vineri, 28 februarie 2020

Epifania FIINTEI în fiind şi obstacolul inconturnabil de traversat al Umbrei


Epifania FIINTEI în fiind este tema fundamentală a vietii umane,
este "marea experienţă" prin care percepem
participarea noastră la FIINTÃ,
experienţă care străpunge eul nostru mundan,
prin carapacea sinelui şi a vieţii,
si de aceea ea este "pivotul" si turnanta întregii noastre existente.

K.G. Durckheim - Sous le signe de la Grande Expérience
Umbra reprezintă ansamblul forţelor, al puterilor care blochează calea. 
În umbră se găseşte tot ceea ce este între sine şi adevăratul sine.
Orice idealism care încearcă să surmonteze aceste obstacole
fără a trece prin duce la ceva fals.
Omul care neagă umbra se identifică cu o imagine pe care ar vrea
s-o realizeze sau care pretinde a fi.
Dar, în realitate, acolo este vorba de o dorinţă foarte pioasă, negreşit, însă foarte departe de o realizare.
K.G. Durckheim – CENTRUL FIINTEI, Editura HERALD, pag. 119

Orice tentativă care vizează realizarea proiecţiei unei personalităţi idealizate, fără o decantare a inconştientului şi fără un contact cu Fiinţa esenţială este condamnată la eşec. Pentru că numai la acest contact învaţă omul să simtă şi să discearnă ceea ce este autentic şi constituie premisele unei realizări personale esenţialmente adevărate. Numai făcând experienţa Fiinţei lui, şi nu altfel, omul se va simţi „mişcat” de către FIINŢĂ şi deschis dezvoltării „formei” corespunzătoare Fiinţei lui esenţiale care îl eliberează de orice formă de adaptare.

Karlfried Graf Durckheim – Calea interioară. Cotidianul ca exerciţiu, Editura HERALD, pag. 42


duminică, 23 februarie 2020

O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială evitând umbra va eşua la jumătatea drumului


Umbra
Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi întreprinderilor impersonale.
Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de aceasta.
Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială evitând umbra va eşua la jumătatea drumului.
NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI.
K.G. Dürckheim -  Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71

sâmbătă, 8 februarie 2020

Jacques Castermane - Zazen ca exerciţiu de metamorfoză


Adevărata noastră natură este insesizabilă prin gândire.
Ceea ce nu înseamnă că natura noastră esenţială, propria noastră esenţă este incognoscibilă.
Organul cunoaşterii este corpul-viu în globalitatea şi în unitatea sa. (Corpul-viu, 
Leib în germană).

luni, 3 februarie 2020

Ceva foarte important pentru cei care cred cã meditatia este suficientã...


(Aşa cum credeam şi eu vreme de câţiva ani buni până ce m-am izbit de probleme "imposibile" -  a se înţelege întâlnirea cu propria Umbră, cât şi cu cea a altora - care reclamau perceperea nemistificată a realităţii şi impuneau... acţiune fermă, o necesară "stricare" temporară a liniştii. Nota mea, V.J)
Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.
Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.
Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.
Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu. 

KG Durckheim - Exerciţii iniţiatice asupra corpului pag. 60-61