CENTRE DURCKHEIM, France
O cale pas cu pas
Încurajare pentru practica zilnică
Scrisoarea nr. 14 - iulie 2025
Zen, calm, fricțiuni și relații
Ultima scrisoare a Centrului (podcastul din iunie 2025) vorbea despre „responsabilitatea noastră de a oferi calm interior, liniște interioară” în toate situațiile existențiale întâlnite și în relațiile noastre. A asocia calmul cu relațiile umane nu este o sarcină ușoară.
Pe acest subiect, Jacques Castermane ne amintește că „Calmul nu este rodul practicii zilnice a zazenului, ci că practica zazenului este, zilnic, o oportunitate de a exersa calmul”.
A primi, a îmbrățișa a ceea ce se prezintă și a savura calmul rezultat nu se termină odată cu sfârșitul așezării în meditație zazen. Calmul nu este un câștig interior care trebuie obținut, păstrat sau protejat în momente rare, ci o modalitate de a fi constant interogat, provocat și busculat de situațiile existenței. A exersa calmul este un gest care ne confruntă cu relații pe tot parcursul zilei, ceea ce ne obligă să ne punem la îndoială, să părăsim zona de confort, prejudecățile și obiceiurile noastre. Ca atare, calmul nu este apatie, distanță, pasivitate, ci o atitudine de trezire la capacitățile noastre de adaptabilitate și deschidere, pentru a vedea și simți o situație în ansamblu și pentru a încerca prin acțiunea noastră să „rămânem fideli realității”. Astfel, furia, rigoarea, un gest ferm se impun uneori ca acțiuni juste.
KG Durckheim vorbește despre Zen ca despre o cale către maturitatea Omului, prin redescoperirea ființei esențiale cuibărite în inima fiecăruia dintre noi, o sursă de plenitudine, împăcare(liniștire) și încredere. Acest contact intim trebuie dezvoltat în toate aspectele existenței, inclusiv în domeniul relațional. (cf. cartea: Descoperirea ființei – este tradusă în românește – ”Străpungerea spre Ființă. Etapele maturității umane” – o carte pe care nu încetez să o recomand, nt).
Un om matur este complet opusul unui adult infantil, supus stărilor sale schimbătoare și reacționând constant la ceea ce îl supără, intern și extern, făcându-i pe cei din jurul său să sufere din cauza lipsei sale de stabilitate și a agitației sale.
Dacă această maturitate interioară se consolidează puțin câte puțin, prin experiențe mai mult sau mai puțin trecătoare și inspiratoare trăite în momente privilegiate, ea trebuie să ne însoțească și în
realitatea noastră existențială, pentru că, așa cum subliniază Durckheim:
„Trebuie să recunosc că dacă eu sunt această adâncime, această posibilitate de vastitate, celălalt
este și el, oricare ar fi suprafața sa”.
Ne deschide oare calea Zen, chiar înainte de a vorbi despre „bunătate imuabilă”, către o anumită
căldură umană în relațiile noastre? Suntem capabili, în fața frustrării, să:
„Ne adunăm (venim în fire) zâmbind și spunând cuvinte liniștitoare mai degrabă decât jignitoare”.
„Să dezvoltăm o capacitate de a iubi care nu depinde de simpatia sau recunoașterea celuilalt”.
„Să recunoaștem că Zen este iubire și compasiune care exprimă unitatea ce leagă toate ființele și că Zenul vrea devotamentul absolut al fiecăruia față de această unitate, chiar în locul
atribuit lui de destin”. KG Durckheim
Redescoperirea acestei legături de umanitate, a acestei unități, înseamnă să învățăm să ne bazăm pe profunzimea noastră, să vedem universalul uman în fiecare ființă umană, dar și să recunoaștem universalul viu în fiecare ființă vie și chiar să tratăm fiecare obiect de zi cu zi cu respect, peste tot, tot timpul.
Cuvintele unui maestru Zen către Jacques Castermane când a trântit o ușă în timpul unei sesiuni de meditație: „Ce ți-a făcut ușa asta ca să merite un astfel de tratament!”
Cât despre Durckheim, el le spunea oamenilor religioși care veneau să-l vadă: „Trebuie să pierdeți orice interes pentru ideea pe care o aveți despre un creator, pentru a vă interesa de ceea ce aveți cu adevărat în fața ochilor: creația.”
Sacru program! Înainte de a deveni inima unei practici sacre care leagă esența și existența,
aceste cuvinte ne invită să părăsim lumea noastră, modul nostru de gândire, să nu rămânem la suprafața reacțiilor și judecăților mecanice proprii mentalului.Dacă Zen-ul se limitează la spațiul unui dojo(sala de meditație, nt), unde, așezați în zazen, încercăm să trăim experiențe spirituale intense (și experimentăm dificultăți interioare intense!), acest lucru poate dezvolta o anumită imagine eroică a Căii și ne poate face să uităm cum să trăim o existență obișnuită simplă și pașnică. Dezvoltând un „ego spiritual” în acest fel, riscăm să fugim din lume.
Dacă, prin stabilizarea lumii emoționale și mentale și redescoperirea unei forțe vitale uimitoare în „hara”, Zen-ul dezvoltă un eu mai puternic și mai echilibrat, aceste efecte îmbucurătoare ale exercițiului prezintă un alt pericol: acela de a ne opri doar la aspectele de măiestri(stăpânire, gestionare), eficiență și performanță în lume. Calea este astfel pusă în slujba eului. Procesul de transformare inițiat de o practică serioasă și regulată ne blochează în impasul unui anumit confort relativ și apare riscul de a „ne opri la o anumită formă și de a trăda ființa esențială”.
Prin urmare, este important să ne întrebăm dacă Zen-ul pe care îl practicăm nu a devenit un obicei confortabil care ne ține în afara adevărului lumii sau o obligație necesară și utilă care servește doar vieții mundane. Pentru aceasta, nu există nimic mai bun decât să acceptăm să fim busculați.
„Obstacolul ne oferă șansa de a ne maturiza, nu evitarea.” (Jacques Castermane)
Busculați de maestrul exercițiului, punând sub semnul întrebării idealul nostru spiritual, sau busculați de dificultățile evitate cu grijă până atunci pe care existența are grijă să ni le pună în cale, punând astfel sub semnul întrebării stăpânirea noastră iluzorie asupra lumii.
Relația cu „Celălalt”, la fel ca zazen-ul, sunt vaste câmpuri de învățare a non-refuzului, domenii în care expresii precum – A te recupera(a-ți reveni), atenție deplină, a te ține de realitate, a fi una cu aceasta - sunt actualizate constant.
Calea se joacă, așadar, pe zafu și în capacitatea noastră de deschidere și întâlnire cu orice situație și în orice relație, echilibru al drumului către Marele Calm.
Joël PAUL
CENTRE DURCKHEIM - 1015, rte des Reys - 26270 Mirmande - Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60 contact@centre-durckheim.com - https://centre-durckheim.fr
Originalul în franceză aici: https://centre-durckheim.fr/wp-content/uploads/2025/06/Pratique-zen-zazen-juillet_25_c.pdf
