Scrisoarea nr. 61 Septembrie 2026
Dominique Durand
Acceptarea fără excludere
În această dimineață ai decis să abandonezi activitățile
tale zilnice și să te dedici părții tale esențiale și esențialului existenței
tale. Această afirmație ar putea sugera că orice altceva este neglijabil.
Într-adevăr, acest mod de a privi practica creează o diviziune, ca și cum ar
exista ce ar trebui să fie și ce nu ar trebui să fie. L-am auzit adesea pe
Jacques Castermane spunându-ne: „Nu există nimic care ar trebui să fie, nu
există nimic care nu ar trebui să fie”. Câți ani a fost nevoie pentru a
înțelege acest lucru și câți ani mai au fost necesari pentru a-l experimenta?
O trecere imperceptibilă către o formă idealizată de
practică perpetuează vinovăția de a nu realiza ceea ce este proclamat ca
slogan: „pacea mereu prezentă”.
În această dimineață ai intrat în poziția așezat cu toată
frământarea ta interioară, sperând că aceasta se va potoli. Gândește-te în
schimb că această frământare interioară are capacitatea de a coexista cu
liniștea absolută a corpului. Ele există una lângă alta și tot ce trebuie să
faci este să lași aceasta să fie. Nu neglija această coexistență și nu încerca
să forțezi nimic. Pur și simplu asigură-te că conștientizarea ta în postura ta
nu se lasă sub greutatea acestei frământări interioare; permite-i să devină mai
flexibilă fără să-și piardă vigoarea. De asemenea, fii atent să nu neglijeze
ancorarea ta profundă la pământ. Dedică-te acestui lucru și lasă orice vine să
vină. Interoghează constant senzația, fără a aștepta un răspuns. Frământarea nu
a șters pacea corpului și, invers, pacea corpului nu a șters frământarea, dar,
pe neașteptate, poate apărea misterul, cel pe care Sfântul Ioan al Crucii l-a
descris ca „norul întunecat care luminează noaptea” (citat de Edgar Morin). Nu
ne mai rămâne decât să contemplăm acest mister și să rămânem tăcuți. Oximoronul
ne abate de la modul nostru obișnuit de a considera contradicțiile.
Kodo Sawaki a spus-o astfel: „În zazen, cineva este în
armonie cu Buddha și, în același timp, poartă toate treburile omului obișnuit,
include toate contradicțiile.”
Această atitudine nu ne permite să ignorăm lumea așa cum
este, o lume a cărei imagine aș avea grijă să nu v-o zugrăvesc (violență,
climă, inteligență artificială...).
Nu trebuie să minimalizăm această realitate; trebuie să
vedem cum practica ne permite să ne găsim drumul prin ceea ce este insuportabil
pentru minte. Meditația ne predispune să experimentăm dezamăgirea(désenchantement)
în mod diferit, permițând extremelor să coexiste, recunoscând în același timp
că atitudinea noastră corporală, gata să îmbrățișeze toate paradoxurile, este
cea care ne modelează modul de gândire.
În zazen, trebuie să lăsăm totul să se întâmple: trântitul
unei ferestre și ciripitul păsărilor, vuietul unui tren și blândețea unei brize
calde. Lăsăm totul să se întâmple într-un fel de polifonie, în interior și în
exterior. Contrariile se ciocnesc, dar liniștea zazenului transformă
confruntarea în armonie, unde o notă depinde de alta și nimic nu se poate
întâmpla fără aceste contrarii.
Arta zazenului constă în a te menține într-o situație
paradoxală, una în care controlul(la maîtrise) trebuie să coexiste cu abandonarea, implicarea
cu dezinteresul, determinarea cu lipsa de scop. Învățăm să ne lăsăm să plutim
în acest paradox; totul rămâne incert, dar totul este solid.
Dar de ce trebuie să percepem asta prin intermediul
corpului? Pentru că situația este insuportabilă pentru minte. Acceptarea
paradoxalului încurajează toleranța și deschide posibilitatea unei relații
diferite cu lumea, dincolo de cele mai convenționale moduri de a exista.
Când suntem așezați(în meditație), învățăm nu doar maniera
noastră de a fi așezați, ci și maniera noastră de a acționa.
Dominique Durand
INSTANT Association, Grenoble, France
Asociație dedicată practicii meditative
Site web: https://associationinstant.wixsite.com/associationinstant
