe coperta a IV-a a ediţiei germane din 2005:
O carte creată pentru a deveni o carte de viaţă esenţială. (Frankfurter Allgemeine Zeitung).
Karlfried Graf Durckheim, cel care, ca nici un alt european, a unit în gândirea sa, într-o sinteză creatoare, vechea înţelepciune a Orientului şi a Occidentului, ne prezintă în această carte, într-un mod magistral,exerciţiul fundamental al practicii meditative orientale cu numeroase exemple şi indicaţii practice precise.
De pe coperta a IV-a a traducerii în franceză:Hara nu este numai o teorie doctrinală. Ea este învăţătura unei practici în slujba esenţialului.Practica Harei ajută deopotrivă la gestionarea vieţii în această lume şi la înaintarea pe CALE. Este vorba de CALEA  care îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale eterne şi care îl pregăteşte să-şi realizeze destinul său primordial, adică revelarea FIINŢEI în existenţă.

Hara, centrul vital al omului - o nouă ediţie în curând

O veste bună aflată "pe surse":) : 

Se va reedita cartea Hara, centrul vital al omului de K.G. Durckheim