Asociația Zen Grenoble
Scrisoarea nr. 59 pe mai 2026
Referitor la lentoare
Când lentoarea devine o temă centrală, ea apare ca o
întoarcere la procesele naturale ale corpului. Lentoarea este voința noastră
care se predă și se aliniază cu viața. A învăța să simțim, să lăsăm lucrurile
să se desfășoare, este o practică esențială pentru a permite adevăratei
lentori să apară.
În mod obișnuit, atunci când decidem să încetinim, o facem în mod voluntar, încercând să ne aliniem corpurile cu ideea de încetineală, conceptul ei, ceea ce reprezintă, simbolul conform idealului imaginat; în consecință, însăși încetineala este afectată. Nu este vorba despre a încetini de dragul de a încetini, ci despre a înțelege de ce anumite lucruri merită o atenție susținută.
Adevărata lentoare izvorăște din ascultarea corpului; corpul este cel care o inițiază și o imprimă în natura ezitantă a gestului. Ne este greu să ne mutăm atenția de la abstract la realitate, deoarece ne gândim la valori în loc să le simțim. Ne gândim la lentoare, dar nu o experimentăm. Să lăsăm lentoarea să se retragă din lumea idealurilor și a reprezentărilor. Nu este o valoare absolută în sine; este rezultatul unei coincidențe cu ritmul intenționat de fiecare acțiune, fără discordie între corp și ceea ce se face. A permite ritmului just să se impună este un exercițiu. Să considerăm lentoarea ca o alunecare voluntară în procesele vieții, ca un dans cu natura noastră cea mai profundă și circumstanța unei intimități cu ea. Fiecare exercițiu, fiecare situație, devine, atunci când acordăm atenție fenomenului „lentorii”, o oportunitate de a re-crea o relație mai naturală cu existența. Pur și simplu o încetinire pentru a nu pierde adevărurile fundamentale ale vieții. Lentoarea ne invită să cultivăm o pasivitate activă; devine contextul necesar pentru aceasta.
În domeniul agroalimentar, lentoarea a reintrodus această
conexiune necesară dintre umanitate și ritmurile naturii. Să luăm în
considerare, în acest sens, impactul lui Carlo Petrini în contextul specific al
alimentației și biodiversității. Anarhist convins care a înțeles rapid
inutilitatea politicii, acest sociolog a realizat rapid importanța hranei ca un
adevărat instrument al schimbării: o conexiune cu pământul, cu ritmul
anotimpurilor. Carlo Petrini a fost unul dintre pionieri atunci când a decis să
acționeze direct asupra lanțurilor alimentare prin promovarea lanțurilor scurte
de aprovizionare și a produselor autentice. Astfel, s-a născut Slow Food. Nu
este aceasta o coincidență magnifică a umanității cu legile universale? Este un
exemplu interesant, deoarece această mișcare nu tratează aceste reguli ca
absolute, ci mai degrabă ca o armonie cu ceea ce este evident. Așa cum ritmul
unui pas își dictează propria lentoare, natura imprimă ritmul natural al
anotimpurilor asupra modului în care ne hrănim. Acesta nu este un dictat
ideologic, nici un sistem de urmat; se impune ca o necesitate inevitabilă.
Sub egida lucrului cu lentoarea, apare și această conivență complet naturală cu interdependența. Alunecăm în ea pentru că nu mai este posibil să nu facem asta. Lentoarea ne pregătește să ne îndreptăm spre resursele active ale corpului și, procedând astfel, să ne aliniem cu intențiile vieții; ne modelează și ne adâncește ascultarea. Să iubim pur și simplu lentoarea pentru ceea ce ne permite să descoperim despre aspectele neașteptate din noi înșine.
Dominique Durand
Site-ul Asociației INSTANT Zen Grenoble: https://associationinstant.wixsite.com/associationinstant
Originalul în franceză poate fi citit aici:
https://associationinstant.wixsite.com/associationinstant/post/lettre-n-59-mai-2026
