Scrisoarea nr. 50 septembrie 2024
Nu am avut timp să o traduc la momentul apariției, dar am păstrat-o undeva pe ecran ca datorie obligatorie. Apreciez această voce a lui Dominique Durand, care are la bază tot învățătura lui K.G. Durckheim, este o voce proaspătă, actuală.
Dominique Durand - De la forma justă la relația justă
Contextul global, politic și climatic ne forțează atașamentul față de puncte de vedere, de o ordine fixăa valorilor, de o poziție imuabilă față de viață. Acest mod întărit de a fi în lume, spune Dürckheim, este înrădăcinat într-o postură, o încordare a corpului de care nu suntem conștienți și care întreține fixarea conținutului gândurilor noastre.
Calea ne încurajează să demantelăm aceste atitudini învățând să le percepem și să le luăm în considerare din moment ce ele ne-au permis adesea să ne structurăm și să ne menținem atunci când contextul era șubred.
Așezarea în liniște îl pune pe meditator față în față cu această realitate a lui însuși, dar îl invită și să se strecoare în legile naturale ale respirației, gravitației, activitatea autonomă a celor cinci simțuri, astfel încât ele să se audă spunând: odihnește-te în tine, calm, viața te poartă, sprijină-te pe ea.
Experiența blândeții, a supleței interioare, vine pentru că meditatorul și-a găsit adevăratul soclu. În contact cu această experiență, modul de a primi și accepta lumea - ca factor de amenințare, de alienare sau singurătate - se schimbă.
De aceea, în timpul meditației, atenția noastră trebuie să se concentreze foarte concret asupra modului de implicare propus de învățătura lui Dürckheim. Într-adevăr, postura așezată nu garantează experiența; dacă nu am învățat să ne punem în rezonanță cu ceea ce ne guvernează existența, zazen poate rămâne o activitate sterilă și plictisitoare.
A intra în rezonanță, ce înseamnă aceasta? A lăsa corpul să răspundă legilor naturale care se prezintă, și asta în atitudinea participativă a ținutei corecte (cea pe care nu o menținem), apoi a favoriza actualizarea acestei naturi fundamentale prin atitudinea participativă a formei juste. Ținuta și forma rămân indisociabile, corpul are drept vocație revelația experienței: A FI.
Forma este manifestarea unei puneri în ordine interioare, ea devine urma acestei ordonări, gestul unei uniri evidente între ceea ce sunt și ceea ce caută să se dezvăluie.
Pe acest subiect, nu putem ignora o afirmație a lui Deshimaru care considera postura de zazen ca elocvența absolută, o elocvență fără cuvinte (cea a călugărului care se strâmbă în timp ce mănâncă un fruct amar). Elocvența nu este doar talentul vorbirii, este și caracterul a ceea ce, fără cuvinte, este expresiv, convingător. Nu se vorbește despre elocvența tăcerii? Nu este vorba, oare, pentru un timp de așezare (în meditație), de a reda corpului elocvența inițială, cea a copilului, pe deplin treaz la evenimentul prezent?
Forma transmite urma unei experiențe de unire cu lumea, cu evenimentele, cu ceilalți, pentru că cel care se experimentează pe sine și ceea ce este trăit sunt una. Pe acest fundal de unitate, evenimentele ajung să se odihnească în liniște acolo unde nu sunt nici respinse, nici refuzate, nici ignorate. Ce devin ele atunci?
Așezați-vă și veți vedea, vă veți simți într-o altă formă de relație cu lumea, nu cea întărită de idei cristalizate, ci cea a faimoasei transparențe despre care vorbește Dürckheim, cea în care totul se poate desfășura, dar mereu în acea relație intimă cu „eu sunt”. Puterea acestei evidențe devine apoi, așa cum sugerează Billeter, o sursă de pace între persoane și națiuni.
Implicarea noastră în meditație: a lăsa să transpară prin ținuta noastră forma, martor al unui mod de a fi, penetrată de legile vieții. Ușurință, flexibilitate, fluiditate, atâtea calități a căror formă poate căpăta culoare. Nu există o singură formă, există desfășurarea de forme multiple, deplin acordate la momentul și situația prezentă, indiferent de caracterul imperfect al existenței noastre.
A respira cu lumea, a respira evenimentele, fără a le opune tribunele noastre de dezgust și disperare.
Și dacă adevărata incluziune, subiect de dezbateri aprinse, ar veni prin această atitudine participativă a corpului, evitând astfel luptele inutile provocate de mentalul nostru fosilizat? Forma justă este expresia unei prezenţe a necondiţionatului, aceea a unei persoane eliberate de cadrul său de referinţă şi deschisă către o relaţie mai justă.
Dominique Durand
Detalii aici: https://associationinstant.wixsite.com/associationinstant
Mai multe scrisori de acest gen găsiți pe blogul Asociației Instant aici:
https://associationinstant.wixsite.com/associationinstant/blog
