sâmbătă, 7 martie 2020

Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic pentru ego!


CENTRE DÜRCKHEIM, France - Newsletter martie 2020
La nimic pentru ego!
Sunt conştient că această indicaţie nu este cea mai bună posibilă pentru a convinge de valoarea şi de interesul pentru exerciţiul numit zazen pe omul actual. Cu atât mai puţin cu cât majoritatea persoanelor care se orientează spre practica unui exerciţiu, care îşi are rădăcinile în Orient sau în Extremul Orient, au drept scop menţinerea sau restabilirea sănătăţii, exigenţa confortului şi augmentarea eficacităţii lor funcţionale în lume. Fiecare este gata să angajeze o muncă asupra sa cu condiţia să găsească acolo o augmentare a capacităţilor sale. Am putea spune că un exerciţiu nu are sens decât în măsura în care permite şi favorizează trecerea de la un EGO de mărime XXL la un EGO de mărime XXXL! Poate că acesta este util? Dar în niciun caz nu acesta este scopul exerciţiului zazen.
Trebuie să distingem exerciţiile pragmatice puse în slujba eului existenţial de exerciţiile care tind la realizarea unei vieţi interioare calme. Finalitatea tuturor exerciţiilor propuse în lumea zenului este trezirea omului la adevărata sa natură ca fiinţă umană.
Formula propusă de K.G. Dürckheim este foarte clară: „Eu nu practic zazenul pentru a vindeca EUL care suferă, ci pentru a vindeca DE EU care este cauza majoră a suferinţelor proprii fiinţei umane.”
Nu este vorba deci de a vedea în practica aşezării silenţioase, numită zazen, un mijloc de a trăi ca de obicei, ci fiind mai destins. Zazen este o ruptură de maniera noastră obişnuită de a trăi, o ruptură de maniera noastră obişnuită de a fi.
Zazen? A nu face nimic, dar temeinic!
A fi acolo, aşezat, în retragere din eu şi deci din orice activitate obiectivă.
Exerciţiul de „a nu face nimic” deschide spre emergenţa infezabilului. 
Infezabilul? Acele acţiuni care nu sunt de resortul eului, ci de resortul fiinţei.
Prin practica neobosită a zazenului, fiecare poate astfel să se elibereze de eul său neliniştit, anxios, mereu preocupat de dorinţa de a avea mai mult, de a şti mai mult, de a putea mai mult. Exigenţa care pot conduce la epuizare sau la depresie.
Lăsându-se transformat de infezabil - expresia lui cea mai intimă fiind suflul(respiraţia) -, omul îşi regăseşte starea sa de sănătate fundamentală ale cărei simptome sunt calmul interior, pacea interioară, încrederea şi simpla bucurie de a fi.
Jacques Castermane
Centre Durckheime, Mirmande, France http://www.centre-durckheim.com/