ESENTIAL! Ispita de a căuta lumina numai în lumină

Trăim astăzi această ispită a Celui Rău, care ne împinge să căutăm lumina numai în lumină. A opune lumina întunericului, „binele” ”răului”, este o greșeală: atunci ar fi suficient ca eu să devin „mai bun” și să evit răul pentru a fi eu însumi luminos. Dar cum rămâne cu răul? 

Ceea ce numim rău este purtător de energii care nu ar trebui nici eliminate, nici refulate, ci trebuie să le privim în față, să le cunoaștem și să le integrăm ca pe o forță. 

Este o atitudine esențială de învățat. 

Cu toții trebuie să înțelegem că există o parte de întuneric în noi și, de asemenea, meditația ne poate ajuta să luăm cunoștință de acest lucru. Totul, de la sfințenie la crimă, există în fiecare dintre noi. Trebuie să o acceptăm. Dacă totuși refuzăm în noi cutare sau cutare instinct, este pentru că suntem departe de adevăr.  

Mă veți întreba: „Dar ce ar trebui să fac cu această parte întunecată?” 

Trebuie să începeți prin a o privi în față. 

”Nu, nu o pot privi în față!” 

Trebuie să o faceți.

Karlfried Graf Dürckheim

Epifania FIINTEI în fiind şi obstacolul inconturnabil al Umbrei

Epifania FIINTEI în fiind este tema fundamentală a vietii umane,
este "marea experienţă" prin care percepem
participarea noastră la FIINTÃ,
experienţă care străpunge eul nostru mundan,
prin carapacea sinelui şi a vieţii,
si de aceea ea este "pivotul" si turnanta întregii noastre existente.

K.G. Durckheim - Sous le signe de la Grande Expérience

Umbra reprezintă ansamblul forţelor, al puterilor care blochează calea. 
În umbră se găseşte tot ceea ce este între sine şi adevăratul sine.
Orice idealism care încearcă să surmonteze aceste obstacole
fără a trece prin duce la ceva fals.
Omul care neagă umbra se identifică cu o imagine pe care ar vrea
s-o realizeze sau care pretinde a fi.
Dar, în realitate, acolo este vorba de o dorinţă foarte pioasă, negreşit, însă foarte departe de o realizare.

K.G. Durckheim – CENTRUL FIINTEI, Editura HERALD, pag. 119

Orice tentativă care vizează realizarea proiecţiei unei personalităţi idealizate, fără o decantare a inconştientului şi fără un contact cu Fiinţa esenţială este condamnată la eşec. Pentru că numai la acest contact învaţă omul să simtă şi să discearnă ceea ce este autentic şi constituie premisele unei realizări personale esenţialmente adevărate. Numai făcând experienţa Fiinţei lui, şi nu altfel, omul se va simţi „mişcat” de către FIINŢĂ şi deschis dezvoltării „formei” corespunzătoare Fiinţei lui esenţiale care îl eliberează de orice formă de adaptare.

Karlfried Graf Durckheim – Calea interioară. Cotidianul ca exerciţiu, Editura HERALD, pag. 42

O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială evitând umbra va eşua la jumătatea drumului

Umbra

Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi întreprinderilor impersonale.

Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de aceasta.

Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială evitând umbra va eşua la jumătatea drumului.

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI.

K.G. Dürckheim -  Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71

Ceva foarte important pentru cei care cred cã meditatia este suficientã...

(Aşa cum credeam şi eu vreme de câţiva ani buni până ce m-am izbit de probleme "imposibile" -  a se înţelege întâlnirea cu propria Umbră, cât şi cu cea a altora - care reclamau perceperea nemistificată a realităţii şi impuneau... acţiune fermă, o necesară "stricare" temporară a liniştii. Nota mea, V.J)

Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.

Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.

Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.

Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu. 

KG Durckheim - Exerciţii iniţiatice asupra corpului pag. 60-61

O practică des întâlnită: practicarea meditaţiei fără clarificarea inconştientului...

Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.

Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.

Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.

Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  

tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,

să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.

Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu.

 KGD - Exerciţii iniţiatice asupra corpului pag. 60-61

O să revin cu un fragment mai consistent pe această temă.
Aici e marea diferenţă între ceea ce învaţă Durckheim şi ceea ce se face pe scară largă, aş spune...

Fragmentul se intitulează Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică şi se află aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2016/09/terapeutica-pragmatica-si-terapeutica.html

Nu există devenire valabilă fără conştientizarea umbrei

Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa lui în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată de diverse cauze. Principalele sunt refularea dorinţelor şi a pulsiunilor naturale, necunoaşterea femininului în favoarea masculinului – la femeie cât şi la bărbat -, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea unei societăţi care face din individ servitorul legilor, al sistemelor şi al acţiunilor impersonale.

Dar factorul de eşec decisiv ala cestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de acest fapt.

Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, mii de oameni sunt bolnavi. Ei trăiesc durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi deoarece componentele primordiale ale totalităţii lui nu au dreptul să se exteriorizeze. Acestea devin, astfel, umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare de iniţiere care ar crede că poate evita umbra şi poate înainta direct spre Fiinţa esenţială este destinată eşecului pe parcursul drumului.

K.G. Durckheim – MEDITER. Pourquoi et comment?, Courrier du Livre, pag. 55