joi, 9 decembrie 2021

Jacques Castermane - CENTRUL DÜRCKHEIM ESTE UN CENTRU SPIRITUAL? (newsletter)

André Comte-Sponville



„ Am fost obișnuiți, timp de douăzeci de secole, în Occidentul creștin, că singura spiritualitate social disponibilă este o religie, în sensul occidental al termenului, adică o credință într-un Dumnezeu, un teism. Prin urmare, am ajuns să credem că cuvintele „religie” și „spiritualitate” erau sinonime. Nu este așa.”  André Comte-Sponville 




CENTRUL DURCKHEIM

Anul celei de-a patruzecea aniversări

Scrisoare de încurajare pentru a practica zazen

Scrisoarea nr. 98 - decembrie 2021

 

Inaugurat de KG Dürckheim la 12 iulie 1981, la Mirmande,

 

CENTRUL DÜRCKHEIM ESTE UN CENTRU SPIRITUAL?

Răspunsul este: Da... cu condiția de a face distincție între diferitele definiții date acestor diferite

concepte: spiritual, exercițiu spiritual, experiență spirituală, viață spirituală.

Astfel, ”Ne înșelăm dacă confundăm viața spirituală cu religia, care este doar una dintre modalitățile de a o trăi.

Spiritualitatea este o dimensiune a condiției umane, nu bunul exclusiv al Bisericilor. "

Dacă reiau ceea ce ne-a spus André Comte-Sponville (1) în timpul numeroaselor lecții de filozofie de care am beneficiat la Centru, este pentru că Graf Dürckheim, încă din anii 1950, subliniază că ”Ceea ce este desemnat ca experiență spirituală (experiență mistică, satori) nu se datorează faptului că omul care are această experiență este creștin sau budist, ci pentru că este o ființă umană”.

Și bătrânul înțelept din Pădurea Neagră adaugă: „Mă interesează în Zen ceea ce conține această tradiție ca universal uman”.

Calea spirituală propusă la Centrul Dürckheim este Zen, o cale de experiență și exercițiu, care în niciun caz nu este aservit unei confesiuni religioase.

 

O CALE DE EXPERIENȚĂ! ESTE VORBA DESPRE EXPERIENTA TRANSCENDENȚEI?

Transcendenta. Este un cuvânt pe care Graf Dürckheim nu ezita să-l rostească, dar expresia care pare să-i fie proprie era ”Transcendența imanentă ”. Era vorba pentru el de o Realitate, care ne depășește și care, în același timp, este inima oricărei ființe vii. Este vorba despre ceea, în același timp, ne depășește infinit, dar care, depășindu-ne, este fundamentul intim al acestui proces de transformare care este actul de a trăi.

Cu cât practic mai mult zazen, cu atât mai mult mi se pare că ceea ce noi desemnăm drept transcendență este imanența atunci când este gândită, in timp ce imanența este transcendența atunci când este trăită. Pe parcursul celor cinci ani petrecuţi în Pădurea Neagră am putut să observ că credinţele şi ritualurile care sunt în mod tradițional legate de experiența spirituală și viața spirituală au cedat trecerea în fața cerinței practicării unui exercițiu fără îndoială corporal și spiritual numit -zazen- și a revărsării acestui mod de a fi în lume în viața de zi cu zi. Ceea ce nu a interzis nimănui nici convingerea, nici credința (ni la croyance, ni la foi). Cu toate acestea, nici convingerea, nici credința nu autorizează sechestrarea exercițiului numit zazen în cadrul îngust al propriilor sale convingeri, chiar dacă acel cineva își dă viața pentru ele. (2)

ZAZEN! UN EXERCIȚIU CORPORAL?

Da. Un exercițiu care angajează corpul viu în întregimea și unitatea sa (LEIB în limba germană). Întregul corp viu care „ Este” omul; a nu se confunda cu corpul pe care omul îl ”Are '' (KÖRPER în limba germană).

Körper : (etimologie: cuvântul latin corpus ) este corpul disecat, fragmentat; este corpul obiectivat, corpul-obiect, corpul-unealtă, corpul-aparent. Körper este considerat a fi suma elementelor care îl compun (+ sau - 206 oase, + sau - 600 de mușchi, + sau - 70 de organe, + sau - 30 de miliarde de celule, 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, fiecare cromozom purtând + sau – 2000 de gene).

Leib: (etimologia verbului Leben, a trăi) nu este ceva, ci un eveniment care asociază un set de gesturi prin care omul se prezintă, devine ceea ce este sau se ratează (este absent față de această cerință a devenirii, n.t.)(KGD).

 

SE PARE CĂ PREFERAȚI CUVÂNTUL ZAZEN CUVÂNTULUI MEDITAȚIE?

Nu este vorba despre o preferință, ci despre respectarea unei diferențe, o diferență uriașă. „ Există o mie și una de moduri de a medita, dar există o singură modalitate de a practica zazen! Este ceea ce nu a încetat să ne repete Maestrul Zen Hirano Katsufumi Rôshi (3) în timpul sesshin-urilor (sesiune intensivă de meditație, n.t.) pe care le-a animat la Centrul Dürckheim timp de zece ani. O diferență care este insesizabilă pentru gândire.

„A căuta să înțelegi Zenul nu este nimic altceva decât a practica zazen."

Cu alte cuvinte, dacă vrei să știi dacă apa este caldă sau rece... scufundă-ți cotul în apă, ca toate mamele din lume înainte de a-și scufunda bebelușii în baie. Nici o măsură cantitativă, obiectivă nu poate înlocui această experiență calitativă, care este experiența adevăratei noastre naturi, a propriei noastre esențe.

Jacques Castermane

 

(1) André Comte-Sponville : 



„ Am fost obișnuiți, timp de douăzeci de secole, în Occidentul creștin, că singura spiritualitate social disponibilă este o religie, în sensul occidental al termenului, adică o credință într-un Dumnezeu, un teism. Prin urmare, am ajuns să credem că cuvintele „religie” și „spiritualitate” erau sinonime. Nu este așa. Este suficient să luați un recul pentru a vă da seama de aceasta, atât în timp, de partea înțelepciunilor antice, cât și în spațiu, de partea înţelepciunilor orientale, în special budiste sau taoiste. Descoperim repede că există imense spiritualități fără credință într-un Dumnezeu sau într-o transcendență. Este ceea ce eu numesc 
spiritualităţi ale imanenţei. Această manieră de a considera spiritualitatea nu ar fi șocat deloc un epicurian sau un stoic al antichităţii. Nu ar șoca un budist de astăzi. Ea nu este paradoxală decât într-un univers monoteist și iudeo-creștin în special. Cum eu sunt ateu, a trebuit să mă sprijin pe diferite tradiții, și anume înțelepciunile grecești, pe de o parte, și spiritualități orientale, pe de altă parte. Fără a disprețui totuși tradiția iudeo-creștină, care mă interesează mai ales pentru moralitatea ei, cea a Evangheliilor. Dar budismul sau taoismul sunt mai apropiate de concepția mea despre spiritualitate, pentru simplul motiv că nu fac nicio referință la vreun Dumnezeu ”.

(De citit L’esprit de l’athéismeAndré Comte-Sponville —Ed. Albin Michel)

(2) citiți pe acest subiect scrisoarea din dInstant en Instant nr. 96, (octombrie 2021):

Le soi Nu (Shohaku Okumura Rôshi) Aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2021/10/jacques-castermane-un-mic-magazin.html

(3) Tocmai am aflat de moartea lui Hirano Rôshi, care a avut loc sâmbătă, 27 noiembrie 2021

 

 

CENTRUL DURCKHEIM

1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com http://www.centre-durckheim.com