Se afișează postările cu eticheta newsletter. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta newsletter. Afișați toate postările

duminică, 16 martie 2025

Joël PAUL - Zazen, un gest natural (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM; France
O cale de încurajare pas cu pas pentru practica zilnică
Scrisoarea nr. 12 - martie 2025

Zazen, un gest natural


(Un mesaj care începe cu un gest de a face cu ochiul... explicația imediat...)
În scrisoarea sa din februarie, Jacques Castermane și-a amintit că a început să practice zazen în 1967. 1967, anul nașterii mele; câteva luni mai târziu, și eu exersam așezarea, mânat de forțele și legile corpului viu; stând așezat într-un gest perfect just, just pentru că este firesc. Cine nu a fost surprins de vitalitatea așezării unui bebeluș!
Ancorat în bazin, stabil, vertical, deschis... flexibil din cap până în picioare fără artificii (fără pernă, fără mușchi, fără voință, fără intenție). Așadar, în 1967, 1968... eu stăteam așezat în mod natural, în zazen, ca toți copiii din lume când stau așezați pentru prima dată, răspunzând astfel unei intenții a vieții.

În timp ce Jacques mărturisește că atunci când a descoperit zazen în 1967, la fel ca toată lumea care făcea primii pași pe Calea Zen, el căuta cum să construiască această postură numită zazen. Postură! Un termen capcană care ne împiedică să ne dăm seama că înainte de a avea o dimensiune culturală și cultuală (religioasă), zazen este un gest natural, o acțiune naturală.

joi, 6 februarie 2025

Jacques Castermane - Fiecare formă vie este un mister (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
 
Scrisoare de încurajare la practica zazen
Lettre N°126 — Février 2025


Fiecare formă vie este un mister

Fiecare formă vie este un mister. Când te uiți la o floare, nu vezi o formă definitivă, ci o formă în devenire. Acest trandafir care iese dintr-un bulb subteran va trece prin trei faze esentiale: stadiul de boboc, cel al florii inflorite pentru a deveni apoi floarea care se ofilește.  

În japoneză, Ikebana înseamnă floare vie și indică, de asemenea, exercițiul compoziției florale, arta buchetului. Și în această zonă, cultivarea crizantemei este considerată o artă tradițională. 

Spre deosebire de simbolismul macabru pe care îl are această floare în majoritatea țărilor europene, cultivarea crizantemei în Japonia a fost considerată de câteva secole ca o adevărată filozofie de viață. 

Când a fost în Japonia, (1937-1947), Graf Dürckheim a vizitat o expoziție centrată pe această floare care este și emblema familiei imperiale.
În timpul acestei vizite, el îl întreabă pe maestrul grădinar: „Poți să-mi spui dacă în timpul creșterii acestei flori există un moment anume care este mai important pentru tine decât altul?” Maestrul gradinar pare foarte jenat de această intrebare și spune că nu o intelege. Graf Dürckheim admite că i se pare că acesta este momentul în care această floare este înflorită. Meșterul grădinar, înțelegând atunci sensul întrebării sale, i-a spus: „Pentru noi, japonezii, nu există moment în creșterea unei flori care să fie mai important decât altul, pentru că viața acestei flori este o cale de transformare care merge de la naștere până la moarte”.

Greșeala făcută de mulți occidentali care spun că sunt interesați de Zen este că
își imaginează că ar trebui ca, prin exerciții, să realizeze, să atingă și să se mențină o stare de a fi care să fie la același nivel cu frumusețea florii înflorite! Într-un fel, să fii infinit de bun, infinit de just, infinit de perfect! Sau a menține o stare de a fi senin, încrezător, plăcut, în toate împrejurările.
Scopul Zen este de a ne reorienta către adevărata noastră ființă, pe care Graf Dürckheim o numește ființa noastră esențială: „A fi în armonie cu Ființa nu înseamnă a fi într-o stare de perfecțiune. Dorința de a atinge perfecțiunea este o greșeală pe care o persoană nu trebuie să o facă pe parcurs. Adevărul nostru este adesea destul de mizerabil, în raport cu idealul nostru. A fi conectat la adevărata noastră natură nu înseamnă că realizăm perfect „ce ce ar trebui să fie un om", ci să avem puterea de a ne vedea pe noi înșine în adevărul nostru de moment.
Trezirea la ființa noastră esențială nu se manifestă atunci când trecem dincolo de nivelul uman, 
ci tocmai acolo unde ne recunoaștem slăbiciunea. "(Centrul ființei - carte tradusă și în românește, dar epuizată demult).

​​O ultimă etapă... îmbătrânirea.
Floarea ofilită este scoasă din buchetul care v-a fost oferit sau este smulsă din grădina voastră. Fără îndoială pentru că ea ne confruntă cu inacceptabilul: moartea.
Bobocul de trandafir, trandafirul înflorit, trandafirul ofilit sunt
impregnări fizice (corporele) a ceea ce face ca ceea ce trăiește să...trăiască (esența)!
Pe Calea care este Zenul, omul aflat pe cale, când îmbătrânește, învață să abandoneze orice formă realizatăceea ce îi permite să învețe să - admită - o nouă formă. De aceea îmbătrânirea ar trebui să fie înțeleasă ca o șansă de maturizare(coacere). A te strădui mereu să stabilizezi ceea ce este dobândit este una din cauzele anxietăţii persoanelor în vârstă

A îmbătrâni (a se maturiza) înseamnă a accepta slăbirea forțelor care țin de domeniul lui a face și sunt dezvoltate de către Eu. Corpul, atașat poate de un baston, corpul care acum se mișcă încet, devine un câmp de experiență a infezabilului.
Experiența unei forțe care nu poate fi cuantificată de un dinamometru; o forţă care este resimțită ca o calitate a fiinţei. Impregnare corporală a unei plenitudini interioare, a unei ordini interioare, pace interioară, forța non-voirii.
Nu mi-am putut imagina, când în 1967 am practicat pentru prima dată zazen, că acest exercițiu mă va conduce să nu mai consider agitația ca opusul calmului și
să fac experiența că agitația exclude calmul, marele calm prezent în adâncul
fiecărei ființe umane.

Jacques Castermane

CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr

sâmbătă, 1 februarie 2025

Dominique Durand - ”Pentru că e timpul!” (newsletter)

Scrisoarea nr. 51 decembrie 2024

Dominique Durand

17 dec 2024( 3 minute de citit)

Ultima actualizare: 21 decembrie 2024







Pentru ca e timpul...


Un anumit mod de a fi așezați ne predispune la un anumit mod de a acționa. Nu că putem da un sens, o semnificație acțiunii, ci că învățăm să o lăsăm să se înrădăcineze în liniște, imobilitate (adică absența reactivității impulsive) și verticalitatea unei posturi ferme și determinate. Acțiunea este ancorată în corp, evitând astfel orice dedublare(despicare) și, de asemenea, orice auto-indulgență.

Dominique Durand - De la forma justă la relația justă (newsletter)

Scrisoarea nr. 50 septembrie 2024


Nu am avut timp să o traduc la momentul apariției, dar am păstrat-o undeva pe ecran ca datorie obligatorie. Apreciez această voce a lui Dominique Durand, care are la bază tot învățătura lui K.G. Durckheim, este o voce proaspătă, actuală, cumva mai expresivă decât limbajul strict tehnic al învățăturii lui Durckheim.

 

 Dominique Durand - De la forma justă la relația justă 



Contextul global, politic și climatic ne forțează atașamentul față de puncte de vedere, de o ordine fixă​​a valorilor, de o poziție imuabilă față de viață. Acest mod întărit de a fi în lume, spune Dürckheim, este înrădăcinat într-o postură, o încordare a corpului de care nu suntem conștienți și care întreține fixarea conținutului gândurilor noastre.
Calea ne încurajează să demantelăm aceste atitudini învățând să le percepem și să le luăm în considerare din moment ce ele ne-au permis adesea să ne structurăm și să ne menținem atunci când contextul era șubred.

duminică, 5 ianuarie 2025

Joël PAUL- Practica de-devenirii (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM (France)
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°11 - Ianuarie 2025

 


Practica „de-devenirii”


Recent, în timpul unei ieșiri la munte, m-am trezit față în față cu acest copac și nu m-am putut împiedica să mă opresc. Este surprinzător, mă plimb de o oră într-o pădure autumnală, printre copaci pe deplin vii, și tocmai acesta îmi oprește înaintarea!
Această formă maiestuoasă întâlnită la curbura unei poteci mă întreabă, pare să-mi spună:
Unde ești, în capacitatea ta de a da drumul (
lâcher prise - a renunța, a da drumul, a lăsa liber lucrurile să se întâmple)?”

Pentru că, dacă aș fi pregătit cu atenție un itinerar, aș fi definit un orar, aș fi studiat ce voi vedea în călătoria mea, această întâlnire și ceea ce a generat ea mă ia prin surprindere, îmi perturbă planurile, pune sub semnul întrebării ceea ce era planificat, iar în același timp mă deschide către un alt mod de a fi.

duminică, 10 noiembrie 2024

Joël PAUL - Faceți totul puțin mai lent (newsletter)

Înflorirea (împlinirea) ființei umane poate fi găsită atunci in activitățile cele mai banale, iar eliberarea deprinderii de a fi (savoir-etre) se descoperă chiar in inima constrângerii existențiale; aceasta este calea Zen. 

CENTRUL DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°10 - Noiembrie 2024
Faceți totul puțin mai lent


În scrisoarea sa din octombrie, Jacques ne invită să nu despărțim în viața de zi cu zi „acțiunea,

legată de intențiile ființei, și activitatea, orientată către un scop extern” sau chiar
„infezabilul și acțiunea”. Pentru a nu te lăsa purtat de activismul zilnic, un indiciu este prețios în Zen: fă totul puțin mai încet.
Indicație dată de KG Dürckheim lui Jacques la sfârșitul uneia dintre primele lor întâlniri:
„dacă vrei să pătrunzi în lumea Zen, te invit, în zilele ce vor urma, să faci totul puțin
mai încet”. Nu scapă nimănui că moda actuală este pentru performanță, viteză și eficiență, indiferent de activitate.
A face totul puțin mai încet, înainte de a deveni un act sacru, este o experiență de învățare!

sâmbătă, 5 octombrie 2024

Jacques Castermane - Practicarea Căii în viața de zi cu zi? - newsletter

Jacques Castermane este fost student si discipol al lui K.G. Durckheim din 1967, urmând învătăturile sale până la moartea acestuia în 1988. În acelasi timp, el a practicat, asistat de maestri japonezi, aikido, karate, ceremonia ceaiului, tirul cu arcul. În 1981 Dürckheim a inaugurat centrul care îi poartă numele în Drôme, Franța. Centrul este condus până în zilele noastre de Jacques Castermane, care îsi propune să asigure transmiterea Căii trasate de Bătrânul Înțelept din Pădurea Neagră.

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°124 — Octombrie 2024

Practicarea Căii în viața de zi cu zi?

Când practici zazen, corpul ia forma calmului” (Hirano Rôshi)
Aceasta nu este o dogmă. Este la latitudinea fiecăruia să verifice dacă este adevărat. Cum anume? Nu văd decât un singur mod: prin practicarea cu fidelitate a zazen-ului.
O practică care a fost descrisă în scrisorile D'instant en instant  anterioare.
Dacă vi se întâmplă, în timpul acestui exercițiu pe care îl facem la un moment al zilei în timp ce suntem departe de obligațiile cotidiene, dacă se întâmplă să vă simțiți locuiți de acest calm care nu este opusul agitației ci absența agitației, o întrebare se impune: poate acest calm interior să se reverse în viața mea de zi cu zi?

luni, 16 septembrie 2024

Părintele Francis Dekeyser - Newsletter de la Bethanie, France ( Lettre nr. 214)


Părintele Francis Dekeyser
Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.


Christ en majesté, St Sernin, Toulouse XIe siècle
Christ en majesté, St Sernin, Toulouse XIe siècle
 

 

Dragi prieteni,

 

Descoperiți un alt mod de a fi în viața noastră de zi cu zi... realizați că fiecare moment din această viață care suntem noi este cel mai bun moment pentru a merge mai departe pe calea bucuriei... de a fi.

Într-o lume hiper-raționalizată, omul trăiește doar în capul lui, rupt de realitatea profundă a corpului, exilat în zgomotul mental, un zgomot care seamănă cu cel făcut de „maimuțele bete” cum spun unii maeștri zen! Suntem despărțiți de rădăcinile noastre vitale, devenind adesea idolatri ai unui „corp minciună” care ne servește drept limbaj pentru a ascunde suferința noastră profundă de noi înșine și de ceilalți.

Omul este un întreg inseparabil. Tot ceea ce se întâmplă în spațiul psihic și spiritual al omului se exprimă în același timp în corpul său. A fi centrat interior înseamnă și a fi centrat în mod fizic. Centrul corpului este însă obiectiv și ușor de identificat, este situat la exact patru degete sub ombilic, la nivelul a ceea ce japonezii numesc „hara”, și care conține noțiunea de „centru vital. »

duminică, 8 septembrie 2024

Joël PAUL - Despre buna folosire a conștienței (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea nr. 9 - Septembrie 2024


Importanța acordată harei reprezintă relația originară a omului cu puterile Marii Vieți. Această conștiință este legătura neîntreruptă încă cu natura. Hara este un cadou originar făcut omului. Pe această cale care este Zenul, avem datoria să ne conectăm, în mod conștient de data aceasta, la forțele Marii Vieți; avem datoria să ne recucerim adevăratul centru.” K.G.Dürckheim

Aceste câteva cuvinte – în mod conștient de data aceasta – au toată importanța lor; fiinţa umană cunoaşte deja acest mod de a fi. Așa ne-am început existența, scăldați în inconștiența soartei noastre, fără voință sau mental, purtați de o conștiință vitală, primară, corporală și senzorială. Deci, conștiență sau inconștiență?

marți, 6 august 2024

Jacques Castermane - Fiecare ființă umană este tensionată între două realități (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
 Lettre d'encouragement à la pratique de zazen
Scrisoarea N°123 — Iulie 2024
Fiecare ființă umană este tensionată între două realități
Omul este tensionat între două realități: realitatea sa existențială în cursul căreia se
simte amenințat - durata existenței sale în lume - de haosul evenimentelor exterioare ȘI realitatea sa esențială, care nu este alta decât natura sa adevărată, ceea ce eu numesc
ființa sa esențială.
” (K.G. Dürckheim)
„Omul se simte amenințat — pe durata existenței sale — în lume”!
Așa a fost întotdeauna și așa este și astăzi.

joi, 11 iulie 2024

Joël PAUL - Esența și existența (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare la o practică zilnică
Scrisoarea N°8 - Iulie 2024


Esența și existența



Inevitabil „Omul își trăiește viața în două dimensiuni” ne spune K.G. Dürckheim, care
ne amintește și că integralitatea ființei umane se realizează „cu un picior în existență și un
picior în esență”.
Existența, domeniul lui ”a face”, al conștiinței raționale, al succesului în lume și
Esența, domeniul lui ”a lăsa să se facă” (laissez-faire), al conștiinței oceanice, al adevăratei noastre naturi, imuabile și independente de circumstanțe, sunt adesea opuse una alteia.
Este foarte greu să ne imaginăm trăirea unei existențe umane altfel decât prin abordarea exclusivă a unui eu captivat de succesul în lume.Însăși posibilitatea unei alte dezvoltări numită „Descoperirea Ființei”, „Ecloziunea adevăratei noastre naturi”, „Cea mai înaltă posibilitate umană”, nu este adesea nici măcar luată în considerare.
Imaginea valului și a Oceanului, care apar ca două entități separate, dar în realitate de aceeași natură, este adesea folosită pentru a descrie aceste două aspecte ale existenței, fără de care ființa umană nu ar fi completă, unificată și liniștită.

sâmbătă, 1 iunie 2024

Jacques Castermane - Nu trageți... Lăsați aceasta să tragă! (Newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°122 — Iunie 2024

Graf Dürckheim evocând experiența de tir cu arcul din timpul șederii sale în Japonia, sub atenta atenție a maestrului Kenran Umeji.

Ideea centrală cu care se confruntă persoana aflată pe Calea Tirului cu Arcul (Kyudo) este: „Cum poate să plece săgeata dacă nu EU sunt cel care trage?”

sâmbătă, 4 mai 2024

Joël PAUL - Zen: o cale a acțiunii? (newsletter) - și un film pe youtube - Sur les Routes Spirituelles -2 episoade

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°7 - Mai 2024

Zen: o cale a acțiunii?


Ce formulă ciudată de a desemna ce este Calea Zen, care pare foarte departe de ideea pe care o avem despre ea, adică Buddha (sau orice alt practicant), stând în meditație, impasibil, senin și perfect nemișcat.
O acțiune, această atitudine care pare foarte pasivă?
Această denumire „Calea acțiunii” este totuși pe deplin justificată și se referă la niveluri de înțelegere și practică care, deși foarte diferite, sunt strâns legate. Zenul:
1 O cale de acțiune în practica regulată a unui anumit exercițiu
2 O cale de acțiune în viața noastră de zi cu zi
3 O cale de acțiune în eliberarea infezabilului (de nerealizat) act al de a fi.

marți, 5 martie 2024

Joël PAUL - O eficacitate vitală (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică

Scrisoarea N°6 - Martie 2024




Recent, în timpul unei plimbări, am dat peste sculptura de mai jos și aceste câteva cuvinte ale autorului:

Natura este un maestru în arta de a educa în frumusețe și liniște interioară. Repertoriul de forme pe care îl oferă este întotdeauna variat și perfect structurat. Lucrul cu acest repertoriu mă obligă să observ ritmul, construcția și impulsul oricărei tulpini, flori sau semințe. Purificarea și simplitatea se supun regulii eficacității și o servesc dând cea mai reușită formă posibilă.”  A. Bernegger

Natura: forme nenumărate, improbabile, uluitoare; forme care uneori ni se par
a fi de o complexitate rară și care totuși se supun doar regulii eficienței și anume: dezvoltarea celui mai simplu și mai direct mod de a fi de a trăi și de a supraviețui în cutare sau cutare mediu, de la cel mai favorabil la cel mai ostil, cu o inteligență de adaptare și de interdependență față de Ansamblu care ne lasă adesea pe noi, specia umană, fără cuvinte.

Cu rare excepții, noi, ca oameni, am uitat ce poate fi eficacitatea vitală. Noi dezvoltăm o „eficacitate mentală”, capabilă să ne închidă tot mai mult în ceea ce credem că este bun, profitabil, util, confortabil… pentru o singură specie: a noastră; iar atunci când nu servește speciei umane, această eficacitate se reduce și mai mult la: „Eu și numai Eu”. Drept urmare, noi ne despărțim de Ansamblu, de viață în toate formele ei schimbătoare și interdependente, de această „eficacitate vitală” a cărei formă cea mai reușită merge direct la scop: slujirea vieții și a devenirii ei.
Această eficacitate, legată de noțiunea de simplitate a formei și a gestului, m-a readus imediat la calea Zen, care ne invită să „nu mai fugim de esențial”.

Să nu mai fugim redescoperind în special „ceea ce poate corpul” (vezi scrisoarea din februarie).

Întrebare adresată lui Graf Durckheim: „Care este locul corpului pe calea pe care o propuneți? »
Răspuns: „Primul!”

În Zen, în timpul exercițiului, noi practicăm repetarea și reînnoirea unui gest sau a unei secvențe de gesturi, purificarea și simplificarea formei și a gestului.
Aceasta ne arată cum să ne deschidem pentru esențial, cum să nu ne pierdem în ocolurile gândirii. A ne exersa, a practica, înseamnă a învăța să acționăm în cel mai just mod posibil - formă, ținută, ritm, respirație - pentru a fi in conformitate cu legile corpului viu, care sunt aceleași ca pentru orice altă ființă vie.
Odată cu practicarea unui exercițiu, ceea ce arată corpul, ceea ce demonstrează, este că un gest învățat, repetat, reînnoit, perfect stăpânit... redevine pur, simplu, precis, direct și eficient, precum gesturile pure ale bebelușului.
Ceea ce poate face corpul este să mă deschidă gestului în legătură cu forțele universale (hara), în legătură cu Ansamblul, acest flux care înseamnă a trăi, în permanentă schimbare și interacțiune.
Ceea ce poate face corpul este să mă conecteze la o formă, a gesturilor ritmate de viață.
Ceea ce poate face corpul este să mă conecteze la infezabil, ceea ce Eul nu poate face; „acțiuni care transcend capacitățile a ceea ce numim voința noastră”.

Noi suntem ființe vii înainte de a deveni ființe gânditoare.
Aceasta nu înseamnă să regretăm progresul sau să condamnăm marea inteligență de care oamenii sunt capabili. Dar este clar că, în multe zone, nebunia, suferința și răceala lumii tehnologice și raționale de astăzi i-au lipsit de rădăcinile lor pe oameni, care trăiesc ca o cultură de deasupra pământului.

Dacă ființa umană este, la origine, un gest al naturii, așa rămâne pe tot parcursul existenței sale, independent de faptul că este și o ființă gânditoare.
Corpul, înainte de a fi gândit, denumit, studiat și experimentat ca obiect, este un câmp de conștiință, de acțiuni și de experiențe și rămâne așa de-a lungul întregii noastre existențe.

Practicarea căii Zen ne încurajează să ne punem serios această întrebare: este mai înțelept să considerăm că obiectul corpului este un instrument al gândirii sau să considerăm că gândul este un instrument al corpului viu?

„Gândirea, un instrument al corpului viu? Acest mod de a vedea este de neconceput!”
Da, „de neconceput”. Dar posibilitatea unei experiențe este foarte reală: corpul, câmpul
conștiinței, este forma, gestul care ne leagă, clipă de clipă, de sursa vieții care am
fost întotdeauna, de adevărata noastră natură și de această experiență, care nu este de necunoscut, ne va lăsa mentalul fără cuvinte.
Fie că vrem sau nu, fie că suntem conștienți sau nu, noi aparținem Vieții, sursa și suportul existenței noastre.
Corpul viu, Leib (în germană), îi reamintește omului că completitudinea sa, punctul său de sprijin, măreția sa, stă în faptul că el poate deveni conștient de această apartenență la ceva mai mare, conștient că „un val este și oceanul totodată”.
Dacă corpul obiect îi servește mentalului uman în dorința lui de acumulare, de performanță și de dominare, recunoașterea și dezvoltarea corpului viu ne redistribuie în acest rol adesea uitat: slujirea vieții și a devenirii ei.
Joël PAUL
CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60 contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr

Originalul în franceză poate fi citit aici:
https://centre-durckheim.fr/wp-content/uploads/2024/03/Pratique-zen-zazen-mars24_cp.pdf
 

luni, 29 ianuarie 2024

Jacques Castermane - Ce poate corpul ?(newsletter)

CENTRE DURCKHEIM (France)
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea nr. 120 — februarie 2024
Ce poate corpul?
În secolul al XVII-lea, Spinoza, la câțiva ani după moartea lui Descartes, scria că: „Corpul poate, numai prin legile naturii sale, să facă multe lucruri care provoacă uimire sufletului său”.
Multă vreme, când vine vorba de viața umană, locul acordat spiritului a fost disproporționat. Astăzi corpul este cel care, în mod surprinzător, ocupă un loc central în multe sectoare ale vieții umane. Pe lângă descoperirile științifice referitoare la organizarea și funcțiile corpului, mulți oameni își rezervă timp pentru corp. Pe lângă practica sportivă, există practici care vizează starea de bine.
Dar să revenim la acest indiciu fundamental: ce poate face corpul!

luni, 1 ianuarie 2024

Joël PAUL - Apropo de schimbare ... (newsletter Centre Durckheim)

CENTRE DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°5 - Ianuarie 2024

Apropo de schimbare...


2023... 2024, schimbarea anului sărbătorită în general cu bucurie și cu o mulțime de speranțe, urări și bune hotărâri... Pentru care schimbări?
La nivel colectiv, aceleași întrebări și așteptări, temeri și conflicte sunt mereu prezente și, la nivel individual, bunele noastre rezoluții sunt adesea depășite rapid, ne-sustenabile și uitate.

Unui participant care venea regulat la el în timpul unei retrageri și care continua să fie supărat de evenimente, maestrul i-a spus mai întâi cu amabilitate:
”- Nu uita să fii fericit.
Participantul, mișcat, a răspuns:
- Mulțumesc pentru această urare.
Atunci, maestrul, mai ferm de data aceasta:
-Aceasta nu este o urare, ci o instrucțiune!”

Altfel spus, opriți-vă din a vrea ca lucrurile să corespundă așteptărilor voastre și exersați-vă să fiți în acord cu ceea ce este, prin disciplină și practică.

miercuri, 6 decembrie 2023

Jacques Castermane - — Zen, Yoga, Tai Chi Chuan, Aikido — Nu este vorba de a preda o abilitate, ci de a împărtăși cunoștințele

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea nr. 119 — Decembrie 2023

— Zen, Yoga, Tai Chi Chuan, Aikido —
Nu este vorba de predarea unei abilități; este vorba de împărtășirea cunoștințelor tale.

Acesta este motivul pentru care eu refuz absolut să predau calea trasată de Graf Dürckheim 
de la distanță printr-o rețea informatică.
Pentru ce ? Pentru că în întâlnirea față în față pe care o permit ecranele este imposibil să ne dăm mâna...!
Este acest lucru cu adevărat rezonabil?
Ceea ce nu ar fi rezonabil ar fi să ne imaginăm sau să credem, cu ocazia acestui contact fictiv, virtual, pe care ceea ce numim progres în domeniul comunicării îl permite, că trăim o adevărată întâlnire de la om la om.

Imaginea acestor două mâini dându-se în mod concret una celeilalte îmi reînvie o amintire care este atât dureroasă, cât și stimulatoare.

duminică, 26 noiembrie 2023

Joël Paul - Sensul exercițiului (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
Un Chemin pas a pas
Încurajare pentru o practică zilnică
  

Scrisoarea nr. 4 - noiembrie 2023


Sensul exercițiului


 

În ultima sa scrisoare din octombrie, Jacques ne vorbește „despre mister, despre miracol: respir! »
Și ne întreabă: „Ce aș putea face pentru a rămâne în contact cu această parte din mine care este prea adesea ignorată? Răspunsul... un exercitiu! »

 

luni, 16 octombrie 2023

Jacques Castermane - Este fericirea proiectul major al vieții? (newsletter)

CENTRUL DURCKHEIM
D'instant en instant

Scrisoare de încurajare pentru practica zazen

Scrisoarea N°118 — Octombrie 2023

Este fericirea proiectul major al vieții?
În urmă cu câteva zile, emisiunea „Grand bien vous fasse” (France Inter, mardi 3 oct. 2023)avea tema: FERICIREA. Este acesta proiectul suveran al unei existențe? Definițiile acestui concept, opiniile precum și metodele de acces la fericire sunt departe de a fi unanime. Punctul de vedere al reprezentanților dezvoltării personale este opus celui al psihoterapeuților. Amalgamarea făcută între fericire, stare de bine, plăcere, bucurie la care se adaugă opoziția dintre corp, minte și suflet nu înlesnește o astfel de dezbatere.
Nu regret că i-am acordat atenție. Mi-a permis să realizez că în cei treizeci de ani în care am fost în contact cu Graf Dürckheim, problema fericirii nu a fost în centrul discuțiilor noastre, deși acestea erau centrate pe proiectul existenței noastre.
Etimologic, expresia bon heur (de la bonheur=fericire) este un augur, un prevestitor al unei stări de satisfacție legată de dorință; un ideal al imaginației pentru mai târziu, pentru după. „Fericirea. Este să o sperăm pentru mâine, acolo unde noi nu suntem și să ne interzicem să o trăim astăzi”, scrie André Comte-Sponville (André Comte-Sponville — Dicționar filosofic (PUF))
Ești nefericit, te simți rău cu tine însuți, ești în căutarea sensului într-o
lume scăldată în nonsens?
Referitor la proiectul existenței noastre, Graf Dürckheim pune o întrebare neobișnuită:

„Când vei înceta să fugi de esențial?”

marți, 29 august 2023

Joël PAUL - De la obișnuitul „corp pe care îl avem” la extraordinarul „corp care suntem”

CENTRUL DURCKHEIM
O cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°3 - Septembrie 2023


Exercitiul de dimineață, Zazen este doar un model pentru a ne trăi viața de zi cu zi într-un alt mod. Prin atitudinea meditativă, trecem de la întâlnirea obișnuitului la
întâlnirea extraordinarului. Nu stăm o oră în fiecare dimineață pentru a găsi
liniștea sau, așa cum speră mulți, pentru a dobândi abilități superioare.
Este vorba despre pregătirea pentru o stare de a fi în care menținem contactul cu esențialul. Nu doar într-un exercițiu de meditație, ci în orice acțiune
”.
KG Durckheim


Ce înseamnă acești termeni „obișnuit” și „extraordinar”?
Obișnuitul este modul nostru obișnuit de a vedea lucrurile, de a experimenta totul pe planul gândirii, al raționamentui și al eficienței existențiale.
Nu contează atunci decât buna funcționare a organismului, care trebuie menținut în stare bună de sănătate, în slujba noastră și la dispoziția noastră ca un instrument performant.
Este ceea ce KG Durckheim numește corpul pe care îl avem, care „se referă la sănătate, performanță și bună funcționare existențială”.
Corpul, văzut ca o simplă mașinărie, neapărat inferior spiritului, se află atunci în slujba legilor minții umane și nu servește decât unei viziuni raționale a lumii :
„Dacă practic Zazen în mod regulat, asta trebuie să se întâmple...trebuie să respir așa... în 6 luni, voi fi depășit această dificultate... în 2 ani, voi fi mai calm...” „
Eu cred că este bine să mă perfecționez, să-mi stăpânesc gândurile, emoțiile, somnul, sănătatea… pentru o mai bună eficiență în munca mea, în relațiile mele, în viața mea profană și spirituală.”


O modalitate „obișnuită” de a practica meditația ar fi să rămânem în acea viziune asupra corpului ca obiect și să nu vedem exercițiul pe cale decât în termeni de obiective de atins, de control sau de îmbunătățire a performanței.
Practicând în acest fel, nu caut decât să aduc exercițiul în înțelegerea mea, fără a pune în discuție conștiința obișnuită; Mă mențin sub dependența eu-ului existențial (micul eu, eul profan, eul fixator... alte nume pentru a desemna această conștiință egocentrică), care mă împiedică să gust contactul cu Esența, Ființa, adevărata mea natură, care sunt dintotdeauna.
Exercițiul este atunci doar un mijloc de a-mi prelungi viziunea asupra lucrurilor într-o atitudine considerată spirituală, dar nu face decât să afirme stăpânirea minții, a eului asupra practicii mele.

„Eul devine fatal pentru omul care se identifică definitiv și exclusiv cu pozițiile sale, și în special cu concepția sa despre realitate: omul este apoi oprit pe un  anumit nivel de cunoaștere... Suferința spirituală a omului vine din faptul că, într-un anumit stadiu al dezvoltării sale, adevărata lui ființă este obnubilată de conștiința sa obiectivă... Să încercăm să avem curajul să uităm toate teoriile noastre. pentru a lua în serios ceea ce trăim, ceea ce simțim, în momentul de față.” 
 KG Durckheim

Atunci, cum să redescoperim, să antrenăm, să păstrăm această legătură cu esențialul și să întâlnim acest extraordinar despre care vorbește Durckheim?
Repunând în discuție această manieră de a aborda totul, de a trăi totul, sub singura viziune a conștiinței obișnuite care face din tot ceea ce întâlnește un obiect.
Redescoperirea acestei legături cu esențialul înseamnă înainte de toate trecerea de la această viziune a „corpului pe care îl avem” la gestul viu al „corpului care suntem”.
Corpul nu este ceva, ci exprimă un gest al vieții.
Corpul este forma prin care se dezvăluie și înflorește gestul viu care suntem.
Corpul este forma prin care sentimentul nostru de apartenență la Viață dă sens
existenței noastre.
„Corpul care suntem” servește legile viului și nu mai este acel obiect la ordinele minții.
Acest flux neîncetat de transformare care sunt legile vieții (interdependență, schimbare, diferență, impermanență etc.) redevine conștient atunci când redescoperim contactul cu centrul nostru vital, numit Hara în practica tradițională japoneză a exercițiilor pe calea Zenului.
O atitudine centrată în Hara ne eliberează de o poziție corporală concentrată exclusiv în partea superioară a corpului: o atitudine adesea crispată, încordată, legată de voluntarism, de cele trei închisori ale minții de ”mereu mai mult”: a avea mai mult, a cunoaște mai mult, mai multă putere.
A găsi, a dezvolta Hara, înseamnă revenirea la un centru natural de greutate, centrat în bazin, abdomenul inferior, care hrănește o formă mai justă, o ținută mai justă, o respirație mai justă; un mod de a fi mai just și mai simplu, pentru că este natural, conectat cu legile vieții, așa cum este copilul prin natură.
Pentru a redescoperi această legătură cu „oceanul vieții” care suntem, este necesar să pornim pe cale prin exersare, prin preluarea unui exercițiu spiritual non-mental care ne reorientează spre conștiința senzorială a corpului viu.
Acesta este sensul tuturor exercițiilor practicate, reluate, repetate în fiecare zi pe Calea Acțiunii care este Zenul: șansa de a descoperi o acțiune eliberată de constrângerile egocentrice impuse „corpului pe care îl avem”.
„Corpul care suntem” nu este ceva de obținut, menținut, ci un gest care ne reunește cu fluxul neîncetat al vieții „în mișcarea ei perpetuă de regenerare și în impulsul său de transformare creatoare”. KGD
Atenția deplină la corpului în acțiune, la Gest, este acea legătură sacră cu extraordinarul.

Joël PAUL

Citatele sunt preluate din „Experiența transcendenței” și „Practicarea căii interioare – cotidianul ca exercițiu”(tradusă și în românește, nt) de Karlfried Graf Durckheim
Joël participă la animația Retragerilor cu Jacques Castermane
în perioada 15-19 noiembrie și 7 -10 decembrie.
CENTRE DURCKHEIM
1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr 


Originalul în franceză aici:https://centre-durckheim.fr/wp-content/uploads/2023/08/Pratique-zen-zazen-sept23.pdf