Care este bogăţia momentului prezent? (Jacques Castermane)

Trebuie să recunoaştem că noi părem a prefera să ne gândim viaţa sau să ne visăm mai degrabă viaţa noastră de clipă de clipă. A ne lăsa purtaţi – în gând – în trecutul care nu mai este sau în viitorul care va veni (poate) este cauza primară a unei vieţi interioare agitate. Când mentalul (mind) devine acea putere autonomă care fabrică fără încetare idei de spaţiu şi idei de timp, el devine domeniul îngrijorării, al agitaţiei, al stresului, al neliniştii şi al acelei angoase subterane care conduce la consumarea de anxiolitice.

Intuiţia că este posibil să ne vindecăm de această maladie care este proprie fiinţei umane
angajează astăzi multe persoane în practica meditaţiei. Cu toate acestea, sensul jumătăţii de oră zilnice consacrate exerciţiului deplinei atenţii ar trebui să ne provoace la exersarea practicii meditative în cotidian.
Este vorba, ca şi pentru exerciţiul zazen, de o ruptură de maniera noastră de a fi obişnuită în tot ceea ce facem. Cotidianul ca exerciţiu, înseamnă a învăţa să vedem şi să trăim coincidenţa a trei evenimente.
Oricare ar fi acţiunea mea, ea este realizată în spaţiul-trăit şi în timpul-trăit. „Aici şi acum” prepar cafeaua, ung pâinea cu unt, ridic bolul în direcţia buzelor.

Aici şi acum – Hic et Nunc - ! Invitaţie nu la a ne ancora, ci la a ne scurge în realitatea prezentă. Nu este nimic static în acest adverb de spaţiu asociat acestui adverb de timp care se asociază oricărui verb deacţiune.

Fie că este pe parcursul meditaţiei deplinei atenţii sau în practica meditativă în cotidian trebuie evitat, cu orice preţ, să vrem să „fixăm” atenţia.
Atenţia, funcţie a corpului viu (Leib) curge… curge… aşa cum respiraţia curge. Ceea ce numim momentul prezent curge… curge aşa cum apa unui râu curge. Mentalul, conştiinţa „a ceva” este cel care fixează ceea ce nu poate fi fixat. A medita înseamnă a rămâne în non situat.
Iată încă o ruptură de maniera noastră obişnuită de a fi, de maniera noastră obişnuită de a face, de maniera noastră obişnuită de a vedea.

Ca şi oricare, mult timp am crezut că viaţa mea ar începe de fapt atunci când vesela va fi terminată… când voi fi răspuns la scrisori… Când voi fi terminat de tuns peluza. Până în ziua în care mi-a fost pusă această întrebare: „Care este bogăţia momentului prezent?”
A trebuit să-mi pun această întrebare adesea, deseori, pentru ca, dintr-odată răspunsul să fie din cel mai adâncul din mine: „Bogăţia momentului prezent? Este cea pe care eu i-o dau!”.

Jacques Castermane
Director al centrului CENTRE DURCKHEIM din Franţa.
în scrisoarea de informare a centrului pe septembrie 2015. Centre Dürckheim - F-26270 Mirmande - Tel: +33 (0)4 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com -
http://www.centre-durckheim.com