joi, 6 februarie 2025

Jacques Castermane - Fiecare formă vie este un mister (newsletter)

CENTRE DURCKHEIM
D'instant en instant
Scrisoare de încurajare la practica zazen
Lettre N°126 — Février 2025


Fiecare formă vie este un mister

Fiecare formă vie este un mister. Când te uiți la o floare, nu vezi o formă definitivă, ci o formă în devenire. Acest trandafir care iese dintr-un bulb subteran va trece prin trei faze esentiale: stadiul de boboc, cel al florii inflorite pentru a deveni apoi floarea care se ofilește.  

În japoneză, Ikebana înseamnă floare vie și indică, de asemenea, exercițiul compoziției florale, arta buchetului. Și în această zonă, cultivarea crizantemei este considerată o artă tradițională. 

Spre deosebire de simbolismul macabru pe care îl are această floare în majoritatea țărilor europene, cultivarea crizantemei în Japonia a fost considerată de câteva secole ca o adevărată filozofie de viață. 

Când a fost în Japonia, (1937-1947), Graf Dürckheim a vizitat o expoziție centrată pe această floare care este și emblema familiei imperiale.
În timpul acestei vizite, el îl întreabă pe maestrul grădinar: „Poți să-mi spui dacă în timpul creșterii acestei flori există un moment anume care este mai important pentru tine decât altul?” Maestrul gradinar pare foarte jenat de această intrebare și spune că nu o intelege. Graf Dürckheim admite că i se pare că acesta este momentul în care această floare este înflorită. Meșterul grădinar, înțelegând atunci sensul întrebării sale, i-a spus: „Pentru noi, japonezii, nu există moment în creșterea unei flori care să fie mai important decât altul, pentru că viața acestei flori este o cale de transformare care merge de la naștere până la moarte”.

Greșeala făcută de mulți occidentali care spun că sunt interesați de Zen este că
își imaginează că ar trebui ca, prin exerciții, să realizeze, să atingă și să se mențină o stare de a fi care să fie la același nivel cu frumusețea florii înflorite! Într-un fel, să fii infinit de bun, infinit de just, infinit de perfect! Sau a menține o stare de a fi senin, încrezător, plăcut, în toate împrejurările.
Scopul Zen este de a ne reorienta către adevărata noastră ființă, pe care Graf Dürckheim o numește ființa noastră esențială: „A fi în armonie cu Ființa nu înseamnă a fi într-o stare de perfecțiune. Dorința de a atinge perfecțiunea este o greșeală pe care o persoană nu trebuie să o facă pe parcurs. Adevărul nostru este adesea destul de mizerabil, în raport cu idealul nostru. A fi conectat la adevărata noastră natură nu înseamnă că realizăm perfect „ce ce ar trebui să fie un om", ci să avem puterea de a ne vedea pe noi înșine în adevărul nostru de moment.
Trezirea la ființa noastră esențială nu se manifestă atunci când trecem dincolo de nivelul uman, 
ci tocmai acolo unde ne recunoaștem slăbiciunea. "(Centrul ființei - carte tradusă și în românește, dar epuizată demult).

​​Un ultimă etapă... îmbătrânirea.
Floarea ofilită este scoasă din buchetul care v-a fost oferit sau este smulsă din grădina voastră. Desigur pentru că ea ne confruntă cu inacceptabilul: moartea.
Bobocul de trandafir, trandafirul înflorit, trandafirul ofilit sunt
impregnări fizice (corporele) a ceea ce face ca ceea ce trăiește să...trăiască (esența)!
Pe Calea care este Zen, omul aflat pe cale, când îmbătrânește, învață să abandoneze orice formă realizatăceea ce îi permite să învețe să - admită - o nouă formă. De aceea îmbătrânirea ar trebui să fie înțeleasă ca o șansă de maturizare(coacere). A te strădui mereu să stabilizezi ceea ce este dobândit este una din cauzele anxietăţii persoanelor în vârstă

A îmbătrâni (a se maturiza) înseamnă a accepta slăbirea forțelor care țin de domeniul lui a face și sunt dezvoltate de către Eu. Corpul, atașat poate de un baston, corpul care acum se mișcă încet, devine un câmp de experiență al infezabilului.
Experiența unei forțe care nu poate fi cuantificată de un dinamometru; o forţă care este resimțită ca o calitate a fiinţei. Impregnare corporală a unei plenitudini interioare, a unei ordini interioare, pace interioară, forța non-voirii.
Nu mi-am putut imagina, când în 1967 am practicat pentru prima dată zazen, că acest exercițiu m-ar conduce să nu mai consider agitația ca opusul calmului și
să fac experiența că agitația exclude calmul, marele calm prezent în adâncul
fiecărei ființe umane.

Jacques Castermane

CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60

contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr