Jean Gebser - Imaginea omului şi conştiinţa - finalizat!

Un text fundamental si mai mult decât  actual din opera unui gânditor strălucit despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în evolutie, adicã  evolutia constiintei umane: nivelul arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral.

Conferinţă susţinută în  anul 1965

Jean Gebser (1905-1973) Mai multe detalii despre autor aici
http://www.gebser.org/jean-gebser/

Fiecare crede că are în sine o imagine a omului. Dar, de fapt, ce este omul? Nimeni până acum nu a putut răspunde acestei întrebări. Şi totuşi: în primul rând, omul este mult mai mult decât ceea ce crede sau vede cineva. În al doilea rând, ele este mult mai complex decât se presupune în mod obişnuit. Omul este deci sub-estimat, ceea ce se explică prin dezvoltarea mentalului său şi prin întrebuinţarea unilaterală a gândirii raţionale percepută ca singurul instrument care îi permite să dea formă vieţii sale şi să o stăpânească. O întoarcere în urmă ne permite să schiţăm o imagine a omului mai bogată şi mai complexă. 

Jacques Castermane - Să trecem de la „a ne servi de meditaţie” la „a o servi”

 Scrisoarea de informare - iunie 2017 

Atunci când, la începutul unui sejur la Centrul Dürckheim, întreb persoanele prezente dacă, eventual, practică deja exerciţiul meditaţiei, răspunsurile sunt variate.

Cu toate acestea, printre cele şi cei care practică deja o formă de meditaţie, aceste răspunsuri arată mai ales că, în majoritatea cazurilor, ele/ei se servesc de meditaţie pentru a obţine un scop pre-meditat. Motivaţiile sunt numeroase şi diverse: a învinge insomnia…a face faţă stresului din mediul întreprinderii… a-şi lărgi capacităţile mentale… a spera vindecarea de o maladie sau alta sau a scăpa de cancer… sau acea speranţă oleacă imatură şi iluzorie rezumată în această formulă tendinţă: „doar fericire şi atât”.

Dacă meditaţia devine pre-meditaţie este pentru că, în cultura noastră occidentală, nu putem gândi omul altfel decât în raport cu conştiinţa sa despre lucruri. Or, de 25 de secole, în Orient şi în Extremul Orient, exerciţiul meditaţiei are drept sens faptul de a se percepe şi de a percepe lumea prin intermediul conştiinţei interioare, conştiinţa senzitivă care este anterioară  conştiinţei care obiectivează şi face din toate… un obiect. Or, meditaţia deplinei atenţii se numeşte: meditaţie fără obiect.

Cunosc bine pericolul de a ne servi de meditaţie pentru a răspunde dorinţelor conştiinţei-ego. A medita pentru a ne garanta nevoia de securitate, de a ne asigura confortul, de a ne asigura dorinţa de permanenţă şi alte speranţe deşarte.

Meditaţia atenţiei depline învăţată la Centru invită persoana în căutare la o ruptură de ego; ruptură de maniera noastră obişnuită de a fi; ruptură de maniera noastră obişnuită de a gândi.

Cei peste 40 de ani de practică a meditaţiei atenţiei depline mă provoacă să spun celor care se angajează pe acest drum de exerciţiu şi experienţă:

”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!”

A practica fără scop nu înseamnă fără efecte. Dar aceste efecte nu au nici o legătură cu dorinţele „eului”, acea parte superficială din noi înşine care nu este adevăratul nostru punct de sprijin în existenţă.

Numai servind meditaţia persoana care meditează se strecoară la un nivel de a fi a ei însăşi care este altul decât egoul; zenul îl numeşte adevărata natură a fiinţei umane, Dürckheim o numeşte propria noastră esenţă.

Adevărata noastră natură este domeniul calmului fundamental, a liniştii interioare, a echilibrului interior; calităţi de a fi pe care nu le putem construi prin exerciţii.
Retragerile şi sesshin pe care vi le propunem în această vară vor avea drept temă:
”Nu vă serviţi de meditaţie… serviţi-o!” Astfel făcând, „Meditaţia atenţiei depline favorizează întâlnirea cu noi înşine într-un mod până atunci refulat sau necunoscut” (K.G. Dürckheim).

Jacques Castermane
Director al Centrului Dürckheim, France, Mirmande
Site:http://www.centre-durckheim.com/index.html

Programul centrului pe 2017 aici: http://www.centre-durckheim.com/Programme2017b.pdf

Maestrul interior - Centrul: FIINŢA prezentă în om

Realitatea veritabilă, esenţială pentru că este nucleul activ în orice lucru, centrul primar şi absolut a tot ceea ce este viu, este FIINŢA divină, prezentă în el pentru a se manifesta într-o formă, unică de fiecare dată. Diversitatea existenţelor în această lume face ca FIINŢA să apară în multitudinea formelor individuale. Imaginea interioară a fiecăreia din structurile care se formează, în condiţiile spaţio-temporale, este în acelaşi timp calea interioară dată. Este legea devenirii ei, potrivit căreia, printr-o succesiune precisă de etape şi de nivele, ea să se dezvolte, să înflorească şi să piară, purtându-şi fructul în timp ce moare: germenul unei noi deveniri. Această cale interioară este, la fiecare fiinţă vie, nucleul activ dat al existenţei sale. Omul, fiinţă conştientă, este în adevăratul lui centru atunci când i s-a deschis şi şi-a recunoscut calea sa interioară ca adevărul lui original şi obligaţia sa esenţială. Când a devenit capabil să urmeze această cale şi când un ecart faţă de cale trezeşte conştiinţa Fiinţei sale, adică devine conştient de vocea maestrului interior. Omul este, prin urmare, în centrul său abia atunci când se află definitiv pe Cale.

Maestrul interior - Calea spre Centru

 Traducere din cartea lui K.G. Dürckheim,  Der Ruf nach dem Meister.

Când aceasta este situaţia – autorul se referă la capitolul anterior, intitulat Centrul: FIINŢA prezentă în om (tradus ulterior aici)– şi când omul se află în centrul său, când ansamblul atitudinii sale permite exprimarea crescândă a FIINŢEI TRANSCENDENTE în conştiinţa sa, el este atunci pe Cale, pe calea pe care i-a deschis-o experienţa FIINŢEI, Calea iniţierii şi a individuaţiei. Este Calea care pleacă de la experienţa FIINŢEI şi unde, prin iniţiere, formare şi fuziune progresivă, omul înaintează urmând pas cu pas etapele prescrise, de la existenţa superficială a conştiinţei naturale, spre conştiinţa sa profundă unde, prezentă şi activă, Fiinţa sa esenţială, adică FIINŢA supranaturală care trăieşte în el, poate să se dezvolte acolo.

Această Cale se deschide printr-o experienţă,  care înseamnă „întoarcere” (Umkehr), o cotitură radicală, o schimbare de orientare fundamentală. Începând de aici, nu mai este vorba în final de om, ci de Fiinţa Divină pentru ca aceasta să poată păşi pas cu pas în conştiinţa interioară a omului şi omul să devină treptat un mediu individual şi personal pentru manifestarea Ei. Intrarea Fiinţei Divine în existenţa umană, adică primirea Fiinţei transumane în Sinele uman, începe printr-un eveniment eliberator, creează un angajament fără întoarcere şi cere o neîncetată „murire”. Împlinirea finală pe care o promite nu se realizează decât în măsura în care, într-un proces fără sfârşit de transformare, omul descoperă, simte şi îşi recunoaşte centrul său. Această metamorfoză se produce prin trei mijloace: experienţa, înţelegerea ei şi exerciţiul.

Francis Dekeyser - Scrisoarea de la Bethanie, mai 2017

...abia pornind de la ceea ce este viata pot eu începe a trăi cu adevărat... 

Gorze, mai 2017

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale
si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France,
centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann
http://www.centrebethanie.org/

Dragi Prieteni,

A fost odată… un tânăr torent… Un tânăr şi frumos torent, maiestuos şi puternic, care venea dintr-un izvor adânc şi pur. Acest tânăr torent a ajuns la marginea unui imens deşert, şi acolo a fost absorbit de nisipurile arzătoare şi a dispărut… Deşi şi-ar fi dorit să ajungă la cealaltă margine a deşertului! Dar cu cât se avânta mai mult, cu atât se afunda mai mult… După mulţi ani, epuizat, a sfârşit prin a renunţa.

Nemaifiind acaparat de această căutare a „celuilalt ţărm”, el a început să se abandoneze pur şi simplu tandrelor şi blândelor mângâieri ale prietenului său, soarele. Încet-încet simţea că ceva se schimbă în el… o fluiditate… o uşurinţă… un abur… da! Devenea un abur şi fiecare din picăturile lui scânteia ca un diamant de lumină… A simţit apoi cum prietenul său vântul, care se amuza de uşurinţa  lui, îl invită să-şi danseze viaţa în ritmul Marii Vieţi: el a învăţat să cânte lumii fericirea sa şi bucuria sa infinită… de a fi!

Jacques Castermane - Newsletter mai 2017. Cum să medităm? Pentru ce să medităm?

Centre Dürckheim, France
Scrisoare de informare nr. 127 din mai 2017 

Jacques Castermane

Cum să medităm?
În anii 1960 am căutat bineînţeles răspunsul la această întrebare în câteva cărţi care aveau ca temă Zenul. Dar adevăratul răspuns la această chestiune, cum să medităm, mi-a fost dat în micul birou al lui Graf Dürckheim cu prilejul primului meu sejur în Pădurea Neagră în 1967. Nu, aşa ca în cărţi, cu ajutorul cuvintelor-idei, ci în realizarea a ceea ce un maestru Zen numeşte cuvânt-eveniment: „Iată, cum acum suferiţi de o serioasă durere de genunchi, aşezaţi-vă pe partea din faţă a scaunului… cu spatele drept… în ţinuta cea mai justă pentru o fiinţă umană, nici crispat nici deformat şi, în absoluta imobilitate a corpului viu, corpul care sunteţi (Leib), exersaţi deplina atenţie (Achtsamkeit) pe [ritmul] du-te-vino care este respiraţia”.

Calea este tehnica; tehnica este Calea. Fără discursuri, fără teorie. Cum să medităm? Practicând meditaţia! Aceasta nu are nimic extraordinar. Copilaşul de un an, fie că este născut în Extremul-Orient sau în Occident, nu are nevoie de explicaţii pentru a face primii lui paşi; copilaşul învaţă să meargă… mergând.

Pentru ce să medităm?
Când l-am întrebat pe Graf Dürckheim „Puteţi să-mi daţi un bun motiv pentru a medita în fiecare zi?”, el mi-a răspuns: „Da, pentru că este momentul…!”
Acest răspuns este în totală opoziţie cu multitudinea de motive de a practica propuse în cărţile care prezintă meditaţia de deplină conştienţă (Mindfulness Meditation). Meditaţia ca să învingeţi insomnia! Meditaţi pentru a vă extinde capacităţile mentale! Meditaţi pentru a suporta stresul din întreprinderea voastră.
Printre aceste scopuri, există unul care m-a lăsat perplex: „Corpul de Marine (USA) efectuează cercetări pentru a vedea dacă practica meditaţiei conştienţei depline poate să amelioreze performanţele trupelor!”

„A medita pentru că este timpul!” Aceasta înseamnă că este vorba de o practică fără scop, fără pre-meditare, fără intenţie dinainte, fără previziuni, fără calcul de mici beneficii dorite de ego. Zazen este o practică meditativă care nu se sprijină nici pe spiritul de achiziţionare, nici pe spiritul de performanţă.

Dar în acest caz, la ce bun să medităm? Tocmai practicând fără scop, timp de 40 de ani, eu fac experienţa faptului că meditaţia atenţiei depline nu este fără efecte.
Printre aceste efecte există o experienţă decisivă care a  schimbat maniera mea de a fi în lume. Este trecerea de la ideea iluzorie „Eu am un corp” la experienţa că „Eu sunt corp”.
Noi ar trebui să ne permitem o bizarerie gramaticală şi să scriem: „EuSuntCorp” fără spaţii; pentru că nu există nici distanţă, nici ecart de timp între ceea ce numim „Eu”, ceea ce numim „Sunt” şi ceea ce numim „Corp”. Aceste trei evenimente sunt inseparabile, aşa cum „căldura este inseparabilă de apa caldă”[1]

Experienţă decisivă? Da!
Revelaţie experimentală  că mentalul (mindfull înseamnă a avea cunoştinţă „de” sau a fi conştient „de”) este domeniul agitaţiei, al neliniştii latente, al stresului, al acestei stări de a fi angoasat care conduce la burn-out şi la depresie.
Revelaţie experimentală că EuSuntCorp, corpul care în acest moment inspiră  (şi eu nu am nici o legătură cu aceasta) este domeniul calmului interior, domeniul încrederii necondiţionate, domeniul păcii interioare.

Orice persoană care este atrasă de cuvântul „meditaţie” trebuie să ştie că, contrar ideilor primite, cuvintele atenţie şi conştienţă (conscience, care înseamnă şi conştiinţă) nu sunt echivalente.

Acesta va fi obiectul viitoarei noastre scrisori.

Jacques Castermane

Originalul scrisorii şi programul actual oferit de Centru pe site—ul centrului aici:
http://www.centre-durckheim.com/index.html

Traducerea în româneşte îmi aparţine, V.J.

---

[1] Georges Brunon: „Le geste createur et l’Aikido”, ed. Savoir Etre

A medita – pentru ce şi cum ? (1)

Traducere din volumul: Meditieren – wozu und wie?  de K.G. Durckheim 

Cuvânt înainte

Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.

Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.

Todtmoos-Rütte, martie 1976

Karlfried Graf Dürckheim

......

Traducere din K.G. Dürckheim – Meditieren – wozu und wie? 

Verlag Herder Freiburg im Breisgau, 1976, (ediţia a zecea – 1988), pp 15-20

Traducerea îmi aparţine, V.J. 

Mai multe fragmente traduse din această carte de-a lungul timpului:

Despre suferinţă aici:
 http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html
si pe alte subiecte aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Meditieren-wozu-und-wie 

Cărţi în pregătire - update 14 februarie 2021

Aici veti gasi o lista de carti pe care le-as dori traduse si publicate în româneste. În timp. Unele sunt deja traduse de mine într-o formă brută.

Nu pot anunţa deocamdată nici o aparitie. Nu găsesc editură pe măsura dorinţei mele de a publica traducerile. Si nu am deocamdată nici o altă idee în acest sens.

Postarea initială - din iulie 2017 - a fost completată cu ultimele 3 cărţi traduse în româneste de atunci: Maestrul interior, Dubla origine a omului şi Spiritul ghid - dialog cu Franty Woerly pozitiile 4, 5 si 6.

1. Exercitii initiatice asupra corpului, K.G. Durckheim - Ubung des Leibes auf dem inneren Weg, Verlag Martin Lurz GmbH

O carte mică de importanţă practică, terapeutică cu multe poze. A se vedea fragmente din carte aici.:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/poze-posturi-de-meditatie-pozitii-juste.html#more

sau aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/terapeutica-pragmatica-si-terapeutica.html#more

2.Lectiile lui K.G. Durckheim. Primii pasi pe calea initiaticã, Jacques Castermane - Les lecons de K.G. Durckheim. Premiers pas sur le chemin initiatique, Edition du Rocher. E vorba de lectiile, adica de întâlnirile, de întrebarile lui Jacques Castermane si raspunsurile lui K.G. Durckheim. Sunt dialogurile purtate de-a lungul a anilor între maestru si discipol, începând cu cele puse de Jacques Castermane pe timpul primului sejur petrecut la Rutte. Sunt întrebarile pe care ni le punem si noi pe Cale, dar nu avem cui le adresa. Întrebãri de naturã practicã, situatii care ne intrigã poate şi nu avem destul curaj de a ne urma intuiţia fără o confirmare.

Un fragment din carte de exemplu, desi aici nu este implicat KGD, ci este discutia cu dr. Tauber aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Ignaz%20Tauber

Cartea aceasta este foarte utilã pentru cei care s-au regăsit în cartile lui Durckheim.

3. Experienta Transcendentei ,K.G. Durckheim - Von der Erfahrung der Transzendenz, Verlag Herder, Freiburg im Breisgau. Este o a treia carte de dorit în româneste.

E toata filosofia lui KGD - viziunea despre viata în diferite domenii (suferinta în lumina terapiei iniatice, senectutea - un timp pentru metamorfoza etc)- concentrata aici. Carte publicata în 1984. La 30 de ani de la publicarea cartilor fundamentale traduse deja în româneste.

Stiu ca Editura HERALD a initiat cu mult timp în urma demersurile pentru obtinerea drepturilor de traducere si publicare în româneste ale acestei carti  Dar  nu stiu dacă mai este ceva valabil legat de această carte.

Si aceasta a treia carte este deja tradusă în româneşte de mine într-o primă formă.

Fragmente traduse din această carte pe acest blog pot fi găsite printre postarile cu eticheta "experienta transcendentei", adica printre acestea:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/experien%C5%A3a%20Transcenden%C5%A3ei

Urmatoarele trei carti sunt scrise la un interval de 20 de ani, respectiv 30 (Spiritul ghid), de la primele cărţi, cele de bază. Amândouă deschid noi orizonturi. Sunt scrise dupa un plus de 20 de ani de proprie experienta pe Cale si de tot atâta practică terapeutică. Sunt foarte bune.   

4. În cãutarea maestrului - K.G. Durckheim - Der Ruf nach dem Meister, O.W.Barth Verlag,1972. Sau Maestrul interior.

Cartea este deja tradusă integral în româneşte de mine. 

 Prefaţa acestei carti tradusa în româneste poate fi citita aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/04/kg-durckheim-maestrul-interior.html

Un fragment relevant din carte, Viata si omul, poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/02/karlfried-graf-durckheim-viata-si-omul.html

Alte fragmente traduse din aceeasi carte pot fi citite aici:  http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Maestrul%20interior 

Cartea a fost publicată deja în decembrie 2020  la Editura Herald sub titlul Chemarea Maestrului spiritual.

5. Dubla origine a omului, K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen, Herder Verlag 1973 - o carte scrisã mai târziu, prin anii 70, în care este expusa sistematic antropologia lui Durckheim. Cartea contine o bogatie de informatii necesare pentru cel aflat pe cale, constatările autorului din propria experienţă de viaţă si din cea de terapeut, de îndrumător pe cale al altora. Am găsit acolo răspunsuri la probleme de viaţă pe Cale pe care numai în această carte le-am găsit abordate pe larg la Durckheim. Si pe care numai jungienii le abordeaza atât de frontal - se referă la procesul de individuare.
Cartea este un summum al operei lui KGD. Este deja tradusă integral în româneşte de mine. Fragmente traduse din carte aici:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/dubla%20origine%20a%20omului

6. Spiritul ghid - Dialog cu Frantz Woerly - Un dialog purtat în anul 1982. O foarte bună introducere în metafizica lui Durckheim, plecând de la viaţa noastră de fiecare zi.
Tradusă deja integral în româneşte de mine.
Fragmente din această carte pe acest blog aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/Frantz%20Woerly

7. A medita - pentru ce si cum? , K.G. Durckheim - Meditieren - wozu und wie,Herder Verlag, 1976, care a fost deja tradusa în franceza imediat, publicata în 1978.

Un fragment relevant din aceasta carte, Despre suferinta, este tradus si poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html

 Prefata cartii si trimitere spre alte fragmente din aceasta carte aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html      

8. Zenul si noi, K.G. Durckheim - Zen und wir   , O.W. Barth Verlag, 1961- o prezentare competenta, autentica, din interior, din proprie experienta adica, a Zenului.  De ce ne priveste pe noi Zenul?

De ce este Zenul un răspuns la problemele omului occidental ?

Dar si prin ce diferă practica Zenului de catre omul occidental faţă de cea a omului oriental. E o diferenţă esenţială - de viziune, de perspectivă adică - pe care numai KGD o evidenţiază. Rezultatele sunt diferite, adecvate traditiei orientale sau occidentale.

Ca să spunem adevărul până la capăt, metafizica lui Durckheim are ceva de spus nu numai occidentalului, ci şi orientalului. Dacă omul apusean şi-a neglijat polul interior în dauna aplecării spre exterior, orientalul ar afla din cărţile lui KGD - şi unii au aflat ( a se vedea călătoria în India şi interesul pentru conferinţele lui) - că ţelul final al căii interioare ar trebui să fie realizarea Persoanei şi nicidecum dizolvarea şi rămânerea în Marele Tot. 

9. Si mai exista multe altele interesante. De exemplu Sub semnul Marii Experiente Im Zeichen der grossen Erfahrung, probabil prima sa carte, 1950, din seria de carti ale autorului. 

Calea spirituală despre care aflăm din cărţile lui K.G. Durckheim este calitativ altceva şi este mult mai profundă decât dezvoltarea personală pe orizontală, aceasta din urma fiind o consecinţă a celei dintâi. Este o cunoaştere provenită din experienţă şi nu poate fi receptată ca atare decât pe baza unei experienţe. Ea presupune o angajare pe Cale, o consacrare a omului în urma unei experienţe traite. Asadar poate fi probată la modul cel mai real si plenar doar de către cei care s-au angajat pe calea interioara, pe calea spre sine sau care au o afinitate pentru ea.  Si pentru acestia cărţile lui KGD sunt  mană cerească, o mină de aur. Vorbesc din propria experientă.

Este clar că metafizica lui Durckheim este receptată de mai putini. Nu pentru că unii ar fi excluşi de la ea, ci pentru că nu multi au dispozitie pentru ea, nu mulţi sunt copţi pentru răspunsul pe care îl oferă ea. Metafizica lui Durckheim presupune un anumit nivel de maturitate umană si o capacitate pentru supranatural.

Dar fără să citim cărţile lui KGD nu am şti că această viaţă plenară este posibilă...

Si nici "semnele" pe care ni le face.

Si nici cum să accedem la ea.

Si nici faptul că tocmai când ajungem la capătul puterilor noastre naturale avem şansa unei breşe, a unei străpungeri spre fiinţă, spre o viaţă nebănuită: maturitatea umană căreia îi este destinat omul.

Un mesaj de Pasti 2017 plin de miez si de sens, de actualitate pentrul omul zilelor noastre - Francis Dekayser

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.

 Scrisoarea de primăvară 

„Mă nasc, mă nasc, mă nasc împreună cu tot ceea ce este aici în curs de naştere, sunt unit cu creşterea, cu împrejurimile surde a tot ceea ce mă înconjoară şi care mişună şi se propagă în umiditate dense, ca tigri şi ca îngheţuri… Fac parte din fecunditate şi voi creşte în timp ce cresc vieţile." (Pablo Neruda)

Primăvara, suflurile Cerului şi ale Pământului se unesc din nou şi se îmbrăţişează într-o mişcare ascensională.

Primăvara este caracterizată de trezirea naturii. Omul, parte integrantă a acestei naturi, se trezeşte şi el.

El resimte nevoia de a  se degaja din somnul iernii…
În miezul copacilor urcă seva, corpul se redresează spre lumină.

Este timpul să ne mişcăm, să umblăm, să ne deplasăm, să dansăm, să iubim, să ne întindem, să ne deschidem, să ne desfăşurăm!

Este important să intrăm din nou în mobilitate pentru a ne elibera de sub influenţa hibernală.

Jacques Castermane – Newsletter februarie 2017- Întrebări şi răspunsuri

Jacques Castermane

Ce m-a învăţat meditaţia de atenţie deplină?

Să recunosc un nivel de a fi despre care nimeni, înainte de a-l întâlni pe Graf Dürckheim, nu mi-a vorbit. Încă de la sosirea mea în Pădurea Neagră, unde urma să trăiesc timp de cinci ani de zile şi unde mă voi întoarce apoi în fiecare lună timp de mai bine de cincisprezece ani, el mi-a spus şi repetat: „Mă interesează fiinţa umană în profunzimea sa, în fiinţa sa esenţială. Omul este chemat să descopere în el însuşi această fiinţă esenţială care transpare în anumite experienţe”.

Ce este „aceasta”, fiinţa esenţială?

Iată răspunsul pe care mi l-a dat el la această întrebare pe care nu am întârziat să i-o pun:
”Nu puteţi pune această întrebare: ce este „aceasta”, fiinţa esenţială; pentru că nu este o „aceasta”. Dar fiecare om are şansa de a trăi o experienţă în cursul căreia el se simte ca fiind cel care este în fond; maeştrii Zen vorbesc despre adevărata natură a fiinţei umane.

Atunci când omul se închide într-o cochilie, desemnată peste tot ca fiind ego-ul, el suferă de acea maladie care îi este proprie: angoasa şi stările care o însoţesc (îngrijorări, nelinişte latentă, frică subterană, agitaţie).

Puteţi spune ceva despre această experienţă?

Fiecare poate să recunoască momente de bucurie care alternează cu momente de tristeţe; o stare de a fi încrezător care alternează cu o stare de a fi temători. Este tipic ego-ului (indisociabil de mental) să fie supus acestor mişcări pendulare: calm / agitat ; răbdător / nerăbdător ; alert / indolent ; liniştit / enervat. Lista acestor dispoziţii variabile este lungă. La cele două capete se află, de o parte, depresia şi, de cealaltă, burn-out -ul .

În acelaşi timp, multe femei, bărbaţi, tineri, vârstnici recunosc că li s-a întâmplat să fie purtaţi, sesizaţi, cuprinşi, fie şi numai pentru o clipă, de o trăire interioară de o calitate neobişnuită! Un calm interior, care nu este simplul contrariu al agitaţiei; o linişte interioară, care nu este contrariul zgomotului; o pace interioară care nu este contrariul agitaţiei mentale.

Cine ar îndrăzni să spună că el nu a cunoscut niciodată aceste momente în cursul cărora, fără nici un motiv, a plonjat într-o atmosferă interioară stranie şi, în acelaşi timp, familiară. Familiară pentru că ea ne aminteşte de copilăria noastră timpurie. Unul dintre copiii mei, trebuie să fi avut vreo patru ani, îmi spunea: „Păcat, tata, că nu mă mai simt cu totul „rotund” ca atunci când eram mic”! El recunoştea că nu mai trăia fiind una cu adevărata sa natură, într-o stare de a fi esenţialmente acolo. Jung are dreptate: „Prima jumătate a vieţii constă în a cădea într-o groapă; cealaltă jumătate constă în a ieşi din ea!”

Aceste experienţe sunt ele scopul meditaţiei?

Nu. Exerciţiul meditaţiei pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează trezirea la adevărata noastră natură. Şi, astfel, să ajungem să trăim în lumea care este a noastră astăzi (fără a aştepta ca ea să se schimbe), sprijinindu-ne pe adevăratul nostru punct de susţinere: fiinţa noastră esenţială, domeniu al calmului, al încrederii, al echilibrului interior.

Jacques Castermane
http://www.centre-durckheim.com/

Maria Hippius Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie

Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.

Atunci începe adevărata muncă.

Iniţiaţi există mulţi astăzi,

dar ei nu trag nici o concluzie de aici,

din faptul că o altă uşă li s-a deschis.

Adevărata muncă este munca de individuare a omului.

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)

analistă jungiană,

dr. Maria Hippius

tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim,

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”(cum o numesc psihoterapeutii  formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte).

Cândva, într-un viitor nu foarte apropiat, este posibil să traduc întreaga dizertaţie a dr. Maria Hippius -Iniţiere şi individuaţie - din volumul consacrat împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui K.G. Durckheim, volum intitulat:Der Mensch als Zeuge des Undendlichen.
Volum editat de Josef Robrecht, Maria Hippius-Grafin Durckheim şi Thomas Arzt, publicat în 1996, Verlag NOVALIS. Foarte interesante toate dizertaţiile.

Nu mai puţin interesante sunt cele din volumul Transzendenz als Erfahrung. Beitrag und Widerhall. Festschrift zum 70. Geburstag von Graf Durckheim,  Otto Wilhelm Barth-Verlag Weilheim/OBB., 1966.

Un site foarte interesant cu informaţii la zi despre activitatea continuatorilor formaţi la Centrul de întâlniri şi formare în psihologie existenţială de la  Rutte-Todtmoos este site-ul lui Dr. Dr. Josef Robrecht aici: http://www.psychotherapie-schwarzwald.de/

Sensul Zenului (continuare 2) - A acţiona pornind de la fiinţă

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă  a nu face nimic. Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde. Este starea în care eul se retrage, în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume, substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

Sensul Zenului (continuare 1) - Exerciţiul mijlocului just

...mijlocul just este acea stare senină şi imperturbabilă în care tot ceea ce fiinţa umană face sau renunţă să facă se raportează la destinul său.

Sensul Zenului

Sensul exerciţiilor. Satori – noua naştere – începutul căii.

Care este principalul scop al Zenului? Naşterea din nou şi transformarea persoanei umane plecând de la experienţa Fiinţei. Zenul ne învaţă calea de eliberare a naturii noastre profunde afară din lanţurile unui eu dependent de lume. Această învăţătură nu utilizează mijloacele unei gândiri analitice, discursive, nici nu ia forma unei credinţe dogmatice sau ale unei metafizici speculative, ci se prezintă ca o cale de experienţă şi de exerciţiu.

Vã doresc un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !

          Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere, şi să crească mereu, fără sfârşit!

În tirul cu arcul, ca şi în învăţarea oricărei arte, important, în cele din urmă, nu este ceea ce iese, ci ceea ce intră! Adică ceea ce intră în om.

Chiar şi a te antrena pentru o performanţă exterioară serveşte devenirii fiinţei interioare.

Şi care este cel mai mare pericol pentru această fiinţă interioară?
Este acela de a te menţine în ceea ce ai devenit!

Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere,
şi să crească mereu,
fără sfârşit!

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits zen
Un fragment din aceastã carte este în curs de traducere. Zilele acestea va fi gata.
Este cartea care contine si povestirea despre arta pisicii minunate... 

Asadar urarea mea de An Nou este:
Un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !