Părintele Francis Dekeyser - Newsletter de la Bethanie, France ( Lettre nr. 214)

Părintele Francis Dekeyser
Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.

Christ en majesté, St Sernin, Toulouse XIe siècle 

 

Dragi prieteni,   Descoperiți un alt mod de a fi în viața noastră de zi cu zi... realizați că fiecare moment din această viață care suntem noi este cel mai bun moment pentru a merge mai departe pe calea bucuriei... de a fi. Într-o lume hiper-raționalizată, omul trăiește doar în capul lui, rupt de realitatea profundă a corpului, exilat în zgomotul mental, un zgomot care seamănă cu cel făcut de „maimuțele bete” cum spun unii maeștri zen! Suntem despărțiți de rădăcinile noastre vitale, devenind adesea idolatri ai unui „corp minciună” care ne servește drept limbaj pentru a ascunde suferința noastră profundă de noi înșine și de ceilalți. Omul este un întreg inseparabil. Tot ceea ce se întâmplă în spațiul psihic și spiritual al omului se exprimă în același timp în corpul său. A fi centrat interior înseamnă și a fi centrat în mod fizic. Centrul corpului este însă obiectiv și ușor de identificat, este situat la exact patru degete sub ombilic, la nivelul a ceea ce japonezii numesc „hara”, și care conține noțiunea de „centru vital. »

Preot Francis Dekeyser - Un text magistral de Crăciun: ”Domnul mi-a zis: tu ești fiul meu, astăzi te provoc la naștere”

Un text magistral de Crăciun pentru oameni mari... O perspectivă cum la noi nu găsești în mediul religios, de nici un fel. Cel mai bun mesaj de Sărbători care s-a găsit pe plan local la o revistă intelectuală de top este o pledoarie - mai bună(din partea specialiștilor în psihologie), mai banală, dar nesănătoasă(am să mă explic; din partea reprezentantului religiei), și mai neiertătoare (efectul Umbrei) cu cei așa-zis neiertători, în fond oameni normali care reacționează just la situațiile vieții - pentru IERTARE. Să clarific:Iertarea nu e un lucru rău în sine, își are rostul ei atunci când e vorba de o greșeală recunoscută și regretată și de multe alte situatii. Din alt punct de vedere, cel al evoluției umane, iertarea poate fi un așa zis bine care împiedică un bine mai mare, sau, absolutizată și fără discernământ, poate chiar contribui la explozia nestingherită a Răului în lume.

E vorba de două PERSPECTIVE diferite asupra omului, o diferentã de NIVEL, veti vedea.

Una se adreseazã unor adulti rãmasi la un nivel imatur - infantil chiar uneori - care se simt de vinã dacã nu sunt ”cuminti”, dacă se abat de la ”buna purtare”... , dar care nu aud o voce mai profundă din ei.

Cealaltã se adreseazã unor adulti deveniti maturi care aud o voce mai profundã din adâncul lor, care le cere sã devinã ei însisi, sã devinã reali, sã dea trup fiintei esentiale din ei. Și să-l iubească pe celălalt cu aceeași exigență care i se adresează și lui.

Textul inspirat de mai jos, scris de un preot ortodox francez, pledează pentru a deveni noi înșine, a lua trup, adică a deveni reali, a deveni ceea ce sunt.

Textele locale, nu toate așa cum am spus, pledează pentru a fi, eternul nostru mesaj răsuflat de Sărbători, mai iertători, mai buni. Aici sunt multe de spus. La adăpostul acestei iertări absolutizate, generale și fără discernământ a înflorit și înflorește Răul în lume, dar și în oameni. Nu e de mirare că Jung a spus: ”Adevăratul diavol a apărut odată cu nașterea creștinismului”. E vorba, desigur, de ceea ce au făcut oamenii de-a lungul veacurilor din mesajul original de acum 2000 de ani, din învățătura și modul de viață al lui Isus.

Diferenta dintre cele douã perspective tine de constientizarea si integrarea Umbrei. Cât timp nu luăm în serios si cu onestitate aceastã realitate a Umbrei nici nu putem vedea bine. Si, foarte probabil, nici nu se va întelege corect ce spun eu aici...

Ceea ce face să evolueze lumea este reacția justă în fața situației, a se vedea textul de mai jos, și nu iertarea absolutizată ca mod de viață, fără definirea clară a situației. Prima are în vedere creșterea omului, a doua are ca efect pipernicirea omului și înflorirea răului, întoarcerea lui pe căi ilicite: efectul Umbrei.

Scrisoarea de la Bethanie, France, nr. 176 de Crăciun 2020

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale

si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,

centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann

http://www.centrebethanie.org/ 

Preot Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172/iunie 2020 de la Bethanie

Gorze, iunie 2020

 Dragi prieteni,

  „Atitudinea realistă faţă de existenţă este fundamental respectul şi nu dispreţul, închinarea şi nu impietatea, lauda şi nu blasfemia." F. SCHUON

Suntem noi, oare, într-adevăr întotdeauna „realişti” faţă de existenţă?

Omul pare adesea „obnubilat” de lumea obiectelor şi din ce în ce mai înghiţit de tehnologie, până la punctul de a pierde însuşi înţelesul acestei vieţi preţioase care i-a fost dată. 

Preot Francis Dekeyser - Scrisoarea de la Bethanie nr. 170 martie-aprilie 2020

Nota mea:

Si dacã CORONA-VIRUSUL ne-ar scoate ÎN EVIDENTÃ,
într-un mod surprinzãtor pentru cunoasterea la care a ajuns omenirea,
si în pofida acesteia,
si fãrã nici o tãgadã,
tocmai VULNERABILITATEA absolutã a fiintei umane
în absenta LEGÃTURII VITALE cu SURSA de VIATÃ?

A legãturii vitale PIERDUTE
- pentru cã aceastã pierdere tine de destinul omului -
dar pe care omul are sarcina sã o regãseascã aici în aceastã viatã
- si aceasta tine de destinul omului -
dacã vrea sã îsi onoreze calitatea de OM.

Cãci omul nu poate trãi inconstient ca o plantã.

El este "coroana" creatiei în curs de desfãsurare(a unei evolutii asadar),
creatie la care este chemat sã participe CONSTIENT de destinul sãu suprauman.
Inclusiv la propra creatie...

Si dacã tocmai acesta ar fi mesajul transmis prin aceastã pandemie?

Un virus cu un comportament imposibil de definit,
dar care se propagã vertiginos, exponential,
imposibil de stopat,
care devine tot mai virulent.

O "inventie" uimitoare!...trebuie sã recunoastem...
pentru a transmite o ATENTIONARE unei omeniri foarte "destepte"...

Pentru o lume în derivã,
orientatã numai spre exterior,
ignorându-si propriul interior: esenta.

Purtând în sine un GOL imens, un DOR în locul ESENTEI,
si cãutând sã-si umple acest gol cu lucruri din exterior, nu doar materiale.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine - se sperã. De aici si EGOISMUL...
Dar degeaba. GOLUL se simte tot mai tare, cu cât se adunã mai multe "lucruri".

Trãim într-o continuã DISTRACTIE, adicã DIS-TRAGERE de la ESENTIAL.
Ne lipseste cultura experientei interioare, spune KGD.

Poate că omul trebuie provocat pentru a intra în procesul de maturizare interioară, spune tot KGD.

Despre acestea este vorba în Textul indicat mai jos.

Un text cu care rezonez 100%.

Final Nota mea (V.J.)

Pãrintele Francis Dekeyser - Scrisoarea de la Bethanie pe martie-aprilie 2020

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale

si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,

centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann

http://www.centrebethanie.org/

Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 164 de la Bethanie pe iulie 2019

           Un text de un mare discernământ spiritual... 
           Noi trebuie să devenim ceea ce trebuie să fim si nimic altceva...
           Iar ceea ce trebuie să fim rămâne un mister de descoperit în fiecare zi...
           Trebuia neapărat tradus în româneste. 
           Şi îşi are locul aici pe blogul destinat lui Durckheim.
           Este exact aceeaşi perspectivă...

Gorze, iulie 2019

Dragi prieteni,

Viaţa nu poate fi decât spirituală! Tot ceea ce trăieşte şi respiră este animat de suflul vital care îşi are sursa, izvorul în Dumnezeu. Eu trăiesc pentru că sunt o fiinţă spirituală, adică o fiinţă vie a Suflului. Fără Suflu nu există viaţă: „Le retragi Tu suflul, ele mor şi se întorc în ţărână.” (Ps. 104). Acest suflu ne locuieşte, ne poartă şi ne hrăneşte. Este o forţă ordonatoare şi formatoare, dar şi eliberatoare şi unificatoare în acelaşi timp.

Omul care primeşte conştient această forţă este pe cale de transformare. El participă la opera regeneratoare a lui Christos graţie spiritului său, căci Spiritul este cel care vivifică spiritul din noi şi astfel, graţie acestui elan vital care pulsează în spiritul nostru, chiar şi omul prizonier al eului său existenţial aspiră, fără să o ştie adesea, să regăsească graţia lui Christos înviat.

Omul este astfel făcut încât este împins în mod constant să se depăşească şi tocmai în această „tindere spre” se realizează omul. Acest impuls interior este puternic şi angajamentul poate să se lovească de multiple pericole. Voi semnala două dintre acestea: pe de o parte, tendinţa spre „subterfugiu spiritual” şi, de altă parte, identificarea cu „supraeul spiritual”.

Francis Dekeyser - Fiţi perfecţi... sau despre "perfecţiune" în viaţa cotidiană

Gorze, mai 2018

„Fiţi perfecţi, aşa cum şi Tatăl vostru din ceruri este perfect.”(Matei 5,48)

sau despre „perfecţiune” în mijlocul vieţii ordinare…

Dragi Prieteni,

Maturitatea spirituală nu vrea să spună a deveni perfect în sensul în care înţelegem în mod obişnuit acest cuvânt, ci mai degrabă a deveni întreg, totalmente noi înşine şi totalmente prezenţi aici şi acum. A tinde spre „perfecţiune” în inima însăşi a imperfecţiunii, am putea spune a „distracţiei” („distraction” are un dublu sens şi autorul, punând ghilimelele, cred că le-a avut în vedere pe amândouă: neatenţie[distragere] şi distracţie, n.t.)!

Există o intensitate de prezenţă care este justă; ea e cea ce trebuie să fie pentru ca viaţa să „răsune” în noi în ceea ce are ea mai perfect aici şi acum. Sen-Tsang, maestru zen, învaţă că perfecţiunea nu începe să răsară decât atunci când suntem fără nelinişte apropo de lipsa noastră de perfecţiune. Fără comprehensiunea unei posibile perfecţiuni în mijlocul vieţii ordinare, spiritualitatea poate să ne descurajeze. În fapt, este „perfect” cel care este una cu ceea ce este…

„A fi noi înşine acum integral aici.” (Karlfried Graf Dürckheim)

Pr. Francis Dekeyser - A fi Zen nu înseamnă a fi cool!

Scrisoare de informare nr. 146 (noiembrie 2017) a Centrului Bethanie, France

Această manieră „de a fi zen” îşi are totuşi rădăcinile în toate marile tradiţii ale umanităţii. A fi zen nu înseamnă a fi cool! Este vorba de a face faţă cu calm la ceea ce este! A face faţă  şi nu a fugi de real: dacă ne ţinem de o formulă clasică, practica zenului constă în „a rezolva marea problemă a vieţii şi a morţii”.

Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 144 de la Bethanie, France

Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru, orientaţi spre cer. 

Această atitudine este liturgică; noi suntem „celebranţi” ai vieţii.

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale
si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,
centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann
http://www.centrebethanie.org/

Gorze, iulie 2017

Dragi Prieteni,

Şi dacă ar fi suficient să ascultăm…

Este totuşi prima poruncă: „Shema, Israel!” Dar a asculta pe cine? A asculta ce? Aş îndrăzni să spun inaudibilul! Sunetul, zvonul, este domeniul manifestării. Dar în spatele sunetului, în spatele zvonului, sau înaintea sunetului, înaintea zvonului!

A auzi inaudibilul înseamnă a ne conecta la ceea ce nu se manifestă, dar care susţine tot ceea ce se manifestă. Înseamnă a reveni la rădăcina increată a oricărui lucru, şi mai întâi a noastră înşine. Această rădăcină nu este nimic, dar nu este nici „ceva”… Este o calitate, o prezenţă a cărei experienţă o avem toţi. Suntem invitaţi să ne plonjăm acolo: „să ne amintim” de acea sesizare pe care Graf Dürckheim o numeşte experienţa „numinosului”…

„Să ne acordăm timp pentru a ne aminti”…

Aceasta se numeşte „mobilizare de conştiinţă”: este nervul războiului! Toate practicile noastre ar putea fi suprimate, nimeni şi nimic nu ne-ar putea împiedica să punem acest exerciţiu în mijlocul cotidianului nostru. „Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor” înseamnă a ne plonja regulat în noi. „Împărăţia cerurilor este în interiorul vostru”, spune Isus.

„În noi”, dar unde anume?

Tocmai acolo unde suntem aici şi acum pe cale de a ne naşte la noi înşine, înrădăcinaţi în pământ şi cer în conştiinţa acestui domeniu de energie pe care îl numim corp. În afara acestei conştiinţe suntem în inconştienţă… Suntem pe cale să murim faţă de noi înşine, imersaţi în mentalul care ne separă de viaţă.

Toate acestea cer să fie practicate!

O uncie de practică valorează cât tone întregi de teorie. „Să ne ridicăm în picioare! Să fim atenţi! În linişte!” rosteşte diaconul la începutul liturghiei. Dar liturghia este o celebrare a vieţii, o manieră de a aduce mulţumire, şi noi suntem invitaţi să o facem „în tot timpul şi în tot locul”. Să lăsăm aceste „să ne ridicăm în picioare, să fim atenţi, în linişte” să răsune în fiecare clipă în cotidianul nostru.

În artele marţiale, este un apel constant de-a lungul antrenamentului. Ni se cere să fim „în gardă” de fiecare dată când „coborâm garda”… Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru, orientaţi spre cer. Această atitudine este liturgică; noi suntem „celebranţi” ai vieţii. Este sarcina noastră: să fim pe fază, să fim acolo! În mod intens acolo! Şi poate că într-o bunã zi vom fi sesizaţi  de liniştea pură a Fiinţei.

Tocmai în această Linişte se dezvăluie identitatea noastră cea mai profundă şi începe cu adevărat a doua noastră naştere.

Cu toată prietenia mea în Christos,

Pe curând,

Părintele Francis

Originalul în franceză aici: http://www.centre-bethanie.org/compression/lettre_bethanie_144.pdf

Francis Dekeyser - Scrisoarea de la Bethanie, mai 2017

...abia pornind de la ceea ce este viata pot eu începe a trăi cu adevărat... 

Gorze, mai 2017

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale
si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,
centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann
http://www.centrebethanie.org/

Dragi Prieteni,

A fost odată… un tânăr torent… Un tânăr şi frumos torent, maiestuos şi puternic, care venea dintr-un izvor adânc şi pur. Acest tânăr torent a ajuns la marginea unui imens deşert, şi acolo a fost absorbit de nisipurile arzătoare şi a dispărut… Deşi şi-ar fi dorit să ajungă la cealaltă margine a deşertului! Dar cu cât se avânta mai mult, cu atât se afunda mai mult… După mulţi ani, epuizat, a sfârşit prin a renunţa.

Nemaifiind acaparat de această căutare a „celuilalt ţărm”, el a început să se abandoneze pur şi simplu tandrelor şi blândelor mângâieri ale prietenului său, soarele. Încet-încet simţea că ceva se schimbă în el… o fluiditate… o uşurinţă… un abur… da! Devenea un abur şi fiecare din picăturile lui scânteia ca un diamant de lumină… A simţit apoi cum prietenul său vântul, care se amuza de uşurinţa  lui, îl invită să-şi danseze viaţa în ritmul Marii Vieţi: el a învăţat să cânte lumii fericirea sa şi bucuria sa infinită… de a fi!

Un mesaj de Pasti 2017 plin de miez si de sens, de actualitate pentrul omul zilelor noastre - Francis Dekayser

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.

 Scrisoarea de primăvară 

„Mă nasc, mă nasc, mă nasc împreună cu tot ceea ce este aici în curs de naştere, sunt unit cu creşterea, cu împrejurimile surde a tot ceea ce mă înconjoară şi care mişună şi se propagă în umiditate dense, ca tigri şi ca îngheţuri… Fac parte din fecunditate şi voi creşte în timp ce cresc vieţile." (Pablo Neruda)

Primăvara, suflurile Cerului şi ale Pământului se unesc din nou şi se îmbrăţişează într-o mişcare ascensională.

Primăvara este caracterizată de trezirea naturii. Omul, parte integrantă a acestei naturi, se trezeşte şi el.

El resimte nevoia de a  se degaja din somnul iernii…
În miezul copacilor urcă seva, corpul se redresează spre lumină.

Este timpul să ne mişcăm, să umblăm, să ne deplasăm, să dansăm, să iubim, să ne întindem, să ne deschidem, să ne desfăşurăm!

Este important să intrăm din nou în mobilitate pentru a ne elibera de sub influenţa hibernală.

Scopul cãii nu este fericirea, dar calea ESTE fericirea.

 11

La multi ani! 

Vă doresc un An Nou Fericit! 

           Dar ce este fericirea?
         
          Cu ajungem la ea?
 
          Direct sau... indirect?

Scopul cãii nu este fericirea,
dar calea ESTE fericirea.

spune un proverb Zen citat de Francis DEKEYSER, 

instructor de arte martiale si preot ortodox 

presedintele asociatiei Bethanie, Gorze, Franta
în scrisoarea de Anul Nou 2016, tradusă deja integral în româneste aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/01/francis-dekeyser-mesaj-de-anul-nou-2016.html

Originalul scrisorii în francezã poate fi citit pe site-ul Bethanie aici:
http://www.centrebethanie.org/2015/12/belle-et-lumineuse-annee-2016.html