sâmbătă, 5 decembrie 2020

Jacques Castermane - Izolare și nostalgie

CENTRE DURCKHEIM
La Voie de l’action . . . pour une Sagesse exercée

D'instant en instant

Lettre d'encouragement à la pratique de zazen

Scrisoarea nr. 89/decembrie 2020

 „Lumea de după nu va mai fi ca lumea de dinainte!”

Această opinie este pentru unii o sursă de neliniște, iar pentru alții o speranță. Aceasta nu înseamnă că nu este așa dintotdeauna. Fiind pe malul unui râu, contemplați apa care curge... curge... și întrebați-vă cum veți reuși să vă scăldați încă o dată în apa din ziua precedentă sau de a doua zi?
Refuzul legii impermanenței se înrădăciează în acea parte din noi înșine definită ca EGO.


Ego-ul? Când îl întreb pe Graf Dürckheim ce este ego-ul, el răspunde: „Eul? Este această entitate, această reprezentare mentală despre noi înșine, care crede: Eu sunt eu și vreau să rămân eu! ".
În același timp, se pare că o nostalgie, alta decât dorința de a reveni în lumea de dinainte,
profită de izolare pentru a izvorî din adâncurile naturii noastre umane. „Impresia, îmi spunea o participantă la o retragere, „că ceva esențial îi lipsește modului meu de a fi, care mi-ar permite - în lumea așa cum este ea astăzi - să pot da sens simplului fapt de a trăi. Meditația să fie calea de a umple acest gol?".

La întrebarea sa, trebuie să răspund că acesta este sensul exercițiului numit ZAZEN: „trezirea omului la adevărata sa natură de ființă umană om”; la ființa sa esențială, care nu este ego-ul.
Dar eu nu sunt sigur că aceasta este ținta a ceea ce se înțelege astăzi ca fiind MEDITAȚIE,  acest exercițiu care pune accentul pe utilizarea mentalului (mind) și participă la dezvoltarea potențialităților ego-ului. Este propusă astăzi, sub numele de meditație, o metodă care participă la ceea ce se numește dezvoltare personală.
Curioasă naivitate aceea de a-mi imagina că, rămânând închis în EU, domeniul angoasei și al stărilor care o însoțesc, voi putea să-mi asigur siguranța, confortul și  sănătatea!

Graf Dürckheim scrie: „Dacă omul occidental percepe impasul către care l-a condus gândirea sa, va fi obligat să-și aplece urechea la vocea ființei sale esențiale, insesizabilă de către gândirea obiectivă ”.
A apleca urechea! A primi! A fi atins!
Aceste cuvinte, mult mai bine decât cuvântul - meditație - traduc exact kanji-ul ZEN.

Noi îi datorăm maestrului Zen Sôtô Hirano Katsufumi Rôshi (1) o perspectivă puternică asupra
diferenței dintre Zazen și meditație: „Există o mie și una de modalități de a medita; există o singură modalitate de a practica zazen! " -  „Zazenul nu se practică cu mentalul (mind)! "-
Zazen este mai presus de toate un mod de a fi ca și corp! ".

ZA-ZEN? Nu este un nume, un substantiv. Este o acțiune.

Za, nu este o postură, o așezare; este o acțiune a întregului corp-viu care sunt eu care, clipă de clipă
se organizează și se realizează. Za înseamnă să te așezi în spațiul-trăit și în timpul-trăit
(ceea ce mă eliberează de rătăcirile mele în spațiul-gândit și în timpul-gândit).

Zen nu este ceva; este acțiunea care constă în a asculta, a primi ceea ce prezintă clipă de clipă grație acestui proces al corpului-viu care este simțirea. Noi întâlnim ceea ce numim viața, lumea, prin cele cinci simțuri. Gândirea ne separă de realitate prin fabricarea reprezentărilor despre realitate.
Pentru a avea șansa de a atinge sau de a fi atins de către esențial trebuie să ne strecurăm în simțire. Atenția acordată profunzimii unei calități senzoriale oferă acces la experiența care este adevărata noastră natură.

Asta e tot ? Da. Și este cu atât mai uimitor pentru spiritul nostru occidental, neîncetat animat
de imperativul de a face ceva, până la punctul de a crede că, dacă eu nu fac nimic, nimic nu se va face!
De aici importanța de a ne antrena în efectuarea unei acțiuni neobișnuite : exercițiul
imobilității absolute. Acolo unde există imobilitatea perfectă, nu este loc pentru ego!

Nu practicăm zazenul cu mintea; zazen este un exercițiu vital.

Vital? Da, corporal!
Este vorba de o gimnastică în care angajăm acest instrument care este corpul pe care îl AVEM (eu și
ceva, corpul meu)? Nu. Este vorba de a trece de la ideea „Am un corp (Körper)” la
experiența că „Corpul SUNTeu (Leib)”. Experiență că ceea ce numesc viață nu este în corp; experiență că corpul (Leib) este viața care clipă de clipă prinde contur.

Corpul viu nu este ceva. Viața nu este în ceea ce este viu; cea ce este viu este viața care,
clipă de clipă, se realizează și se organizează într-o formă considerată ca fiind materială.
Tot ceea ce trăiește - devine ceea ce este și este ceea ce devine - în conformitate cu o ordine a lucrurilor care nu este de resortul ego-ului; mentalul nu are nimic de-a face în acest proces vital.

Totul se complică! Nu, totul devine mai simplu! Pentru că dacă adevărata noastră natură, ființa noastră esențială este insesizabilă prin gândire, aceasta nu înseamnă că este incognoscibilă. Calea
de cunoaștere este o cale de exercițiu și de experiență.
Așadar, să revenim la zazen, acest exercițiu atât de diferit de ceea ce numim meditație:
A fi acolo, așezat, în verticalitatea interioară și în forma corporală voită de acest set
de acțiuni infezabile care este actul de a trăi. ȘI, a simți că în acest moment: eu inspir. „EuInspir”
și nu am nimic de-a face cu aceasta. „EuInspir”, într-un cuvânt, fără un interval între ceea ce numesc
„Eu” și ceea ce numesc „Inspir”; deoarece nu există nici distanță, nici decalaj de timp între
subiect și verb. Fără dualitate.
Și iată că, în acest moment, pentru acest moment, „EuExpir” și eu nu am nimic de-a face cu aceasta.

La ce folosește reluarea, zi de zi, a acestui exercițiu care nu este un exercițiu, ci un mod
de a fi al întregului care sunt. Este ceea ce, în timpul șederii sale în Japonia, Graf Dürckheim
îl întreabă pe bătrânul călugăr cu care practică zazen: „în ce constă exercițiul pe care
îl practicați de atâția ani?

Răspuns:" Ah, e greu! Încerc să eliberez cu adevărat venirea și plecarea suflului (KoKyu) și
este interesant, când reușesc aceasta ... TOTUL ÎN MINE SE CALMEAZĂ
 ”.
Totul din mine se liniștește! Nostalgie cum nu se poate mai legitimă în această perioadă de închidere/izolare (confinement)...
Zazen este cu adevărat diferit de ceea ce acum numim meditație!

Jacques Castermane

Centre Durckheim, Mirmande, France

Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com  

(1) Hirano Katsufumi Rôshi: ÎNVĂȚĂTURI – Cuvinte culese de J. Derudder (www.tenchijin-zenkai.fr)