marți, 31 ianuarie 2012

A apărut cartea HARA, centrul vital al omului

Cartea lui Karlfried Graf Durckheim a apărut deja la Editura HERALD.

Detalii carte aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=437


Merită să vedeţi şi versiunea iniţială a cãrtii aşa cum este publicată încă în zilele noastre,
îndeosebi pentru imaginea de pe copertã
din partea stângă,
o imagine care - pentru cei aflaţi deja în temă  - vorbeste de la sine...

omul "în bratele" FIINŢEI DIVINE... sau a fi în Hara...

Wunderschön!

"O carte de viatã esentialã pentru devenire, o carte concepută tocmai în acest scop."
Frankfurter Allgemeine Zeitung


* * *

Hara
înseamnã în japonezã "abdomen".
Prin Hara omul îsi aflã centrul de greutate care în mod indirect îi permite sã se situeze în centrul fiintei, legat fiind deopotrivã la cer  si la pãmânt.
Hara este de fapt o atitudine a omului în totalitate.
Altfel spus, omul si-a relaxat Eul si acum se odihneste "relaxat" în centrul fiintei sale,
liber de temerile Eului,
actionând pornind de la acest centru,
devenind capabil să-şi îndeplinească vocaţia lui primordială:
aceea de a exprima Fiinţa în existenţă.

O carte cu explicatii amãnuntite, cu multe exemple si indicatii practice pentru cei care vor sã practice meditatia.

O carte de o valoare inestimabilă pentru binefacerile pe care le poate aduce pentru cei care se vor apleca cu seriozitate asupra ei aplicând-o în practică.

Despre aceasta carte  pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/HARA
 

miercuri, 11 ianuarie 2012

K.G.Durckheim - Trecerea la o nouă conştiinţă a realităţii

Din seria Conferinţele de la Frankfurt 
completare azi 22 ianuarie 2012
completare azi 20 ianuarie 2012

completare azi 17 ianuarie 2012

completare azi 15 ianuarie 2012


Ce înţelegem noi prin meditaţie sau munca meditativă? Nimic care să aibă de a face cu „spiritualizarea” (căutarea unor virtuţi sau sentimente virtuoase). O căutare care să ia forma unei experienţe frumoase este un drum greşit. În exerciţiul practic nu trebuie să apărem „spirituali”, ci mai degrabă hotărâţi, aşa cum se cuvine pentru o problemă gravă. Căci, în realitate, este vorba aici de o problemă de viaţă şi de moarte. Practica spirituală nu constă nici în a dobândi capacităţi care să-i uimească pe alţii. Aceasta se poate întâmpla, dar nu acesta este sensul exerciţiului. Sensul fiecărui exerciţiu spiritual este întotdeauna acela de a face posibilă, de a aprofunda şi consolida o existenţă religioasă.


O existenţă religioasă în sens larg – şi nu numai creştin – este o viaţă în care omul nu este centrat pe el însuşi, nici pe altul, nici pe comunitate sau umanitate, ci prin toate acestea pe supranatural, pe Fiinţa divină, pe Dumnezeu.

marți, 10 ianuarie 2012

Gândul zilei (26) - despre o nouă contiinţă a realităţii - 1


Pe măsură ce psihologia şi psihoterapia se dezvoltă şi se aprofundează se constată tot mai mult astăzi că postulatul lui Freud care susţine că nevrozele sunt derivate exclusiv din traume infantile şi evenimente biografice nu mai este suficient. Psihologia profunzimilor se loveşte, în teoria inspirată de principiile ei, de un strat care este cel mult marcat de experienţe biografice, sau poate fi tulburat sau mascat de acestea, dar care nu are nici o legătură cu biograficul, care este ceva total diferit. Şi de acest strat ne ocupăm noi aici.
Omul ajunge la acest strat pe parcursul unei dezvoltări bine determinate, dacă cel puţin se dezvoltă în acord cu adevărul interior în care Fiinţa lui esenţială poate să se repercuteze. Aşa cum fiinţa unei flori urmează calea înnăscută de stadii succesive a dezvoltării ei, omul trebuie să urmeze o cale individuală înnăscută. Fiinţa noastră cea mai profundă nu este un ideal interior, ci înainte de toate o cale interioară, o manieră de a accede la nivele determinate. Floarea se dezvoltă de la sămânţă la mugur, apoi la boboc, apoi în sfârşi înfloreşte şi ne dă un fruct  abia după ce a lăsat fără regret să-i cadă petalele şi să-şi dezvolte ovarul, care poartă în el floarea cea nouă. Ciudat, dimpotrivă, în sistemul nostru de gândire actual, omul rămâne la stadiul de înflorire a personalităţii fără a merge mai departe. Cu toate acestea noi am ajuns la o turnantă. Remarcăm astăzi că personalităţile cele mai bine dezvoltate nu sunt încă persoane, prin care Cel cu Totul Altul să transpară. Constatăm că vocaţia esenţială a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman, aşa cum împrumută limbajul florii sau al animalului, să se poată manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea de la personalitate la persoană.

K.G. Durckheim – LE DON DE LA GRACE, pag. 242
din conferinţa TRECEREA LA O NOUĂ CONŞTIINŢĂ A REALITĂŢII
conferinţă tradusă integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/kgdurckheim-trecerea-la-o-noua.html

duminică, 1 ianuarie 2012

La multi ani!



La mulţi ani!
cu realizări pe Calea spre Sine...