Dominique Durand - Meditaţia: de la gândire la prezenţă

(Scrisoarea pe aprilie 2019 - nu am putut să o traduc la momentul respectiv; dar are un conţinut atât de clar pe tema complexă a vacuităţii căutate în meditaţie încât trebuie tradusă neapărat).

Noi trăim foarte puţine experienţe debarasate de construcţiile noastre intelectuale. Noi nu trăim viaţa, noi argumentăm viaţa, o discutăm pe baza unor credinţe şi a unor cunoştinţe de care nu ne putem desface.

Mentalul se strecoară pe nesimţite în toate momentele vieţii noastre şi aşezarea în linişte ne oferă posibilitatea de a observa gradul nostru de aservire la gândire.

Jacques Castermane - Exerciţiul numit zazen - update

C E N T R E   D Ü R C K H E I M

Calea acţiunii… pentru o Înţelepciune exersată

Clipă de clipă

(Scrisoare de încurajare a celor care urmează Calea acţiunii) - iulie 2019

Exerciţiul numit Zazen
Hirano Katsufumi Roshi a fost Maestru al Novicilor la Templul Eihei-ji din Japonia (vechi de 775 de ani) timp de mai bine de douăzeci de ani. El conduce actualmente sesiuni de meditaţie în SUA, în Ecuador, în Elveţia, în Franţa.
Din 2011 am avut, şi avem, privilegiul, bucuria şi onoarea de a-l primi la Centru. Acum câteva zile, el a revenit pentru a şasea oară să ne întâlnească cu prilejul unei sesiuni de meditaţie.
Transcriu mai jos răspunsurile pe care le-a dat el la două întrebări fundamentale:

Hirano Roshi, ne puteţi spune ce înseamnă kanji-ul „za” şi kanji-ul „zen”, care sunt asociate în expresia „zazen”?
Răspuns: „Za înseamnă „a se aşeza”, Zen înseamnă „calm”.
Ce trebuie să facem atunci când practicăm zazen?
Răspuns: „Nimic!”

Jacques Castermane - Meditaţia? La ce bun?

C E N T R E    D U R C K H E I M 

 Newsletter nr. 151 pe iunie 2019

În anii 1970, cu ocazia unei conferinţe,  Dürckheim declara:

„Omul occidental suferă de mult timp de o formă de viaţă al cărei caracter excesiv duce la ceea ce numim stresul.

Adevărata cauză a acestei maladii nu este suma condiţiilor exterioare, ci absenţa de contact cu propria fiinţă interioară.

Acolo se află şi cauza numeroaselor boli care nu au motive vizibile.

De unde importanţa acestui exerciţiu spiritual care este: cultura liniştii. Pentru ca conştiinţa profundă, conştiinţa senzorială, debarasată de tumultul gândurilor şi al imaginilor despre lume, să dezvăluie ceea ce în fiecare este dincoace şi dincolo de zgomot, de concepte, de imagini.

Cultura liniştii interioare trece prin exerciţiul imobilităţii perfecte a întreg corpului viu în globalitatea şi unitatea sa.

Cultura liniştii interioare trece prin atenţia la simplul „pleacă şi vine” al suflului.

Liniştea interioară nu este absenţa zgomotelor exterioare, ci o stare de a fi pe care nici un zgomot nu o deranjează.”

Jacques Castermane - Adevărata natură a fiinţei umane - video

Scopul meditaţiei?

Trezirea fiinţei umane la adevărata sa natură!

Sursa foto: captură din înregistrarea video de mai jos, menţionată spre finalul paginii:

https://www.youtube.com/watch?v=JhnZeGbpkto

Conţinutul acestui video este tradus în româneşte ca text la finalul acestei pagini (06.07.2019, orele 20:30)

Jacques Castermane - Hara, expresie a fiinţei

Interviu apărut în revista Regard bouddhiste

Este suficient să privim această fotografie pentru a vedea ce este hara. Este Dürckheim care merge pe un drum înzăpezit aproape de căsuţa sa din Pădurea Neagră: pentru mine, emană din acest ansamblu de gesturi care este actul de a merge, o impresie de unitate şi ceea ce numim hara; nu mai există opoziţie între corp şi suflet, corp şi spirit.

Regard Bouddhiste: Auzim adesea vorbindu-se despre hara în artele marţiale şi alte discipline. Cum am putea defini exact hara?

Jacques Castermane: Acum 20 de ani aş fi putut să vorbesc trei sferturi de oră despre aceasta, şi astăzi spun că ceea se numeşte Hara, în Japonia, este insesizabil prin gândire; ceea ce nu vrea să spună că realitatea care se ascunde în spatele acestei kanji este incognoscibilă. Iată dificultatea pentru omul occidental atunci când este confruntat cu expresii ca hara, aikido sau kokyu. Noi suntem tentaţi să le captăm prin intermediul conştiinţei care obiectivează, care conceptualizează, raţionalizează, şi credem că le-am înţeles. Este foarte dificil să vorbeşti despre hara. Încât este mult mai simplu să practici exerciţiile care permit să descoperi hara. Este ceea ce eu am avut şansa să fac de la vârsta de 20 de ani, atunci când am început practica aikido. Maestrul artei (Masamichi Noro), nu contenea să ne spună să practicăm cu „hara”. Această injoncţiune era urmată de o demonstraţie care era în acelaşi timp spectaculară, estetică, liberă… Dar nu exista niciodată explicaţie, ne întrebam de bună seamă ce trebuia făcut.

Mai târziu, după ce am descoperit cartea lui Karlfried Graf Dürckheim, Hara, centrul vital al omului, am asistat la un colocviu unde el era prezent. Am uitat tot ce spusese, dar nu mă puteam desprinde de impresia pe care o aveam, văzându-l aşa cum era. Când vorbea, îmi dădea impresia de a fi ceea ce spunea. Vorbea despre calm, despre seninătate, despre încredere, şi era bulversant. Aveam în faţa mea un om senin, calm şi încrezător. Acest om era expresia însăşi a ceea ce desemnăm prin cuvântul hara. După colocviu, el m-a invitat să-l vizitez în Pădurea neagră. M-am dus acolo şi întâlnirea a fost atât de bulversantă încât am lăsat tot ceea ce făceam în Belgia, cabinetul meu de kino, prietenii, familia…

Paul Tournier - Invizibilul al Treilea. Transcendenţa ca experienţă

Paul Tounier (1898-1986)

Am tradus zilele acestea un eseu, mai bine zis o mărturie din propria experientă de practică a medicinei, scris în 1966 de medicul Paul Tournier, fondatorul medicinei persoanei

Despre autor pe Wikipedia aici.

Este autorul cărţii inspirate Medicine de la personne, publicată în 1940, şi apoi a multor altora care arată evoluţia gândirii sale de-a lungul timpului.
Existã multi bolnavi pentru care medicamentele si regimurile nu sunt decât un paleativ pentru cã rãul(boala) care îi locuieste este mai profund si, adesea, pacientul nu îi permite medicului sã îi analizeze motivele reale ale acestui rãu(boalã). Este vorba, în general de o dereglare mai profundã, în general impenetrabilã, pe care numai un examen de constiintã o poate decela. Aceste simptome, dr. Paul Tounier le numeste "probleme de Viatã". (de pe coperta spate a cartii).Un must-read. Eu am descărcat-o de aici:
http://www.paultournier.org/autre/Medecine_de_La_Personne.pdf

În româneste s-a publicat cartea sa Personajul si persoana
la Editura DECENU.eu,
traducere Rodica Bogdan.
Cartea a fost publicatã în 1955.
Detalii aici:
https://libraria.decenu.eu/editura-decenueu/451-personajul-si-persoana.html

Textul originar: Der Unsichtbare Dritte,

din volumul TRANSZENDENZ ALS ERFAHRUNG. BEITRAG UND WIDERHALL

O.W. BARTH Verlag, 1966,

volum omagial cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă de către K.G. Durckheim

Compatriotul meu, HEMI-FREDERIC AMIEL, notează în jurnalul său din 26 octombrie 1875: "Orice origine este un mister. Principiul oricărei vieţi individuale sau colective este un mister, adică ceva iraţional, inexplicabil şi indefinibil. Conceput pentru final: fiecare individualitate este o enigmă insolvabilă si nici un început nu poate fi explicat. Deşi tot ceea ce a devenit poate fi explicat retrospectiv, originea însă a ceea ce este el nu a devenit. Ea reprezintă întotdeauna un Fiat Lux, miracolul original, creaţia, căci ea nu este rezultatul a nimic altceva, ea doar ţâşneşte pur şi simplu printre lucrurile pre-existente, care îi oferă un ‘mediu’, o ocazie, o ambianţă, dar care asistă la apariţia ei fără să înţeleagă de unde a venit.”

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp (două fragmente traduse)

Am tradus zilele acestea, din 2019 deja, două fragmente din această carte rară despre LeibTerapie:

Prefaţa cărţii este deja tradusă aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2014/10/wolfram-helke-atinge-sufletul-prin-corp.html

Paginile recent traduse sunt postate aici:  http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Wolfram_Helke_A_atinge_sufletul_prin_corp.htm

Frica si angoasa

Frica pare limitată în timp, ea durează atât timp cât se menţine situaţia generatoare de frică.Angoasa nu este declanşată de o cauză concretă, ea se naşte dintr-o situaţie incomprehensibilă.Angoasa poate să devină o schemă de comportament cronic (şi nevrotic).
...
Cu cât inteligenţa domină mai mult viaţa omului, cu atât se adânceşte sciziunea dintre trăirea corporală şi psihică, de o parte, şi intelectuală, de cealaltă parte. Dacă omul începe să acorde mai multă încredere inteligenţei sale decât instinctelor sale fizice, el trăieşte o sciziune neliniştitoare. Cât timp controlul mental funcţionează şi garantează succesul, ordinea pare să domnească.

Spiritualitatea în cotidian - conştiinţa trăită
Ce înseamnă un exercitium ad integrum? Traducerea dă o „activitate intactă”, un pur exerciţiu, o activitate pe care nimic nu o perturbă. Este o activitate pe care nu o traversează nici un gând, o activitate absolut regulată, exclusiv centrată pe subiectul muncii. Ea cere calm şi vigilenţă. Când mănânc, când spăl farfuriile, grădinăresc, sau aranjez apartamentul, eu pot fi conştient la fiecare clipă de gestul meu, de pauzele mele, de ritmul meu. Spălând geamurile, simt cârpa umedă din mâna mea, rezistenţa geamului, găsesc plăcere în mişcarea corpului meu şi în limpezimea geamului.

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp. LeibTerapia după K.G. Durckheim

Vã doresc un an 2019 de Progres!

La multi ani! 

Progresul nu este ceea ce comunul gândeşte, şi din cauza căruia se irită nevãzându-l niciodată venind.

Progresul nu este numaidecât bunătatea,

nici bunăstarea, nici pacea.

Nu este odihna.

Nu este nici măcar de-a dreptul virtutea. 

Esenţialmente, Progresul este o Forţă, cea mai periculoasă dintre Forţe.

El este Conştiinţa a tot ceea ce este şi a tot ceea ce se poate. 

Chiar dacă trebuie să provocăm toate indignările şi să lovim în toate prejudecăţile, trebuie să o spunem, pentru că acesta este adevărul: 

A fi mai mult înseamnă mai întâi a şti mai mult.

Pierre Teilhard de Chardin – L’ avenir de l’homme, Editions du Seuil, 1959, pag. 30

Dominique Durand - Meditaţi? Nu încetaţi niciodată antrenamentul

Sursa foto: www.zazenbear.com

Este partea a doua a scrisorii periodice - octombrie 2018 - de la Centrul Durckheim din Franţa. 

Autoarea scrisorii: Dominique Durand, fondatoare a Asociaţiei INSTANT din Grenoble, asociatie dedicată meditaţiei pe calea trasată de K.G. Durckheim.

Site: https://associationinstant.wixsite.com

Dacă există ceva foarte dificil de tradus în cuvinte, aceasta este consideraţia specifică acordată realului, situaţiei prezente, fără cel mai mic artificiu, fără cel mai mic ecart, fără cea mai mică afectare. De fiecare dată, atitudinea exprimă întocmai ceea ce nu mai este o atitudine.

Jacques Castermane - Scrisoarea periodică a Centrului Durckheim - octombrie 2018

Scrisoare trimestrială de încurajare la o practică cotidiană a meditaţiei atenţiei depline. 

Dacă mi-ar fi dat să înţeleg!

Această exclamaţie defineşte mentalitatea omului occidental.
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg pentru ce trebuie exersată imobilitatea absolută pe timpul zazenului?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg diferenţa dintre ceea ce Dürckheim numeşte „corpul pe care îl avem” şi ceea ce el numeşte „corpul care suntem”?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg rostul acestui mers lent (Kin Hin) între două perioade de zazen(meditaţie)?
Dacă mi-ar fi dat să înţeleg la ce bun să practic zazenul, atunci aş putea să încep să practic!

Jacques Castermane – Scrisoarea periodică a Centrului Dürckheim, Franţa – august 2018

Jacques Castermane

Fidelitatea faţă de exerciţiul numit zazen

Eu nu practic zazenul de cincizeci de ani pentru a învinge insomnia. Fidelitatea faţă de exerciţiu mă repune în contact cu un simptom al stării de sănătate fundamentală a fiinţei umane, liniştea interioară; când avem drept punct de sprijin în existenţă liniştea interioară, nu (mai) suferim de insomnie.

Eu nu practic zazenul pentru a-mi asuma stresul din mediul meu familial sau profesional. Fidelitatea faţă de exerciţiu deschide spre ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură a fiinţei umane, domeniul calmului interior. Când, în cotidian, avem ca punct de sprijin calmul interior putem îmbrăţişa majoritatea situaţiilor care se prezintă fără a ne stresa. Şi dacă – întrucât suntem fiinţe umane – ni se întâmplă să recădem în agitaţie, nerăbdare, iritabilitate, fidelitatea faţă de exerciţiu ne ajută să regăsim fără întârziere seninătatea momentan pierdută.

Eu nu practic zazenul pentru a fi mai performant, mai eficient. Fidelitatea faţă de exerciţiu îl eliberează pe omul care, în faţa acţiunii pe care trebuie să o întreprindă, este îngrijorat, anxios, pentru că este animat de dorinţa de a reuşi cu orice preţ la care se asociază teama de eşec. Fidelitatea faţă de exerciţiu mă învaţă să fac bine ceea ce am de făcut cu sentimentul de a avea infinit de mult timp interior făcând-o.

Erich Neumann - Psihologia abisală şi noua etică - recomandare de carte

Recomandare de carte bună pentru cititorii de Durckheim... legat de subiectul Umbrei.

O carte profundă şi foarte clară despre un subiect atât de "nebulos" şi totuşi de neocolit pentru cei care vor să devină oameni liberi, independenţi, nesabotaţi de umbra din subteranul fiinţei.

Editura NEMIRA, 2018, colecţia PHILEMON, trad. din germană Anca Bodogae

Detalii carte pe ELEFANT unde se găseşte la un preţ foarte bun (-40%) aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/psihologie-pedagogie/teorie-generala/psihologia-abisala-1286944.html

O carte fundamentală care explică foarte clar - printre multe altele - cum se naşte umbra în paralel cu conturarea "personei" ca urmare a adaptării omului la idealul etic, ideal etic care depinde de instanţa colectivă şi de o anumită epocă, ş.a.m.d Umbra care conţine şi individualitatea noastră respinsă în această adaptare la valorile colectivului. 

De ce vechea etică  - care a avut rolul ei în evoluţia conştiinţei - trebuie înlocuită cu o "nouă etică", etica individuării. Această nouă etică trebuie să ia în calcul şi partea respinsă, latura de umbră. Prin recunoaştere şi integrare pozitivă, conştientă.

Toate acestea nefiind posibile decât la un nivel moral mai profund de viaţă decât cel avut în vedere de vechea etică.

Pentru a vă face o idee despre conţinutul cărţii puteţi citi Prefaţa, introducerea si cuprinsul cărţii aici:

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Erich_Neumann-Psihologia%20abisala-si-noua-etica.htm

O actualizare a paginii de "cărţi în pregătire"

Am pus la zi azi, 6 iunie 2018, pagina respectivă - actualizată ultima dată în iulie 2017 - cu ultimele trei traduceri în româneşte făcute între timp aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2017/04/carti-in-pregatire-o-postare-care-nu.html

Mai mult pentru a-mi face ordine în acest domeniu şi a putea trece la altceva.

Dar şi ca informaţie pentru eventualii cititori interesaţi de cărţile lui KGD.

Cel mai bine ar fi să fie interesată şi o editură... K.G. Durckheim nu mai este un necunoscut pentru cititorii din România. Dacă tot se publică atâtea cărţi de spiritualitate... nu ar fi cazul să se publice şi un autor de spiritualitate autentică?

Care are în vedere rădăcina problemei din om?... A cărui antropologie are la bază trei piloni: mistica lui Meister Eckhart, practica Zen şi psihologia profunzimilor. Si care a importat din înţelepciunea Orientului o tehnică si filosofia ei, pe care a integrat-o într-o cale spirituală originală de interes nu numai pentru omul din Occident, ci, în egală măsură, şi pentru cel din Orient...

 Ceea ce are în vedere KGD este Persoana... ceea ce înseamnă mai mult decât  rămânerea în Marele Tot.

Jacques Castermane - Meditaţia şi ştiinţa (newsletter)

CENTRE DÜRCKHEIM
Meditaţia şi ştiinţa

1980 – Filip are şase ani. Tocmai se întoarce de la şcoală.
„Ce aţi făcut astăzi?”
„Am rupt o floare în bucăţi. Şi învăţătorul a explicat: rădăcina, tija, petalele şi încă ceva. Dar, ştii, papa, el n-a spus nimic despre… floare!”

1920 -  Graf Dürckheim urmează un seminar la universitatea din Kiel. Conferenţiarul  afirmă cu un ton profesoral că „nota ‘do’ este 256 oscilaţii pe secundă”.
Dürckheim se grăbeşte să-i răspundă că verbul este este fără îndoială abuziv aici: „Nu se poate afirma astfel o asemenea echivalenţă; acest 256 vibraţii pe secundă nu reprezintă după părerea mea decât realitatea fizică a notei emise. Dar în calitate de fiinţă umană eu percep sunete şi nu unde!”
La întoarcerea din Japonia, după 10 ani de practică a exerciţiilor propuse în lumea zenului, printre care şi meditaţia numită zazen, Dürckheim va mai discerne şi aceste  două abordări ale realului: experimentarea ştiinţifică obiectivă şi experienţa interioară, trăirea interioară subiectivă.

2018 – Pe parcursul recentului reportaj, de pe canalul 5, „Meditaţia: o revoluţie a creierului!”[1] se vede clar că măsurile cantitative, pe care le permit scanerul, IRM (RMN)-ul, electroencefalograma nu încetează să joace rolul prim în interesul purtat meditaţiei. A fost vorba mult, în această anchetă foarte serioasă, despre creier şi despre telomeri.
Telomerii? Extremitatea unui cromozom „a cărui degradare ar fi cauza multor patologii” [Elizabeth Blackbum, biolog molecular australo-americană (premiul Nobel pt. medicină 2009) şi Elissa Epel, psihiatru la universitatea din California].
 Păcat că această anchetă nu propune concluziile lor: „Noi nu suntem numai produsul genelor noastre; sentimentele noastre, emoţiile noastre modelează în permanenţă expresia acestor gene. Mai mult, noi avem astăzi certitudinea că nimic nu este ireversibil. Ştiam deja că plasticitatea cerebrală era o realitate, acum ştim şi că celulele corpului reacţionează profund cu starea noastră de spirit. Şi mai ales, dacă suntem plini de stres, acest fapt poate fi transformat, modificat”.
Această descoperire uimitoare demonstrează legătura strânsă dintre emoţii şi ceea ce se petrece în interiorul celulei. Dar ceea ce este la fel de uimitor este faptul că fenomenul este reversibil! „Noi am constatat , de asemenea, că atunci când nivelul de stres diminuează, lungimea telomerilor sporeşte. Aspectul reversibil este valabil în ambele sensuri. Noi putem să ne „tratăm”, dar putem şi să ne „îmbolnăvim”, şi noi suntem cei care ţinem cârma oarecum.”[2]

Ţineţi cârma! Meditaţi!
Dar care formă de meditaţie?

De câţiva ani, meditaţia, numită modernă, ia loc în inima studiilor asupra corpului-obiect (Korper). De mai bine de 25 de secole, meditaţia, numită ancestrală, îl invită pe om să fie pe recepţia corpului său, să înceapă să-şi asculte corpul viu care este el (Leib).
Ştiinţa caută să afle în ce măsură meditaţia modernă ar putea să-l elibereze pe om de simptomele acestei maladii constituante: angoasa şi stările care o însoţesc (nelinişte latentă, frică subterană, stres, depresie, burn-out).
De la Budha încoace, persoana care meditează nu caută să învingă maladia, ci să nu continue să trăiască în ignoranţa stării sale de sănătate fundamentală: calmul interior, pacea sufletului.
Pe acest drum de vindecare care este practica meditaţiei, funcţia-martor nu este scanerul sau IRM-ul; funcţia –martor este ceea ce persoana care meditează simte şi resimte.

Nimic nu este ireversibil? Atunci… meditaţi!
Acordaţi atenţie… florii! Luaţi în considerare cu o atenţie plină de grijă… sunetele!
Luaţi în serios această calitate de a fi, calmul, care se prezintă prin … senzaţie şi simţire!

Jacques Castermane

Adresse postale:

Centre Dürckheim - 1015, rte des Reys de Saulce - 26270 Mirmande 

Tél : (+33) 04 75 63 06 60 - contact@centre-durckheim.com

Programul centrului pe 2018 aici: http://www.centre-durckheim.com/v2/Programme2018d.pdf

---

[1] Anchetă de sănătate - Meditaţia: o revoluţie în creier, France 5, emisiune difuzată la data de 16.05.2018.

[2] Dr. E Blackbum , Dr. E. Epel, L’effet télomère, Guy Tredanile Editeur, 2017, 400 p. pagina

Astăzi, mulţi părinţi nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.

Un fragment din acelaşi dialog dintre Frantz Woerly şi K.G. Durckheim,
dialog consemnat în cartea L' esprit guide, Editura Albin Michel 

 Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum. Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun: „Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei. Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul lui.”