Cărţi în pregătire - update 14 februarie 2021

Aici veti gasi o lista de carti pe care le-as dori traduse si publicate în româneste. În timp. Unele sunt deja traduse de mine într-o formă brută.

Nu pot anunţa deocamdată nici o aparitie. Nu găsesc editură pe măsura dorinţei mele de a publica traducerile. Si nu am deocamdată nici o altă idee în acest sens.

Postarea initială - din iulie 2017 - a fost completată cu ultimele 3 cărţi traduse în româneste de atunci: Maestrul interior, Dubla origine a omului şi Spiritul ghid - dialog cu Franty Woerly pozitiile 4, 5 si 6.

1. Exercitii initiatice asupra corpului, K.G. Durckheim - Ubung des Leibes auf dem inneren Weg, Verlag Martin Lurz GmbH

O carte mică de importanţă practică, terapeutică cu multe poze. A se vedea fragmente din carte aici.:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/poze-posturi-de-meditatie-pozitii-juste.html#more

sau aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/09/terapeutica-pragmatica-si-terapeutica.html#more

2.Lectiile lui K.G. Durckheim. Primii pasi pe calea initiaticã, Jacques Castermane - Les lecons de K.G. Durckheim. Premiers pas sur le chemin initiatique, Edition du Rocher. E vorba de lectiile, adica de întâlnirile, de întrebarile lui Jacques Castermane si raspunsurile lui K.G. Durckheim. Sunt dialogurile purtate de-a lungul a anilor între maestru si discipol, începând cu cele puse de Jacques Castermane pe timpul primului sejur petrecut la Rutte. Sunt întrebarile pe care ni le punem si noi pe Cale, dar nu avem cui le adresa. Întrebãri de naturã practicã, situatii care ne intrigã poate şi nu avem destul curaj de a ne urma intuiţia fără o confirmare.

Un fragment din carte de exemplu, desi aici nu este implicat KGD, ci este discutia cu dr. Tauber aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Ignaz%20Tauber

Cartea aceasta este foarte utilã pentru cei care s-au regăsit în cartile lui Durckheim.

3. Experienta Transcendentei ,K.G. Durckheim - Von der Erfahrung der Transzendenz, Verlag Herder, Freiburg im Breisgau. Este o a treia carte de dorit în româneste.

E toata filosofia lui KGD - viziunea despre viata în diferite domenii (suferinta în lumina terapiei iniatice, senectutea - un timp pentru metamorfoza etc)- concentrata aici. Carte publicata în 1984. La 30 de ani de la publicarea cartilor fundamentale traduse deja în româneste.

Stiu ca Editura HERALD a initiat cu mult timp în urma demersurile pentru obtinerea drepturilor de traducere si publicare în româneste ale acestei carti  Dar  nu stiu dacă mai este ceva valabil legat de această carte.

Si aceasta a treia carte este deja tradusă în româneşte de mine într-o primă formă.

Fragmente traduse din această carte pe acest blog pot fi găsite printre postarile cu eticheta "experienta transcendentei", adica printre acestea:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/experien%C5%A3a%20Transcenden%C5%A3ei

Urmatoarele trei carti sunt scrise la un interval de 20 de ani, respectiv 30 (Spiritul ghid), de la primele cărţi, cele de bază. Amândouă deschid noi orizonturi. Sunt scrise dupa un plus de 20 de ani de proprie experienta pe Cale si de tot atâta practică terapeutică. Sunt foarte bune.   

4. În cãutarea maestrului - K.G. Durckheim - Der Ruf nach dem Meister, O.W.Barth Verlag,1972. Sau Maestrul interior.

Cartea este deja tradusă integral în româneşte de mine. 

 Prefaţa acestei carti tradusa în româneste poate fi citita aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/04/kg-durckheim-maestrul-interior.html

Un fragment relevant din carte, Viata si omul, poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/02/karlfried-graf-durckheim-viata-si-omul.html

Alte fragmente traduse din aceeasi carte pot fi citite aici:  http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Maestrul%20interior 

Cartea a fost publicată deja în decembrie 2020  la Editura Herald sub titlul Chemarea Maestrului spiritual.

5. Dubla origine a omului, K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen, Herder Verlag 1973 - o carte scrisã mai târziu, prin anii 70, în care este expusa sistematic antropologia lui Durckheim. Cartea contine o bogatie de informatii necesare pentru cel aflat pe cale, constatările autorului din propria experienţă de viaţă si din cea de terapeut, de îndrumător pe cale al altora. Am găsit acolo răspunsuri la probleme de viaţă pe Cale pe care numai în această carte le-am găsit abordate pe larg la Durckheim. Si pe care numai jungienii le abordeaza atât de frontal - se referă la procesul de individuare.
Cartea este un summum al operei lui KGD. Este deja tradusă integral în româneşte de mine. Fragmente traduse din carte aici:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/dubla%20origine%20a%20omului

6. Spiritul ghid - Dialog cu Frantz Woerly - Un dialog purtat în anul 1982. O foarte bună introducere în metafizica lui Durckheim, plecând de la viaţa noastră de fiecare zi.
Tradusă deja integral în româneşte de mine.
Fragmente din această carte pe acest blog aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/Frantz%20Woerly

7. A medita - pentru ce si cum? , K.G. Durckheim - Meditieren - wozu und wie,Herder Verlag, 1976, care a fost deja tradusa în franceza imediat, publicata în 1978.

Un fragment relevant din aceasta carte, Despre suferinta, este tradus si poate fi citit aici: http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html

 Prefata cartii si trimitere spre alte fragmente din aceasta carte aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html      

8. Zenul si noi, K.G. Durckheim - Zen und wir   , O.W. Barth Verlag, 1961- o prezentare competenta, autentica, din interior, din proprie experienta adica, a Zenului.  De ce ne priveste pe noi Zenul?

De ce este Zenul un răspuns la problemele omului occidental ?

Dar si prin ce diferă practica Zenului de catre omul occidental faţă de cea a omului oriental. E o diferenţă esenţială - de viziune, de perspectivă adică - pe care numai KGD o evidenţiază. Rezultatele sunt diferite, adecvate traditiei orientale sau occidentale.

Ca să spunem adevărul până la capăt, metafizica lui Durckheim are ceva de spus nu numai occidentalului, ci şi orientalului. Dacă omul apusean şi-a neglijat polul interior în dauna aplecării spre exterior, orientalul ar afla din cărţile lui KGD - şi unii au aflat ( a se vedea călătoria în India şi interesul pentru conferinţele lui) - că ţelul final al căii interioare ar trebui să fie realizarea Persoanei şi nicidecum dizolvarea şi rămânerea în Marele Tot. 

9. Si mai exista multe altele interesante. De exemplu Sub semnul Marii Experiente Im Zeichen der grossen Erfahrung, probabil prima sa carte, 1950, din seria de carti ale autorului. 

Calea spirituală despre care aflăm din cărţile lui K.G. Durckheim este calitativ altceva şi este mult mai profundă decât dezvoltarea personală pe orizontală, aceasta din urma fiind o consecinţă a celei dintâi. Este o cunoaştere provenită din experienţă şi nu poate fi receptată ca atare decât pe baza unei experienţe. Ea presupune o angajare pe Cale, o consacrare a omului în urma unei experienţe traite. Asadar poate fi probată la modul cel mai real si plenar doar de către cei care s-au angajat pe calea interioara, pe calea spre sine sau care au o afinitate pentru ea.  Si pentru acestia cărţile lui KGD sunt  mană cerească, o mină de aur. Vorbesc din propria experientă.

Este clar că metafizica lui Durckheim este receptată de mai putini. Nu pentru că unii ar fi excluşi de la ea, ci pentru că nu multi au dispozitie pentru ea, nu mulţi sunt copţi pentru răspunsul pe care îl oferă ea. Metafizica lui Durckheim presupune un anumit nivel de maturitate umană si o capacitate pentru supranatural.

Dar fără să citim cărţile lui KGD nu am şti că această viaţă plenară este posibilă...

Si nici "semnele" pe care ni le face.

Si nici cum să accedem la ea.

Si nici faptul că tocmai când ajungem la capătul puterilor noastre naturale avem şansa unei breşe, a unei străpungeri spre fiinţă, spre o viaţă nebănuită: maturitatea umană căreia îi este destinat omul.

Un mesaj de Pasti 2017 plin de miez si de sens, de actualitate pentrul omul zilelor noastre - Francis Dekayser

Francis Dekeyser este preot ortodox, instructor de arte martiale si preşedinte al centrului spiritual Bethanie, France, centru fondat de părintele Alphonse şi Rachel Goettmann.

 Scrisoarea de primăvară 

„Mă nasc, mă nasc, mă nasc împreună cu tot ceea ce este aici în curs de naştere, sunt unit cu creşterea, cu împrejurimile surde a tot ceea ce mă înconjoară şi care mişună şi se propagă în umiditate dense, ca tigri şi ca îngheţuri… Fac parte din fecunditate şi voi creşte în timp ce cresc vieţile." (Pablo Neruda)

Primăvara, suflurile Cerului şi ale Pământului se unesc din nou şi se îmbrăţişează într-o mişcare ascensională.

Primăvara este caracterizată de trezirea naturii. Omul, parte integrantă a acestei naturi, se trezeşte şi el.

El resimte nevoia de a  se degaja din somnul iernii…
În miezul copacilor urcă seva, corpul se redresează spre lumină.

Este timpul să ne mişcăm, să umblăm, să ne deplasăm, să dansăm, să iubim, să ne întindem, să ne deschidem, să ne desfăşurăm!

Este important să intrăm din nou în mobilitate pentru a ne elibera de sub influenţa hibernală.

Jacques Castermane – Newsletter februarie 2017- Întrebări şi răspunsuri

Jacques Castermane

Ce m-a învăţat meditaţia de atenţie deplină?

Să recunosc un nivel de a fi despre care nimeni, înainte de a-l întâlni pe Graf Dürckheim, nu mi-a vorbit. Încă de la sosirea mea în Pădurea Neagră, unde urma să trăiesc timp de cinci ani de zile şi unde mă voi întoarce apoi în fiecare lună timp de mai bine de cincisprezece ani, el mi-a spus şi repetat: „Mă interesează fiinţa umană în profunzimea sa, în fiinţa sa esenţială. Omul este chemat să descopere în el însuşi această fiinţă esenţială care transpare în anumite experienţe”.

Ce este „aceasta”, fiinţa esenţială?

Iată răspunsul pe care mi l-a dat el la această întrebare pe care nu am întârziat să i-o pun:
”Nu puteţi pune această întrebare: ce este „aceasta”, fiinţa esenţială; pentru că nu este o „aceasta”. Dar fiecare om are şansa de a trăi o experienţă în cursul căreia el se simte ca fiind cel care este în fond; maeştrii Zen vorbesc despre adevărata natură a fiinţei umane.

Atunci când omul se închide într-o cochilie, desemnată peste tot ca fiind ego-ul, el suferă de acea maladie care îi este proprie: angoasa şi stările care o însoţesc (îngrijorări, nelinişte latentă, frică subterană, agitaţie).

Puteţi spune ceva despre această experienţă?

Fiecare poate să recunoască momente de bucurie care alternează cu momente de tristeţe; o stare de a fi încrezător care alternează cu o stare de a fi temători. Este tipic ego-ului (indisociabil de mental) să fie supus acestor mişcări pendulare: calm / agitat ; răbdător / nerăbdător ; alert / indolent ; liniştit / enervat. Lista acestor dispoziţii variabile este lungă. La cele două capete se află, de o parte, depresia şi, de cealaltă, burn-out -ul .

În acelaşi timp, multe femei, bărbaţi, tineri, vârstnici recunosc că li s-a întâmplat să fie purtaţi, sesizaţi, cuprinşi, fie şi numai pentru o clipă, de o trăire interioară de o calitate neobişnuită! Un calm interior, care nu este simplul contrariu al agitaţiei; o linişte interioară, care nu este contrariul zgomotului; o pace interioară care nu este contrariul agitaţiei mentale.

Cine ar îndrăzni să spună că el nu a cunoscut niciodată aceste momente în cursul cărora, fără nici un motiv, a plonjat într-o atmosferă interioară stranie şi, în acelaşi timp, familiară. Familiară pentru că ea ne aminteşte de copilăria noastră timpurie. Unul dintre copiii mei, trebuie să fi avut vreo patru ani, îmi spunea: „Păcat, tata, că nu mă mai simt cu totul „rotund” ca atunci când eram mic”! El recunoştea că nu mai trăia fiind una cu adevărata sa natură, într-o stare de a fi esenţialmente acolo. Jung are dreptate: „Prima jumătate a vieţii constă în a cădea într-o groapă; cealaltă jumătate constă în a ieşi din ea!”

Aceste experienţe sunt ele scopul meditaţiei?

Nu. Exerciţiul meditaţiei pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează trezirea la adevărata noastră natură. Şi, astfel, să ajungem să trăim în lumea care este a noastră astăzi (fără a aştepta ca ea să se schimbe), sprijinindu-ne pe adevăratul nostru punct de susţinere: fiinţa noastră esenţială, domeniu al calmului, al încrederii, al echilibrului interior.

Jacques Castermane
http://www.centre-durckheim.com/

Maria Hippius Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie

Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.

Atunci începe adevărata muncă.

Iniţiaţi există mulţi astăzi,

dar ei nu trag nici o concluzie de aici,

din faptul că o altă uşă li s-a deschis.

Adevărata muncă este munca de individuare a omului.

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)

analistă jungiană,

dr. Maria Hippius

tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim,

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”(cum o numesc psihoterapeutii  formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte).

Cândva, într-un viitor nu foarte apropiat, este posibil să traduc întreaga dizertaţie a dr. Maria Hippius -Iniţiere şi individuaţie - din volumul consacrat împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui K.G. Durckheim, volum intitulat:Der Mensch als Zeuge des Undendlichen.
Volum editat de Josef Robrecht, Maria Hippius-Grafin Durckheim şi Thomas Arzt, publicat în 1996, Verlag NOVALIS. Foarte interesante toate dizertaţiile.

Nu mai puţin interesante sunt cele din volumul Transzendenz als Erfahrung. Beitrag und Widerhall. Festschrift zum 70. Geburstag von Graf Durckheim,  Otto Wilhelm Barth-Verlag Weilheim/OBB., 1966.

Un site foarte interesant cu informaţii la zi despre activitatea continuatorilor formaţi la Centrul de întâlniri şi formare în psihologie existenţială de la  Rutte-Todtmoos este site-ul lui Dr. Dr. Josef Robrecht aici: http://www.psychotherapie-schwarzwald.de/

Sensul Zenului (continuare 2) - A acţiona pornind de la fiinţă

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă  a nu face nimic. Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde. Este starea în care eul se retrage, în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume, substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

Sensul Zenului (continuare 1) - Exerciţiul mijlocului just

...mijlocul just este acea stare senină şi imperturbabilă în care tot ceea ce fiinţa umană face sau renunţă să facă se raportează la destinul său.

Sensul Zenului

Sensul exerciţiilor. Satori – noua naştere – începutul căii.

Care este principalul scop al Zenului? Naşterea din nou şi transformarea persoanei umane plecând de la experienţa Fiinţei. Zenul ne învaţă calea de eliberare a naturii noastre profunde afară din lanţurile unui eu dependent de lume. Această învăţătură nu utilizează mijloacele unei gândiri analitice, discursive, nici nu ia forma unei credinţe dogmatice sau ale unei metafizici speculative, ci se prezintă ca o cale de experienţă şi de exerciţiu.

Vã doresc un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !

          Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere, şi să crească mereu, fără sfârşit!

În tirul cu arcul, ca şi în învăţarea oricărei arte, important, în cele din urmă, nu este ceea ce iese, ci ceea ce intră! Adică ceea ce intră în om.

Chiar şi a te antrena pentru o performanţă exterioară serveşte devenirii fiinţei interioare.

Şi care este cel mai mare pericol pentru această fiinţă interioară?
Este acela de a te menţine în ceea ce ai devenit!

Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere,
şi să crească mereu,
fără sfârşit!

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits zen
Un fragment din aceastã carte este în curs de traducere. Zilele acestea va fi gata.
Este cartea care contine si povestirea despre arta pisicii minunate... 

Asadar urarea mea de An Nou este:
Un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !

Edward F. Edinger - EGO ŞI SINE (din vol. Ego si arhetip)

Din colectia  de psihologie jungiană PHILEMON  de la Editura NEMIRA 

EGO ŞI SINE 

un fragment din cartea lui Edward F. Edinger

Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului
Editura NEMIRA, 2014

Detalii carte pe site-ul editurii aici:
https://nemira.ro/ego-si-arhetip

Descoperirea cea mai importantă a lui Jung şi care a avut cele mai multe consecinţe este inconştientul colectiv sau psihicul arhetipal. Datorită cercetărilor sale, ştim acum că psihicul individual nu este doar un produs al experienţei personale. El are si o dimensiune antepersonală sau transpersonală ce se manifestă în tipare şi imagini universale ca acelea găsite în toate religiile şi mitologiile lumii². Datorită descoperirii ulterioare a lui Jung ştim că psihicul arhetipal are un principiu structural sau ordonator ce unifică conţinuturile arhetipale diverse. Acesta este arhetipul central sau arhetipul unităţii pe care Jung l-a numit Sine.

Colectia PHILEMON de psihologie jungiană de la Editura NEMIRA

Semnalez o colectie de carte foarte interesantã pe care tocmai am descoperit-o: la Editura NEMIRA, colectia PHILEMON, coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu.

Pentru mai multe detalii rãsfoiti aici: http://philemon.ro/  

Intre timp site-ul a dispărut din on-line.

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea,acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

interviu care poate fi citit integral aici:  http://philemon.ro/ 

 O

O precizare adăugată mai târziu - 22 ian. 2017 -, după mai multe lecturi despre individuatie: 

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun multi autori pe urma lui C.G. Jung, atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o ratiune sacrã. Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu. Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea. 

KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã, deschizãtor de orizont.

Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia aceasta pozitivã. 

Cred că citatul următor exprimă diferenţa:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“

şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),

fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,

ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,

ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,

în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,

îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung

Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

Calea este ţinta

Dialog cu Karlfried Graf Dürckheim la Rütte, la 30 martie 1985

Interviu luat de psihanalistul jungian Pierre Willequet, 

un apropiat al lui KGD şi un familiar al viziunii lui despre om,

(întrebările sunt avizate, veţi vedea)

Pierre Willequet

 în prezent autor de carte şi psihoterapeut (Franţa şi Elveţia).

Opera lui KGD (1896-1988) este mai întâi istoria unui om. Unul dintre acei oameni- şarniere, la joncţiunea celor doi poli ai omului: cel al interogării arzătoare şi al certitudinii pacificate a înţelepţilor, cel al cunoaşterii profunde de sine şi, de asemenea, al pasajului spre esenţial.  KGD avea aproape 90 de ani la momentul acestui dialog. Parcursul lui este imens şi dacă nu a avut intenţia de a „face şcoală”, el a lăsat discipolilor şi prietenilor săi, după exemplul vieţii sale, respectuoasa descoperire pe care fiecare trebuie să o facă a propriului drum. Prin intermediul cărţilor şi conferinţelor, cât şi a Centrului său de la Rütte, din Germania, el şi-a creat o ascultare atentă printre occidentalii atraşi de căutarea unui echilibru just între tradiţiile spirituale orientale şi noutăţile la fel de vii ale surselor spirituale din occident. El ne livrează aici, prin intermediul unuia dintre apropiaţii săi, nuanţa, entuziasmul şi profunzimea.

A medita? Moment de oprire! (Jacques Castermane)

Repede! Mai repede! Măriţi ritmul! 

Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.

În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă. De fapt, a medita în scopul de a putea menţine, în numele unor interese existenţiale şi materiale, un ritm de muncă absurd şi abrutizant  - fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona – este periculos pentru sănătate.

Nota traducătorului la cartea "Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane"

Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:

https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail 

O carte despre maturitate…

Când auzim cuvântul „maturitate”, în general, suntem obişnuiţi să ne gândim la ceva de genul: „Gata cu visările frumoase, dar imposibile, gata cu aspiraţiile măreţe şi nerealizabile de la vârsta idealurilor. Să coborâm cu picioarele pe pământ şi să trecem la treabă!”, înţelegând prin aceasta a trece la viaţa trăită sub imperiul necesităţii, al exigenţelor concrete ale acestei vieţi.

Dar cei care l-au citit deja pe Karlfried Graf Dürckheim ştiu că nu aceasta înseamnă maturitate umană. Aspiraţiile de la vârsta adolescenţei nu trebuie să treacă ca un vis frumos odată cu trecerea anilor. E drept că la vârsta respectivă încă nu pot fi realizate. Dar omul este menit să le regăsească şi să le realizeze odată, după un mare ocol, la adevărata lui maturitate, atunci când în sfârşit simte chemarea de a fi ceea ce este cu adevărat şi când se angajează pe calea maturităţii. Însă cei mai mulţi dintre noi nu ajung niciodată la această realizare…Şi deducem că aşa este normal, aşa este viaţa…

Aşa este viaţa, dar nu acesta este destinul omului…

Afară din Paradis şi totuşi cu el în inimă...ce înseamnă de fapt...

Omul este fiinţa care, deoarece mănâncă din fructul pomului cunoaşterii, dobândeşte o conştiinţă de sine care „fixează” atât lumea cât şi pe el însuşi de o manieră obiectivantă, transformându-le în obiecte. Acest act îl alungă afară din Paradis, adică rămâne pe dinafara Adăpostului „inconştient” al Unităţii vieţii divine. De fiecare dată când gândeşte, simte şi trăieşte în cadrul rigid al acestei conştiinţe obiectivante, repliat în sine însuşi, el se îndepărtează de Marea Unitate. Şi totuşi! În partea cea mai profundă din el însuşi, el rămâne permanent conectat la ea! Această scindare din inima lui, acest conflict al inimii omeneşti este cel care provoacă sacra nelinişte. A reuni aceste două aspecte din noi înşine este sensul suferinţei umane şi nervul vieţii noastre personale.

         K.G. Dürckheim – Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane, Editura Herald, pag. 22

Terapia actuală este încă foarte psihologizantă...

Terapia actuală este încă foarte psihologizantă în fundamentele ei teoretice 
şi terapeuţii – când totuşi sunt „analizaţi” sau tocmai pentru că se pretind analizaţi –  nu iau suficient de în serios fundamentele esenţiale, metafizice, ale propriului lor Sine. Este motivul pentru care există pericolul să câştige teren categorii de viziune şi de comprehensiune care nu au nimic de a face cu profunzimile ontologice ale Fiinţei, ci numai cu straturile psihice superficiale, adică cu cele cu referinţe biografice.
Predominanţa unei astfel de atitudini este prejudiciabilă dezvoltării fiinţei.

 K.G. Dürckheim – Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane, Editura HERALD, 2016, pag.154, cartea recent apãrutã 

Este un pericol care s-a şi întâmplat după cum vedem. Au câştigat teren acele categorii de viziune care nu au nimic de a face cu profunzimile ontologice ale Fiinţei, ci numai cu straturile psihice superficiale, adică cu cele cu referinţe biografice.

A apãrut cartea lui K.G.Durckheim: Strãpungerea spre fiintã. Etapele maturitãtii umane

Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail 

De pe coperta a patra a cărţii:

Unii se vor intreba daca maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectutii.

Maturitatea nu este nici expresia unei predispozitii fericite, nici fructul natural al senectutii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul îl îndreaptă asupra sa.  

Care este prima conditie în vederea dobândirii maturităţii? A recunoaşte cu toată onestitatea că ea ne lipseste. Trebuie să luăm limpede cunoştinţă de rezistenţele noastre îndreptate împotriva creşterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totuşi, este Eul care separă si divizează; iar sursa este fiinţa noastră esentială, obturată însă de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta nu doar în orele liniştite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar şi în mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastră de primă necesitate. 

Fără aceasta dezvoltare a sufletescului esenţial uman, omul ramane, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumătate de om, şi aceasta înseamnă imatur. 

Majoritatea nu ştiu că această lipsă de maturitate este extraordinar de răspândită în societate şi că ea este cauza multor eşecuri atât pe plan personal, cât şi pe plan familial (creşterea copiilor) şi, deloc mai putin, pe plan social: lipsa de maturitate a bărbaţilor si a femeilor care ocupă posturi de prim-plan este cauza unei multitudini de ravagii în viaţa celor care sunt încredinţaţi responsabilităţii lor.

Karlfried Graf Dürckheim 

Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică

Sensul oricărei terapeutici este viaţa – viaţa omului, conservarea ei, restabilirea şi împlinirea ei deplină. Viaţa înseamnă două lucruri pentru om: viaţa fizică şi viaţa psihică, viaţa trăită în interior. Medicina modernă recunoaşte din ce în ce mai mult influenţa factorilor psihici asupra sănătăţii fizice. Orice terapeut – şi nu doar psihoterapeutul ci şi orice medic – trebuie să ia în considerare omul în totalitatea lui.

Totalitatea unei fiinţe umane este diferită de totalitatea unui lucru, a unui simplu corp care nu simte nimic. Omul este o fiinţă care are conştiinţă despre sine şi despre viaţa sa. Atunci când vorbim despre totalitatea lui, vrem să spunem că el poate fi un om complet întreg, că el se poate împlini în totalitate ca fiinţă dotată cu facultatea de a percepe.

Spiritul repetiţiei (Jacques Castermane)

Jacques Castermane

„Tao este tehnica; tehnica este Tao” (Umeji Roshi)

Kenran Umeji Roshi este maestrul care l-a ghidat pe Graf Dürckheim în practica tirului cu arcul tradiţional în cursul sejurului său în Japonia (1938-1947).

În Japonia se vorbeşte despre un Tao al tehnicii în toate artele oferite din lumea Zenului. Tao (Do) este ordinea lucrurilor. Tao, de exemplu, este ordinea lucrurilor care face ca tot ceea ce este viu să devină ceea ce este.

Eu sunt! A fi înseamnă a deveni potrivit unei ordini a lucrurilor. Eu sunt, şi eu, nu am nimic de făcut (nu contribui cu nimic) !

Tehnica, în schimb, necesită angajarea eului, a egoului. Tehnica este un exerciţiu care trebuie învăţat. Mai multe etape succed acestui punct de plecare: a face bine ceea ce am învăţat… a stăpâni ceea ce facem bine… a stăpâni perfect ceea ce stăpânim. În cursul acestor diferite etape, eu, eu am ceva de făcut !

Tehnica este deci un „a şti să faci” exersat în sensul exterior al cuvântului; ceea ce poate să conducă la o performanţă exterioară demnă de admiraţie; atât în domeniul sportului, în domeniul dezvoltării personale sau în domeniul artei.

Cu toate acestea, pe calea care este zenul, caracterul exterior al unei performanţe este fără interes dacă acest „a şti să faci”  nu este dublat de o metamorfoză în viaţa interioară a practicantului.

În cursul sejurului său în Japonia, Graf Dürckheim a asistat la un concurs la care participau elevii diferitelor şcoli de tir cu arcul (Kyudo). Un arbitru din juriu privea ţinta – punctul de impact al săgeţii. Un alt arbitru din juriu privea: maniera de a fi a trăgătorului de-a lungul secvenţei celor 8 gesturi care permit punerea săgeţii în coarda arcului şi apoi azvârlirea săgeţii. Spre marea sa surpriză, un al treilea arbitru din juriu observa numai faţa concurentului. Şi dacă, prin cea mai mică crispare a feţei, el lăsa să transpară un eu ambiţios sau anxios… tirul era refuzat!

Ceea ce este adevărat pe calea tirului cu arcul, a artei săbiei sau în Aikido este la fel de adevărat atunci când practicăm meditaţia deplinei atenţii:  „Tao este tehnica; tehnica este Tao”.

De aceea, pentru a lăsa să iasă din cel mai adâncul din noi marele calm interior (nu am nimic de făcut!), nu ezitaţi să reluaţi în fiecare zi meditaţia atenţiei depline (am ceva de făcut aici).

Evitaţi să practicaţi pentru… după aceea… sperând la un rezultat mai târziu! Practicaţi, în cea mai mare atenţia acum pentru acum. practicaţi în acest moment pentru acest moment. Făcând aceasta „am ceva de făcut aici” şi „nu am nimic de făcut aici” sunt una!

Jacques Castermane, coordonatorul Centrului Dürckheim din Franţa

Newsletter 119 din septembrie  2016 

Sursa în franceză pe site-ul Centrului aici: http://www.centre-durckheim.com/

O practică des întâlnită: practicarea meditaţiei fără clarificarea inconştientului...

Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.

Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.

Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.

Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  

tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,

să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.

Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu.

 KGD - Exerciţii iniţiatice asupra corpului pag. 60-61

O să revin cu un fragment mai consistent pe această temă.
Aici e marea diferenţă între ceea ce învaţă Durckheim şi ceea ce se face pe scară largă, aş spune...

Fragmentul se intitulează Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică şi se află aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2016/09/terapeutica-pragmatica-si-terapeutica.html

Exercitii iniţiatice asupra corpului

 Atitudinea justă, ca şi atitudinea falsă, se reflectă în maniera justă sau în maniera falsă de a sta în picioare, aşezaţi sau de a merge. 

a. Statul în picioare tensionat. 

Centrul de greutate este plasat prea sus (un pic exagerat).

 b. Statul în picioare corect. 

Omul îşi menţine centrul de greutate la locul potrivit, el posedă baza sigură care îl leagă, ca printr-o rădăcină, ferm de pământ, îl susţine şi îl lasă să se dezvolte şi să „fie acolo” în mod natural. Într-o asemenea poziţie, ele este în măsură să înfrunte toate furtunile fără să-şi piardă curajul. Cel care posedă Hara nu se clatină atunci când i se aplică o lovitură în spate. Fără Hara el s-ar prăbuşi. Datorită Harei, el este decontractat, deschis lumii şi fără afectare. El poate să aibă atitudinea care corespunde exact naturii sale profunde.

...

Sursa: traducere din volumul : Karlfried Graf Durckheim - Exercices initiatiques dans la Psychotherapie, Ed. le Courrier du Livre, Paris.
Traducerea îmi aparţine, V.J.

Iată încă o carte care ar trebui tradusă în româneşte.

Pentru cei care nu ştiu: există şi o carte anume dedicată centrului Hara al omului, scrisă  de Karlfried Graf Durckheim,  tradusă în româneşte, un "bestseller" pe tema aceasta:
Hara, centrul vital al omului, Editura HERALD
Detalii aici :
https://www.edituraherald.ro/
Prima ediție s-a epuizat. O a doua ediție a fost publicată în vara lui 2020.

Din păcate au fost eliminate niște poze tocmai din cele reprezentative pentru occidentali, cele care evidențiază prezenta Harei în niște reprezentări religioase... Ce păcat...

Esenţa cotidianului ca exerciţiu…

Există un mod atent de a trata lucrurile obişnuite,

o utilizare cu grijă a unui obiect familiar, 

un mers reflectat pe un drum pe care îl facem zilnic, 

aşa încât docilitatea tuturor acestor lucruri ne emoţionează profund 

ca un fel de salut al unităţii FIINŢEI…

Claude Monet - Impresie.Rasarit de soare

K.G. Dürckheim – L’homme à la recherché de son integralité, Editions du ROCHER, pag. 188

Omul în căutarea integralităţii sale - maturitatea (1)

  Un om este major când a reuşit înrădăcinarea în experienţa transcendenţei,
  înrădăcinare pe care apoi a consolidat-o printr-o hotărâre constant reînnoită.
  El a dobândit astfel majoratul său, 

  libertatea de a-şi dirija viaţa potrivit destinului care este efectiv al său,
  adică acela de a fi martor, în această lume, al FIINŢEI supranaturale.

Cartea "Etapele maturităţii umane" - în curând...

                 Veşti bune de la Editura HERALD !

                 Se apropie publicarea cărţii

                 Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane

                 de K.G. Durckheim 

                Pentru a ne face o idee despre carte:

Unii se vor întreba dacă maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectuţii? 

Maturitatea nu este nici expresia unei predispoziţii fericite, nici fructul natural al senectuţii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul îl are de îndeplinit asupra sa.

Care este prima condiţie în vederea dobândirii maturităţii? A recunoaşte în toată onestitatea că ea ne lipseşte. Trebuie să luăm limpede cunoştinţă de rezistenţele noastre îndreptate împotriva creşterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totuşi, este Eul care separă şi divizează; iar sursa este fiinţa noastră esenţială, obstruată însă de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta, nu doar în orele liniştite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar şi în mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastră de primă necesitate.

Fără această dezvoltarea a sufletescului esenţial uman, omul rămâne, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumătate de om, şi aceasta înseamnă imatur.

Majoritatea nu ştiu că această lipsă de maturitate este extraordinar de răspândită în societate şi că ea este cauza multor eşecuri, atât pe plan personal, cât şi pe plan familial (creşterea copiilor), şi, deloc mai puţin, pe plan social: lipsa de maturitate a bărbaţilor şi a femeilor care ocupă posturi de prim plan este cauza unei multitudini de ravagii în viaţa celor care sunt încredinţaţi responsabilităţii lor.

Meditaţi? Atunci, evitaţi să practicaţi… pe dinafară!

Jacques Castermane

Cuvântul meditaţie trebuie să fie înţeles ca fiind o ruptură de maniera  noastră obişnuită de a fi, de maniera noastră obişnuită de a face, de maniera noastră obişnuită de a vedea. 

În oglinda Seriozităţii

Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des decât în vremurile anterioare:

cei pentru care nimic nu mai este serios
si
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.

Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă. 
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi. Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă. 

Între cele două trăiesc cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte.

K.G. Durckheim - Etapele maturitătii umane
carte aflată în pregătire la Editura Herald
(Durchbruch zum Wesen)

Libertate în Finit...

Numai când ideea de comunitate – fie aceasta căsătoria sau statul – sau ideea de individualitate şi de libertate a ei stau sub semnul Infinitului, atunci şi Finitudinea, în care acestea prind rădăcini şi cresc, se transformă şi în ea se deschide calea spre libertate.  

Libertate în Finit există doar acolo unde 

opoziţia implacabilă a dorinţelor şi instinctelor din Finitudine 

este, 

prin instalarea în Infinit, 

depăşită sau făcută fără putere. 

Numai acolo unde în om, dincolo de micul său Eu, se ridică Subiectul care, sesizat fiind de Infinit, urmează chemarea lui imperioasă şi acţionează şi trăieşte responsabil, intră pacea în lume. 

K.G. Dürckheim – Străpungerea spre Ființă. Etapele maturităţii umane, Editura HERALD