joi, 14 ianuarie 2021

Jacques Castermane - „Aveți încredere în zazen”

 


„Aveți încredere în zazen” (Lettre nr. 99/ianuarie 2021)

La întoarcerea sa din Japonia în 1947, Karlfried Graf Dürckheim i-a oferit omului occidental ceea ce el a numit: „Calea acțiunii”. Este vorba de o introducere în cunoașterea Zenului. 

Graf Dürckheim nu vede Zenul ca fiind un fenomen istoric cultural asiatic. El vede Zenul ca fiind sursă de experiențe universal umane.

Sobrietatea practicii zazen, atenția acordată corpului care omul este ( IchLeib ), îi par deosebit de benefice pentru om occidental.

Prima sa carte, Japonia și cultura tăcerii (1) [ fragmente traduse în românește din carte  AICI],  publicată în 1947, a cunoscut un succes cu atât mai uimitor cu cât Germania, la fel ca majoritatea statelor europene, abia ieșise și cu dificultăți din finalul celui de-al doilea război mondial. În această carte, care rezumă experiența sa japoneză, expresia tăcere interioară evocă o stare de eliberare din anxietatea latentă, din frica subterană care a dominat experiența interioară a milioane de ființe umane de-a lungul acestui conflict.

Dacă eu amintesc aici această tragedie, o fac pentru că astăzi pandemia răspândită pe tot pământul scufundă o multitudine de oameni în aceeași suferință interioară: anxietatea și stările care o însoțesc. Și pentru că astăzi, kanji-ul „Zen”  a luat loc în majoritatea dicționarelor (ceea ce e departe de a fi fost cazul în anii 1950).

Exercițiul numit zazen nu trebuie înțeles ca făcând parte din ansamblul terapiilor pragmatice al căror scop este să vindece EUL suferind. În schimb, zazen este un exercițiu care are ca scop vindecarea DE Eu, de identificarea cu singurul nivel de a fi care este EGO-ul, care este cauza multor suferințe, fizice și psihice, inclusiv anxietatea. Scopul central al Zenului este descoperirea empirică a naturii noastre adevărate ca ființă umană, natura noastră esențială, care nu este ego-ul. Adevărata noastră natură este domeniul calmului, al tăcerii interioare, al liniștii interioare pe care reprezentanții școlilor de înțelepciune, atât din ​​Orient, cât și din Orientul Îndepărtat și din Occident, îl consideră ca fiind cel mai mare bine la care poate accede omul.

Dar, la fel ca Epictet în primul secol al erei noastre, maeștrii zen adaugă că: „pentru a obține acest cel mai mare bine, omul trebuie să se străduiască”.

Pentru a asuma, cât mai bine, ceea ce tulbură sufletul astăzi, suntem, așadar, invitați să ne străduim; de exemplu să practicăm asceza care este zazen zilnic. Este ceea ce ne propune Graf Dürckheim. Iată ce ne oferă maestrul Zen Hirano Katsufumi Roshi, care ne-a făcut onoarea de a veni la Centru de câțiva ani: „ Aveți încredere în zazen ”

O dificultate în zilele noastre este amalgamul care se face între zazen și meditație. Zazen este diferit de ceea ce se înțelege de obicei prin meditație.

În primul rând „Există 1000 de modalități de a medita, dar există o singură modalitate de a face zazen!” Când aveți șansa de a vedea un maestru Zen practicând, întrebarea mentală – în ce fel să facem zazen – lasă loc acestui răspuns care este mărturia. Maestrul exercițiului, prin felul său de a fi prezent, așezat, devine modelul unei căi pe care fiecare trebuie să și-o traseze; deoarece zazen nu este o cale de urmat ci o cale de trasat corporal (Leiblich).
„ Când practici zazen, corpul ia forma calmului ”.

 O altă dificultate pentru omul occidental care se identifică cu ideea ”Cred, că sunt, ceea ce cred că sunt ” este să învețe că „Nu se practică zazen cu mentalul!” și că ”zazen este un exercițiu corporal!"

În Dicționarul său filozofic (2), André Comte-Sponville descrie exercițiul numit zazen ca fiind „ a pune în joc corpul (care suntem) contra ego-ului, respirația contra mentalului, imobilitatea contra agitației, atenția contra izbucnirilor de furie.

Acesta este un bun rezumat a ceea ce vi s-a oferit la Centrul Dürckheim de patruzeci de ani. 

A ajunge să ne asumăm mai calm, mai senin, evenimentele care apar nu înseamnă o fugă de realitate, ci o participare la procesul de maturare care este viața noastră ca om.

Jacques Castermane

((1) Le Japon et la culture du silence — K.G. Dürckheim —Ed. Le Courrier du Livre

(2) Dictionnaire Philosophique — A. Comte-Sponville —Ed. Puf ; page 620

 Centre Durckheim, Mirmande, France

Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com